Pe măsură ce analizăm felul în care funcţionează universul, ajutaţi de computerele noastre din secolul XXI, pare că suntem din ce în ce mai aproape de răspunsurile fundamentale, mai aproape ca oricând. Totuşi, suntem perfect surprinşi de salturile fundamentale realizate de minţile strălucite ale secolelor trecute. Aşa că hai să fim călători prin timp şi să ne îndreptăm atenţia către realizările inovatoare ce au început să-şi facă apariţia într-un moment anume, cu patru secole în urmă. În perioada Renaşterii, un număr mare de europeni şi de asiatici au început să fie nemulţumiţi cu ideea de a atribui totalitatea evenimentelor unor toane ale zeilor sau ale unui Dumnezeu. Îşi doreau ca lucrurile să capete sens într-un mod raţional. Aceşti raţionalişti ai secolului al XVII-lea, precum Rene Descartes, au structurat cosmosul în diferite moduri, cel mai des, prin separarea noastră ca observatori de ceea ce contemplăm. Această diviziune subiect-obiect a fost considerată de oamenii de ştiinţă şi de filosofii vremii ca fiind una bună, având în vedere că umanitatea a fost şi încă mai este faimoasă pentru greşelile pe care le face. Înlăturarea aspectului „subiectiv'' în cadrul studiului naturii a părut un prim pas prudent în evitarea unor eventuale erori. De asemenea, inerentă în acest tip nou de abordare a cunoaşterii era prezumţia că acţiunile trecutului sunt esenţiale pentru prezicerea unui comportament viitor. Această prezumţie este una utilă, atunci când vine vorba de întâlniri romantice, este tipul de logică folosită în eliberarea condiţionată şi a fost elementul-cheie folosit de fizicieni, din secolul al XVI-lea şi până în secolul XX, bazată pe teoria că traiectoria unui obiect aflat în mişcare reprezintă cel mai sigur indiciu al locului unde acel obiect va fi găsit în viitor. În acest moment, la începutul secolului al XVII-lea, într-o perioadă marcată de provocări şi de conflicte, dar şi de vizitele devastatoare ale ciumei bubonice, îl întâlnim pe geniul Isaac Newton. Un bărbat slab, neimpresionant din punct de vedere fizic, a cărui frizură s-ar fi potrivit, mai degrabă, perioadei hippie din anii ”60 şi 70, Newton reprezintă un personaj esenţial timpuriu în povestea noastră din două motive diferite şi captivante. În primul rând, el este cel care a descoperit legile naturale care au reprezentat o inovaţie la cel mai fundamental nivel, prin faptul că acestea demonstrează că mişcarea respectă aceleaşi reguli „aici, jos'', în oraşele şi în fermele noastre, precum şi „acolo, sus'', pe tărâmul ceresc – conectând astfel Pământul şi cerurile. În al doilea rând, deşi vor trece secole, înainte să fie interpretate astfel, legile lui Newton pot fi considerate şi ca o privire aruncată într-o realitate alternativă, un portal către uimitoarele descoperiri la care ne vom întoarce pe parcursul acestei cărţi. Punctele sale de vedere pot fi cele care l-au condus şi mai departe, pentru a putea confrunta monstrul de sub patul său – un tabu îndreptat împotriva includerii minţii umane în sine, în examinarea felului în care funcţionează cosmosul. Dar legile lui Newton în sine nu au reprezentat doar un pas minor în direcţia îmbunătăţirii felului în care înţelegem lumea din jurul nostru, astfel că el merită distincţii suplimentare, pentru că a fost unul dintre primii oameni de ştiinţă care au descoperit uniunea considerată de milenii ca aparţinând unor domenii complet separate – aceea a corpurilor cereşti şi a lucrurilor aflate pe Pământ. El este cel care ne-a aşezat concret pe drumul către un cosmos unificat. Două secole mai târziu, o nouă generaţie de gânditori extraordinari, ca Michael Faraday şi James Clerk Maxwell, au unificat ceea ce înainte păreau entităţi complet separate – în cazul lor, prin descoperirea că deşi magnetismul şi electricitatea se manifestă ca fenomene distincte există o singură forţă atotcuprinzătoare în spatele lor. După încă o jumătate de secol, îl vom întâlni pe Albert Einstein, cel care ne-a arătat că spaţiul şi timpul – în aparenţă, la fel de diferite precum pizza şi gazul ilariant – sunt doar două feţe ale aceleiaşi monede.
|
Adevăr Divin
