Mame toxice

O fetiţă criticată, ignorată, abuzată de o mamă care nu a iubit-o în copilărie va deveni o femeie care va avea convingerea că niciodată nu e suficient de bună, că nu poate fi iubită cu adevărat şi că nu e îndeajuns de inteligentă, de drăguţă sau de acceptabilă ca să merite să fie fericită. Moştenirea emoţională transmisă de mamele toxice are un impact devastator şi se reflectă în dificultăţile cu care fiicele lor se confruntă în viaţa de zi cu zi, în relaţiile de familie, în carieră, dar şi atunci când vine vorba de propriii copii.

Prin intermediul studiilor de caz din experienţa de terapeut, dr. Susan Forward descrie mamele narcisice, mamele acaparatoare, mamele obsedate de control, mamele care simt nevoia să aibă cineva grijă de ele şi mamele abuzatoare sau care nu şi-au protejat fiicele de abuzuri.

Dacă ai o astfel de mamă şi ai identificat tiparele distructive care ţi-au afectat până acum viaţa pe toate planurile, în partea a doua a cărţii vei găsi suportul emoţional şi instrumentele de care ai nevoie ca să înţelegi cum se manifestă şi cum se simte dragostea reală a unui părinte, astfel încât să îţi vindeci relaţia cu mama, să îţi recapeţi încrederea în sine şi să te iubeşti.

Introducere ... 7

Partea I: Identificarea rănilor provocate de propria mamă

1. Tabuul punerii sub semnul întrebării a iubirii pe care ţi-o poartă mama ... 21
„Să nu îndrăzneşti să spui ceva rău despre mama ta.''
2. Mama narcisică la extrem ... 33
„Dar de mine ce zici?''
3. Mama excesiv de acaparatoare ... 63
„Eşti viaţa mea, eşti totul pentru mine.''
4. Mama obsedată de control ... 85
„Fiindcă aşa am spus eu!''
5. Mame care au nevoie de îngrijire maternă ... 105
„Depind de tine să te ocupi de toate.''
6. Mame care îşi neglijează, trădează şi maltratează fiicele ... 123
„Întotdeauna creezi probleme.''

Partea a doua: Vindecarea rănilor provocate de mamă

7. începuturile adevărului ... 159
„Am început să înţeleg că nu era doar vina mea.''
8. Conştientizarea sentimentelor dureroase ... 177
„E atât de bine să scoţi totul la lumină...''
9. Cum să-ţi tratezi cu înţelepciune furia şi amărăciunea 195
„Sunt pregătită să mă confrunt cu sentimentele pe care mi le-am reprimat atâta vreme...''
10. Schimbă-ţi comportamentul, schimbă-ţi viaţa ... 219
„Îmi dau seama că e greu să schimbi ceva, dar e şi mai greu să nu faci nicio schimbare.''
11. Cum să stabileşti limite ... 235
„N-aş fi crezut niciodată că am dreptul să spun nu.''
12. Cum decizi ce fel de relaţie îţi doreşti de acum înainte 253
„În sfârşit mă simt ca un adult.''
13. Cea mai dificilă decizie ... 277
„Am ajuns la a opta între mama şi echilibrul meu mental.''
14. Bătrână, bolnavă sau singură: mama care devine dintr-odată dependentă ... 291
''Trebuie să fiu alături de ea. La urma urmei, este totuşi mama mea.''

Coda: cum să te apropii, în sfârşit, de mama cea bună ... 303

Mulţumiri ... 312

Capitolul 4
Mama obsedată de control

„Fiindcă aşa am spus eu!''

• Dacă te căsătoreşti cu acest bărbat, nu mai faci parte din această familie.
• Dacă accepţi acest job ridicol şi te muţi, nu vei mai vedea niciun ban de la mine.
• Nu te aştepta să mai primeşti ajutor de la mine dacă nu îţi înscrii copiii la Şcoala catolică.

Iată doar câteva exemple de cuvinte înţepătoare şi dominatoare, care denotă controlul deschis. Nu există nimic subtil în ele. Nu există iubire în nicio formă de manipulare, nici în directivele mascate sub formă de afecţiune ale mamelor excesiv de protectoare. Controlul deschis denotă o atitudine autoritară şi este iraţional, implicând adesea şi degradare sau hărţuire. Sunt ordine cât se poate de directe, care ne avertizează că lipsa de obedienţă va avea consecinţe serioase.
Controlul este normal atunci când copilul e mic. Copiii sunt impulsivi, nu au experienţă de viaţă şi au nevoie să fie protejaţi. Există pe lume plite încinse şi maşini care merg cu viteză, aşa că regulile şi mâna mamei reprezintă o parte valoroasă a învăţării şi a îndrumării. În această etapă, controlul nu numai că îl face pe cel mic să se simtă în siguranţă, ci i-o şi asigură. Doar că o parte esenţială a procesului de parenting este să faci treptat un pas în spate şi să îţi laşi fetiţa sau băieţelul să începe să înveţe singuri. Când controlul din partea părinţilor îi împiedică pe copii să facă asta, nu mai vorbim despre ajutor şi nici despre iubire.
Mama obsedată de control îşi ţine strâns fiica în frâu, atât cât poate, adesea până la vârsta adultă, cu urmări cât se poate de toxice. La fel ca mamele acaparatoare, adoptă comportamente care întreţin dependenţa, profitând de ea. În tot acest timp, insistă că „este spre binele tău''. Realitatea tristă este că presiunea pe care o pune pe tine îi dă un sentiment de satisfacţie şi de putere, care îi lipsesc din celelalte laturi ale vieţii ei personale. Pentru mama obsedată de control, faptul că te menţine blocată în acest dezechilibru este cheia fericirii şi împlinirii ei.
Poate cel mai supărător, mai ales atunci când, la maturitate, te chinui să scapi din plasa ei, este faptul că duci după tine rezerve uriaşe de furie şi resentimente, tocmai din cauza controlului. De asemenea, poţi simţi nevoia de a-i controla, la rândul tău, pe alţii. Sau invers, ai în permanenţă sentimentul că pui mereu nevoile altora înaintea celor personale. Sunt semne importante care denotă că ai crescut cu o mamă obsedată de control.

Karen: prinsă în capcană şi agresată

Karen, o femeie brunetă, de douăzeci şi şapte de ani, care lucra în vânzări, a venit la mine la cabinet şi mi-a mărturisit că traversează o perioadă de criză. Iubitul ei, cu care era împreună de multă vreme, o ceruse în căsătorie, iar când auzise vestea, mama ei, Charlene, o luase razna.