Ceea ce duce la efort Practica spirituală, rutina în cadrul comunităţii şi căutarea liniştii mentale sunt câteva dintre scopurile ashramului. Aceste centre deschise oricui doreşte să se formeze în domeniul meditaţiei şi al yoga, de exemplu, sunt o oază pentru evoluţia interioară şi pentru observarea modului în care dorim să trăim. Porţile sunt deschise atât oamenilor sadhu aflaţi în pelerinaj de la o mănăstire la alta, aşa cum am văzut în capitolul anterior, cât şi populaţiei locale, indiferent de castă. Sunt bine primiţi şi călătorii care caută să se îndepărteze de zgomotul lumii pentru a regăsi în simplitate ceea ce-i face fericiţi. Iar acest lucru, indiferent că eşti budist, hindus sau laic, se găseşte doar înlăuntrul fiecăruia. Ashramurile îşi au originea în vremuri foarte vechi, când erau situate în afara aglomerărilor urbane şi în apropierea naturii regeneratoare. Chiar şi azi, aceste oaze de linişte găzduiesc, pregătesc şi oferă un popas în călătoria lor exploratorilor sufletului. Unele acceptă voluntari care întreţin spaţiul şi serviciile. Altele îşi deschid braţele necondiţionat şi oferă un refugiu în care te poţi regăsi. Întâlnim filozofia ashramului în etimologia sa din sanscrită, care semnifică „ceea ce duce la efort''. În tradiţia hindusă, în cadrul ashramului se studiază textele vedice sacre, se practică yoga şi meditaţia. Cu multă autodisciplină în privinţa meselor şi orarelor, se cultivă progresul spiritual spre moksha, eliberarea spirituală. Un aspect esenţial al ashramului este funcţia sa de gurukula, adică de casă a gurului. Elevii convieţuiesc şi sunt inspiraţi de un maestru sau ghid spiritual. De la controversatul Rajneesh – mai târziu denumit Osho la „Măicuţa'' care a completat la Auroville viziunea futuristă a lui Sri Aurobindo, în prezent în India există comunităţi spirituale inspirate din învăţăturile lui Ramakrishna, Ramana Maharshi sau maeştri mai moderni, precum Jiddhu Krishna-murti ori foarte populara Amma, cu numeroşii ei adepţi care aşteaptă să primească o îmbrăţişare. MINTEA ESTE MÂNCARE
(ŞI CEA MAI FERICITĂ ESTE INDIA) Printre obiceiurile promovate într-un ashram se află cel al unei diete echilibrate şi uşoare care să asigure pe deplin concentrarea şi o minte limpede, aşa cum se spune în Chandogya Upanishad (VI; 6-1-4): „Când sunt consumate, alimentele se înmulţesc de trei ori. Particulele dense se transformă în excremente, cele de densitate medie în carne şi cele mai fine în minte. Fiule, când smântână este bătută, particulele cele mai fine, care se ridică la suprafaţă, se transformă în unt. În acelaşi fel, când se consumă alimentele, particulele cele mai fine, care se ridică, formează mintea. Prin urmare, fiule, cu adevărat, mintea este mâncare.'' Pe de altă parte, potrivit unui studiu al portalului Lieferando, mâncarea indiană (diversele tipuri de curry) este cea care ne dă senzaţia cea mai puternică de fericire după ce o consumăm. Conform rezultatelor studiului, consumul de curry amplifică fericirea subiectivă a celui care a mâncat cu 83%. Această sporire a stării de fericire după consumul de curry se explică prin condimentele care se utilizează în prepararea lui, în special turmericul, care, potrivit altui studiu realizat de UCLA, îmbunătăţeşte starea de spirit a celor care-l consumă. Îi vom dedica o secţiune chiar în această carte. | 
Adevăr Divin
