Oameni fără pieptAstfel trimise poruncă să ucidă, Și pruncii au fost dați de-ndată morții. (Carol) Mă îndoiesc că acordăm suficientă atenție
manualelor de școală. Iată de ce am ales ca punct de pornire pentru
aceste prelegeri o cărticică de engleză pentru „băieți și
fete din clasele mai mari“. Nu cred că autorii cărții (e
vorba de doi inși) au fost câtuși de puțin rău
intenționați și mă simt dator să le mulțumesc atât lor,
cât și editorului pentru exemplarul gratuit pe care mi l- au trimis. În același timp, însă, nu am nimic
bun de zis în privința lor. Iată o problemă delicată.
Nu doresc să pun la stâlpul infamiei doi dascăli modești, care și- au dat
toată silința; nu mă pot,
totuși, abține să îmi exprim părerea despre ceea ce socotesc a fi tendința
generală a lucrării lor. Motiv pentru care propun ca
numele acestora să fie
trecute sub tăcere. Mă voi referi, prin urmare, la cei doi
domni folosind numele Gaius și Titius, iar la manualul dumnealor ca la Cartea Verde. Însă vă asigur că o
astfel de carte există și că ea se găsește în biblioteca mea. În capitolul doi, Gaius și Titius citează
binecunoscuta istorie a lui Coleridge la cascadă. Vă amintiți că de față
erau doi călători: unul a descris cascada drept „sublimă“,
celălalt drept „frumoasă“; și că poetul a aprobat judecata celui dintâi,
respingând-o dezgustat pe a celui de- al doilea. Episodul este comentat de Gaius și Titius
după cum urmează: „Când omul a spus Este sublimă, remarca părea că se
referă la cascadă... De fapt... el nu făcea o remarcă
despre cascadă, ci despre
propriile sentimente. Ceea ce voia să spună era Am sentimente care,
în mintea mea, sunt asociate cu termenul „sublim“ sau, pe scurt, Eu nutresc sentimente „sublime“. Iată un mod cam
sumar de alămuri o serie de chestiuni dificile și profunde.
Însă autorii nu au
sfârșit încă, ci adaugă: „Această confuzie este mereu prezentă în modul nostru
de a utiliza limbajul. Dăm impresia că spunem ceva foarte important
despre un lucru: și, de fapt, nu facem altceva decât să vorbim despre
sentimentele noastre“.
Înainte de a studia mai atent problemele
ridicate de acest mic paragraf memorabil (destinat, după cum vă amintiți,
„claselor mai mari“), trebuie îndepărtată o simplă confuzie, căreia îi cad
pradă Gaius și Titius. Chiar și din punctul lor de vedere –
sau din orice alt punct
de vedere la care ne-am putea gândi – cel ce spune Este sublimă nu vrea să afirme prin asta Eu nutresc sentimente
sublime. |