Legea liberului arbitru Când o persoană îşi asumă responsabilitatea pentru lumea şi viaţa sa, ea are libertate de a alege. Acel om devine stăpânul vieţii sale, un adevărat magician şi vrăjitor. El este cel care decide ce gânduri să folosească. În acest sens omul este mai puternic şi mai mare decât un înger, deoarece el poate să aleagă între bine şi rău. Omul e liber de la început!
Subconştientul conţine informaţii cu privire la orice eveniment ce are loc în Univers. Asta înseamnă că fiecare om deja ştie totul.
Imaginează-ţi o celulă. Ea nu poate vedea întregul corp, dar conţine informaţii despre întregul corp. Ea este codificată la nivel genetic. Omul este echivalentul aceleiaşi celule, la nivelul Universului. În subconştientul său stochează toate informaţiile despre trecut, prezent şi chiar viitorul Universului.
Prin această lege se explică multe fenomene, de exemplu, clarviziunile şi divinaţiile. Sau fenomenul de citire a gândurilor şi transmiterea lor la distanţă. De asemenea, nu-merologia se referă la această lege. Oricine poate dezvolta - sau, mai bine zis, nu „dezvolta'', ci pur şi simplu oricine se poate deschide spre toate aceste abilităţi nerevendicate - şi chiar mai mult. Este nevoie doar de puritatea gândurilor.
Cu cât sunt mai curate gândurile pe care le va avea omul, cu atât mai mari vor fi abilităţile de care va beneficia şi cu atât mai mare va fi accesul la informaţiile Universului.
Acest lucru poate fi exprimat simplu: cu cât mai puţină agresiune vei avea în sufletul tău, în subconştientul tău, cu atât mai plăcută şi interesantă va fi viaţa ta, cu mai multă sănătate şi vei avea mai multe abilităţi. Schimbarea de sine înseamnă în primul rând să scapi de gândurile agresive şi de emoţii, care sunt legate de mândrie (am scris despre aceste lucruri în prima carte). Parte din întreg Din moment ce omul este o parte a lui Dumnezeu, a Universului, atunci el este o parte a întregului, el tinde spre acest întreg. Newton a descoperit legea gravitaţiei universale pentru corpurile materiale. Dar această lege se aplică şi în cazul corpului viu, care este un sistem informativ-energetic. Fiecare fiinţă vie este de la un bun început un întreg - inclusiv omul, deoarece trăieşte în realitatea însăşi. Dar mintea omului a împărţit lumea, a spart ideea de întreg. Şi de aceea omul, în mod inconştient, pe tot parcursul vieţii sale, tinde spre a obţine întregul. În religie acest aspect se numeşte „tendinţa spre Dumnezeu''. Această tendinţă îi uneşte pe toţi oamenii. Şi nu doar pe oameni, ci şi toate lucrurile din această lume. Şi nu numai din această lume „umană'', ci de asemenea şi din alte lumi - şi în general din tot Universul.
Se dovedeşte că în final scopul este unul singur pentru toţi, dar cu drumuri diferite. O parte tinde spre întreg. Sufletul tinde spre Dumnezeu. Fiecare persoană este bântuită de teama unei vieţi departe de sursă. Omul simte intuitiv asta şi tinde spre ea. În viaţa noastră acest lucru se manifestă drept căutarea păcii interioare, a fericirii şi a bucuriei. Omul tinde spre unele lucruri pământeşti, în speranţa de a găsi o fericire veşnică. El încearcă să uite de această tendinţă cu ajutorul banilor, mâncării, hainelor, sexului, relaţiilor. Dar în timp, el simte durerea de a pierde totul. |
Adevăr Divin
