Ai grija de iubire

Când pierzi eul îl simţi pe Dumnezeu. Tu trebuie să te laşi pe tine orice ar fi. Asta este Iubirea de Dumnezeu. Ca să-I faci loc în tine, trebuie să pierzi eul, lumea, umanul, plăcerile. Dacă nu mai vrei nimic mai mult de la viaţă, atunci viaţa va veni spre tine. Atunci se deschide poarta cerului şi vine energie subtilă în sufletul tău, care îţi va da sănătatea şi viitor, tot ce visezi. Doar nu mai căuta mai multe plăceri. Nu dori mai multă viaţă, satisfacţii că vei pierde suflet. Plăcerile îţi cresc agresivitatea interioară. Apoi vin necazurile şi bolile. Să nu vrei nimic, pentru tine este cea mai mare fericire. Cum suntem noi aşa va fi şi lumea noastră. Dacă în noi sunt arme şi acuzaţii, vom împinge oamenii să reacţioneze la fel. Cum suntem noi aşa va fi şi ea. Cel care nu se supără merită să fie fericit. Cel care se supără şi face totul numai pentru sine, nu va avea parte de fericire. Pentru că fericirea înseamnă să faci totul pentru ceilalţi. Numai înfrânarea îţi poate da energie vitală şi dăruirea de sine. Adică să simţi în fiecare clipă ca tu nu eşti important şi să te dăruieşti cu totul fără aşteptări. Adică să te predai întruna Domnului. Atunci te încarci cu energie, dar dacă lupţi şi te aperi o pierzi. Când iei, ţi se închide poarta cerului, când dai se deschide şi primeşti viaţă şi sănătate, viitor. Ca să împlineşti lucruri trebuie să ai energie subtilă. Când dăruieşti şi te laşi pe tine, primeşti viaţă. Când înţelegi asta, atunci lumea nu mai este totul pentru tine şi devine secundară. Când nu mai faci totul pentru tine, atunci lumea este planul doi pentru tine şi Domnul e pe primul plan. Când te ataşezi de lumesc şi uman, îţi va fi frică să le pierzi pentru că toate trec şi atunci lupţi şi te aperi. Şi te întristezi că nu ai, că nu ai atins ce ţi-ai dorit. Dar nu e nevoie să doreşti nimic din lumea aceasta pentru că lumea doar îţi ia din viaţă şi nu îţi dă nimic. Tu trebuie doar să doreşti să dăruieşti şi să te laşi pe tine pentru că numai aşa primeşti energie Miraculoasă divină.

Astea te omoară. Alergatul după mai mult şi când ai o problemă, în loc să o lase la o parte şi să i-o dea lui Dumnezeu, el încearcă să o rezolve singur. Şi el nu poate să o rezolve fără ajutorul Lui. Dar dacă-I spui: Dumnezeule bun, eu am o problemă, ajută-mă să o rezolv, atunci ea se rezolvă de la sine şi tu nu trebuie să faci nimic. Fără să te chinuieşti, fără străduinţă. Dacă ar înţelege oamenii asta nu ar mai fi greu, pentru că El spune: Nu băgaţi în creierul vostru lucruri inutile. Creierul trebuie să rămână ca un altar curat, fără cumpărători şi fără vânzători. Corpul vostru este templul Meu. Să nu te gândeşti la a avea, să nu iei nimic personal din ce vine din faţă, că tu nu eşti eul, nimic să nu bagi în minte. Să rămâi cu sufletul deschis, cu mintea limpede, fără nici un văl. Nu trebuie să iei nimic din problemele care vin, că ele vin ca să te încerce. Şi îţi încarcă memoria, de tu nu mai ştii să mai judeci. Pentru că vor judeca ele în locul tău. Gândurile omoară omul, îl subjugă. Pentru că atunci când îţi bagi o idee în minte ea îşi face planuri, tactici, scheme, filme de groază şi ajungi să înnebuneşti. Aşa înnebunesc oamenii din gândurile care îi chinuie: o să fac, o să rezolv, ce se va întâmpla, cum să ajung, ce câştig? Nu ai voie să gândeşti lucrurile astea, pierzi timpul degeaba şi te înnămoleşti şi mai tare. Tu trebuie să-ţi pui încrederea în Dumnezeu şi să nu bagi în mintea ta: idei, întrebări, răspunsuri, nu ai voie şi vei vedea că acea problemă nu mai există, s-a rezolvat de la sine pentru că tu nu ai mai prelucrat-o. Se rezolvă singură doar când îi dai Lui toată încrederea ta. Doar atât îi spui: Dumnezeul meu bun şi drept, am o problemă, ajută-mă să o rezolv, că eu nu mă pricep şi nu pot singur. Şi atât. Şi neplăcerile de ce vin la noi? Din cauza gândurilor, mintea nu este liberă nicio clipă. Sunt maşini de scris. Bagă şi mintea bagă, scrie, tac, tac, tac. Face tactici, războaie, strategii, cum să câştige, ce să facă ca să reuşească. Din cauza asta oamenii urăsc, pentru că au gânduri foarte multe despre interes personal şi se supără pe cel care îi deranjează şi nu îi lasă să câştige. Au gânduri de răzbunare, să ajungă undeva, să câștige cât mai mult, să rezolve acea problemă. Păi poţi tu să o rezolvi? Nu ai cum să o rezolvi singur. TU DOAR ÎMBOLNĂVEŞTI MINTEA. Şi dacă o îmbolnăveşti, tu nu nai eşti om, eşti o fabrică de gânduri. Şi asta aduce suferința pentru că nu ajungem niciodată să le rezolvăm. Mintea când nu este liberă este plină de atracţii, de tot felul de idei încurcate, de frică, de neîncredere. Şi asta te face să devii animal. Şi începi să urăşti şi să doreşti răul, să vrei mai mult, egoist numai pentru tine, să nu dai la nimeni nimic. Eşti plin de eu. Asta face mintea cu tine şi dacă nu dai mintii planuri, gânduri şi idei şi nu bagi nimic în minte, atunci te eliberezi. Ce, am eu de rezolvat ceva? Nu am nimic. Tu trebuie să nu fii niciunde pentru că fiecare gând în care-ţi faci ceva, este eu. Laşi să treacă de la tine, are Dumnezeu grijă de totul. FII DEZINTERESAT ŞI NEGLIJENT, DE A CÂŞTIGA, DE A AVEA. ASTA ÎŢI SALVEAZĂ VIAŢA - SFÂNTĂ IGNORANŢĂ. Nu e nevoie de tine în nimic. Are grijă Dumnezeu de tot. Nu am eu treabă cu nimic. Ego-ul este mintea. încărcarea cu minte. Când bagi o idee, face programe, face filme, nu te mai lasă liber nici o clipă, scheme. Când vorbeşti cu ei, oamenii nu se uită în ochii tăi. îi vezi cum urmăresc gânduri. Oamenii sunt interiorizaţi în mintea lor. Ei nu mai sunt oameni, sunt maşini. Nu sunt atenţi. Sunt măcinaţi de gânduri. Gândurile îi nimicesc. De aceea nu trebuie să stai fixat niciunde cu gândul, oricât de mare ar fi problema ta. Nu ai de ce. Nu poţi să o rezolvi singur. Cum am spus: ai tu ceva? Eşti tu ceva? Eşti nimic. Dacă Dumnezeu vrea, îţi ia totul într-o clipă, îţi ia viaţa. Atunci mai ai tu frică de ceva că pierzi ceva? Nu. Ce este mai important ca viaţa, ca spiritul tău, ca sufletul tău? Nimic. NU EŞTI DECÂT LUT, dacă nu aprinzi focul Iubirii din tine îţi ratezi existenţa pe pământ.