Stăpânirea ultrasionistă înainte, în timpul şi după 11 septembrie 2001, însuşi ultra-sioniştii şi acoliţii lor care au cerut anumite schimbări de regim în ţările din Orientul Mijlociu şi au spus că pentru a atinge acest obiectiv au nevoie de „un nou Pearl Harbor'' se aflau în poziţii cheie în guvern şi la Pentagon „sub'' (peste) conducerea preşedintelui marionetă Bush băiatul. Printre aceştia se numărau Dick Cheney, vicepreşedinte şi preşedinte de-facto; Donald Rumsfeld, secretar al apărării; Paul Wolfowitz, secretar adjunct al apărării; Douglas Feith, subsecretar al apărării pentru politică; Dov S. Zakheim, revizorul Pentagonului care supraveghea întregul buget militar; Richard Armitage, adjunctul secretarului de stat al lui Colin Powell; Elliot Abrams, un „asistent special'' al lui Bush în materie de politică externă şi principalul artizan al invaziei Irakului, care avea să fie numit de Donald Trump pentru a supraveghea tentativa de lovitură de stat americană din Venezuela; Richard N. Perle, consilier pe probleme de politică la Pentagon şi apropiat al lui Benjamin Netanyahu; John Bolton, subsecretar de stat pentru controlul armamentului şi securitate internaţională, ambasador la Naţiunile Unite şi consilier pe probleme de securitate naţională al lui Trump, care vrea să continue campania de război a PNAC până în prezent; Lewis Libby, şeful de cabinet al lui Cheney şi apropiat al lui Wolfowitz; James Woolsey, membru al consiliului de politică de apărare al Pentagonului şi fost director al CIA; Robert B. Zoellick, reprezentant comercial al lui Bush şi membru al cabinetului. îl putem adăuga şi pe ultra-sionistul Michael Chertoff, fiul unui agent Mossad, care a fost numit Procuror General Adjunct al Statelor Unite pentru Divizia Penală în anul 2001 şi care a prezidat neinvestigarea atacurilor şi distrugerea dovezilor de la Kilometrul Zero. Apoi au mai fost ultra-sioniştii Philip Zelikow, directorul executiv al Comisiei 11/9, care a condus această neinvestigare, şi judecătorul Alvin K. Hellerstein, care a supravegheat toate cazurile în care familiile victimelor atentatelor de la 11 septembrie au refuzat să accepte despăgubirile care veneau la pachet cu o clauză de neîncepere a urmării penale. Acestea doreau să aibă parte de o audiere în instanţă, unde să poată fi prezentate şi contestate dovezile. Hellerstein a purtat ceea ce a fost numit un „război de uzură'' în care cele 96 de familii şi-au retras rând pe rând acţiunile injustiţie, până în anul 2011 când a cedat ultima dintre acestea. Un alt ultra-sionist, judecătorul Michael Mukasey, care va deveni ulterior procuror general al SUA, a avut o implicare semnificativă în succesiunea de evenimente de după 11 septembrie. Mukasey a refuzat cererile de recuzare în anul 1994, când a prezidat un caz legat de atentatul din anul 1993 de la World Trade Center. S-a afirmat că opiniile şi legăturile sale cu Israelul şi sionismul puneau sub semnul întrebării un proces echitabil pentru musulmanii acuzaţi de terorism. Nici vorbă, bineînţeles! Aceasta înseamnă „antisemitism''! Companiile deţinute de sionişti au îndepărtat resturile de la Kilometrul Zero - dovezi esenţiale pentru a proba ceea ce s-a petrecut de fapt şi de ce au căzut turnurile - şi le-au trimis în Asia pentru a fi topite. Companiile deţinute de ultrasionişti, ce aveau legături cu serviciile secrete israeliene, au gestionat securitatea la World Trade Center şi în aeroporturi la data de 11 septembrie, precum şi sistemele informatice ale Administraţiei Federale a Aviaţiei (Federal Aviation Administration-FAA) şi ale altor departamente şi agenţii guvernamentale. |
Adevăr Divin
