Antonio Fognini, un chirurg cardiovascular de succes din Milano își scrie memoriile mânat de povestea cutremurătoare a vieții lui. Pe când era mai tânăr se îndrăgostise nebunește de Paola, contrar lumii, moralității și rolului tinerei, acela de pacientă. Acum a revenit în viața lui fiind internată de urgență și așteptând o nouă inimă. Lângă ea, noapte și zi, realizează că iubirea nu l-a părăsit niciodată. Pas cu pas, cei doi își reamintesc ce sufletele lor știau deja. Se iubesc. Dar zilele Paolei sunt numărate. Va reuși Antonio să își salveze marea iubire?
Descoperă romanul tulburător al unei vieți incredibile, povestite cu multă sensibilitate de chirurgul cardiovascular.
„O poveste în care vezi partea nemiloasă a dragostei. Atât dragostea pentru profesie cât și dragostea față de persoane pot duce la dezamăgiri și trădări. O rază de lumină apare atunci când totul părea imposibil pentru Antonio, dar soarta are un alt plan pentru renumitul doctor Italian. O poveste emoționantă care va avea mereu un loc special în sufletul meu!”
• Laura Alexandra Candrea – Despre cărți și alte arte „Medicina, văzută prin ochii lui Antonio este ceva sacru, cea mai mare iubire pentru el, cel mai presus lucru al existenței sale și fiind convins, încă din adolescență de iubirea sa pentru Marisa, care devine soția lui, ajunge să-și trăiască viața într-o continua monotonie: spital și acasă, fără prea multe așteptări de la viață. Dar într-o zi, viața sa, idealurile lui iau o întorsătură de 180 de grade, când Paola își face apariția în cabinetul său și este nevoit să aleagă între iubirea sa adevărată sau presupusa iubire din tinerețe. Oare, într-un final, reușește să aleagă? Care va fi deznodământul acestor memorii? Ce se va alege de acest chirurg cardiovascular?” • Antonia Alexandra Szabo „Sunt iubiri care se nasc și mor. Altele care și-au încheiat misiunea, scurtă, de altfel și pentru care plângi puțin timp și îți revii. Și mai sunt acele iubiri care nu te lasă să respire, stau agățate de mintea și spiritul tău și nu îți permit să iei nici măcar o gură de aer de unul singur, nu cumva să le dai uitării.” |
Adevăr Divin
