Pentru a putea stoca un lucru învăţat, este nevoie ca acesta să treacă din memoria de scurtă durată în memoria de lungă durată, un proces ce implică hipocampul, o zonă ascunsă adânc în creier.
Se crede că o amintire nouă se formează mai întâi în hipocamp, prin crearea şi întărirea legăturilor (aşa cum am descris mai sus). Însă hipocampul este o zonă mică din creier, şi ar fi foarte uşor să devină repede neîncăpător dacă toate amintirile noastre ar fi stocate acolo. Aşadar, în următoarele săptămâni sau luni de la formarea ei, amintirea este transferată în cortex (suprafaţa mare, ondulată a creierului), unde poate fi stocată permanent. Pentru a putea face acest lucru, hipocampul activează în mod repetat o reţea de regiuni a cortexului - în combinaţii diferite pentru fiecare amintire - şi înregistrează amintirea în acele conexiuni.
Deocamdată nu s-a ajuns la un consens cu privire la modul în care acest lucru se întâmplă exact, iar studiile recente sugerează că amintirea din cortex ia de fapt naştere în acelaşi timp şi este adusă la „maturitate'' prin activări repetate. Însă ceea ce ştim cu siguranţă este că, în cazul în care hipocampul este afectat, stocarea pe termen lung a noilor amintiri devine imposibilă. Somnul și amintirile Știm de asemenea, că somnul este incredibil de important pentru formarea amintirilor. Dacă pierdeţi chiar şi numai o noapte de somn, veţi fi mai puţin capabili să reţineţi informaţii noi sau să vă amintiţi ce aţi învăţat deja. Vă va scădea concentrarea, ceea ce înseamnă că nu veţi putea fi atenţi la informaţii de la bun început, şi există şi unele dovezi că conexiunile din creier nu se vor mai forma cu aceeaşi uşurinţă, în special în hipocamp, ceea ce face mai dificilă stocarea oricărei informaţii pe care o întâlniţi. Prin urmare, dacă încercaţi să învăţaţi când sunteţi obosiţi, duceţi o luptă deja pierdută!
Somnul este la fel de important şi după ce aţi învăţat ceva nou, pentru a vă asigura că reţineţi informaţiile. Asta pentru că somnul previne formarea unor noi amintiri, ce le-ar putea influenţa pe cele vechi. Insă, mai nou, oamenii de ştiinţă cred că somnul prezintă un beneficiu mult mai activ. În esenţă, atunci când suntem în starea de veghe, funcţia principală a creierului este să înregistreze informaţii noi, însă sortarea şi consolidarea acestor informaţii, iar mai apoi stocarea lor pe termen lung nu încep până ce nu adormim. Hipocampul îşi începe activitatea în timpul somnului, atunci când transferă (sau aduce la maturitate) reţeaua de celule din cortex, unde respectiva amintire sau informaţie va fi stocată pe termen lung. În timpul acestui proces are loc şi extragerea „esenţei'' informaţiei, ceea ce înseamnă că aceasta poate fi stocată împreună cu alte date deja înregistrate de creier. Modul exact în care creierul nostru face acest lucru nu a fost descoperit încă, deşi există indicii potrivit cărora visele din timpul nopţii ar putea fi implicate în această activitate de procesare şi unificare.
Deşi mecanismele exacte nu sunt încă foarte clare, un număr de studii comportamentale au demonstrat faptul că somnul are beneficii foarte importante pentru memorie şi învăţare. De exemplu, este mai bine să înveţi timp de o oră înainte de a dormi pentru două ore, decât să înveţi timp de trei ore - aşadar, gene raţiile întregi de studenţi care au pierdut nopţile învăţând pentru examene nu şi-au făcut niciun favor! In prezent, oamenii de ştiinţă studiază modurile în care putem să ne folosim de beneficiile aduse de somn pentru a creşte performanţele învăţării şi ale memoriei. De exemplu, dovezi recente sugerează faptul că am putea alege informaţiile şi amintirile la care să lucreze creierul nostru pe timpul nopţii, dacă recreăm mirosurile sau sunetele prezente în momentul în care am aflat pentru prima oară acel lucru. Există speranţa ca, într-o zi, aceste descoperiri să poată fi aplicate cu succes pentru a ajuta persoanele care suferă de dificultăţi la învăţare sau care au probleme cu memoria din cauza înaintării în vârstă sau a unei leziuni cerebrale. |
Adevăr Divin
