Creatorul spune că Dumnezeu l-a zămislit pe om de sus în jos. în stadii avansate de spiritualitate, realizezi că nu eşti doar un corp fizic, ci că deţii conştiinţă şi conştientă, şi că te-ai format de sus în jos şi nu invers. Explicaţia din Geneză, care spune că omul a fost creat de Dumnezeu, se calibrează la 1.000. Noi am fost creaţi printr-un act special de zămislire, deci fiecare dintre noi este un copil al lui Dumnezeu. Fiecare dintre cei prezenţi aici, pe pământ, este un copil al lui Dumnezeu. Prin urmare, fiecare individ este fratele sau sora noastră. De unde venim noi? Cine suntem noi? Suntem trup sau suntem spirit? De fapt, suntem un corp spiritualizat. Putem vedea clar diferenţa în funcţionarea creierului, a emisferei stângi versus emisfera dreaptă, ca efect al energiei spirituale. La rândul ei, energia spirituală facilitează apoi nivelurile de conştientizare şi pe cele spirituale ale persoanei. Aşadar, în momentul în care devii dedicat acestui drum spiritual, te rogi lui Dumnezeu şi spui: „Doamne, îţi cer să mă ajuţi! îţi cer voia Ta pentru mine!'' Deja ai adus la suprafaţă o energie care acum îţi permite să înţelegi răspunsul. Perfecţionând un întreg câmp de conştiinţă şi devenind mult mai puternic ca fiinţă umană, îţi dai seama că eşti un corp spiritualizat şi nu doar unul fizic. Spre ce ne îndreptăm? Cred că ne transformăm într-un câmp energetic diferit. Corpul eteric devine acum corpul de bază, cel primar. De ce ne aflăm în această lume? Răspunsul ar depinde, bineînţeles, de scopul vieţii. Scopul vieţii a fost dezbătut în toate marile cărţi din Occident. Răspunsul este că nu suntem, nu suntem parte din această lume. Lumea face parte din noi. De ce? Pentru că doar conştiinţa are de-a face cu lumea în mod direct. întorcându-ne la scopul nostru, pare evident doar uitându-ne în istorie, că scopul nostru este de a sprijini evoluţia conştiinţei proprii. Această lume ne oferă oportunitatea maximă de a creşte şi de a ne dezvolta din punct de vedere spiritual. Toată lumea are o percepţie asupra lumii. Dictonul de bază despre acest aspect îl regăsim în dialogul dintre Protagoras şi Platon. „Eu experimentez lumea într-un fel, iar tu o experimentezi în altfel, deci există două realităţi diferite'', spune el. Percepţia nu este însă realitate; totuşi, modul în care percepi lumea reprezintă opinia ta, dar asta nu este neapărat lumea reală. Nu trăi în două realităţi diferite; trăieşte în două percepţii diferite ale realităţii. Nu sunt realităţi diferite, ci puncte diferite de percepţie. Ceea ce percepi tu acolo este o proiecţie a ceea ce eşti. Există modalităţi diferite de a vedea lumea. Este oare o comedie sau o tragedie?
| 
Adevăr Divin
