Mayamata

Tratatul descrie cu mare acurateţe tipurile terenurilor de locuit şi alegerea lor, sistemul de măsurători, cei patru meşteri, alegerea datei, pregătirea terenului; planificarea satelor, oraşelor, templelor, palatelor, caselor; plasarea depozitului din fundaţie, dimensiunile stâlpilor, alegerea materialelor de construcţie, regulile pentru antablatură, îmbinări, construirea acoperişurilor şi încheierea lucrărilor de construcţie; elemente despre incinte, altare, porţi, pavilioane, săli, uşi, vehicule, paturi, scaune, renovări, iconografie.

Folosirea sistematică a proporţiilor indică cu siguranţă că analiza conduce la conceptul de arhitectură modulară. Toate părţile, chiar şi cea mai mică parte a unui ansamblu, oricât de mare ar fi acesta, sunt până la urmă conectate unele cu altele, de modele din diferite sisteme de proporţii şi de legături modulare.

Monumentele, care aparţin şcolii de arhitectură pe care o reprezintă Mayamata, acoperă o perioadă de 15 secole şi o suprafaţă care cuprinde o mare parte din peninsula Indiei, dar şi din sud-estul Asieii Acest fenomen este posibil doar pentru că, în pofida caracterului său doctrinar, acest tratat şi altele din categoria sa acordă arhitecţilor dreptul la originalitate în exersarea artei lor; cu alte cuvinte, tradiţia este în mare măsură un ghid, şi nu o impunere.

Introducere
I. Literatura tehnică şi Mayamata ... 3
II. Pământul şi terenurile ... 8
III. Edificiile ... 16
IV. Vehiculele, scaunele şi iconografia ... 48
V. Teoria şi practica ... 53
Lista de figuri ... 59
Cuprins analitic ... 60

Capitolul 1 • Rezumat ... 81
Capitolul 2 • Terenurile pentru locuinţe ... 83
Capitolul 3 • Examinarea terenului ... 85
Capitolul 4 • Luarea în posesie a terenului ... 87
Capitolul 5 • Sistemul de măsurători ... 89
Capitolul 6 • Orientarea ... 92
Capitolul 7 • Dispunerea zeilor în diagrame ... 96
Capitolul 8 • Regulile pentru ofrande ... 101
Capitolul 9 • Planificarea satelor ... 103
Capitolul 10 • Regulile pentru localităţi ... 115
Capitolul 11 • Numărul de etaje şi dimensiunile lor ... 123
Capitolul 12 • Plasarea depozitului din fundaţie /126
Capitolul 13 • Regulile pentru socluri ... 136
Capitolul 14 • Regulile pentru baze ... 138
Capitolul 15 • Dimensiunile stâlpilor şi alegerea materialelor ... 145
Capitolul 16 • Regulile pentru antablatură ... 155
Capitolul 17 • Regulile pentru îmbinări ... 163
Capitolul 18 • Regulile pentru construirea acoperişurilor şi încheierea lucrărilor de construcţie ... 169
Capitolul 19 • Regulile pentru templele cu un singur nivel ... 187
Capitolul 20 • Regulile pentru templele cu două nivele ... 194
Capitolul 21 • Regulile pentru templele cu trei nivele ... 199
Capitolul 22 • Regulile pentru templele cu patru sau mai multe nivele ... 209
Capitolul 23 • Regulile pentru incinte şi pentru altarele însoţitorilor ... 218
Capitolul 24 • Regulile pentru porţi ... 230
Capitolul 25 • Regulile pentru pavilioane şi săli ... 242
Capitolul 26 • Regulile pentru case ... 261
Capitolul 27 • Caracteristicile caselor pentru cele patru clase ... 285
Capitolul 28 • Intrarea în casă ... 300
Capitolul 29 • Regulile pentru palatele regale ... 305
Capitolul 30 • Regulile pentru uşi ... 329
Capitolul 31 • Regulile pentru vehicule ... 341
Capitolul 32 • Regulile pentru paturi şi scaune ... 347
Capitolul 33 • Caracteristicile unui Linga ... 350
Capitolul 34 • Caracteristicile piedestalurilor ... 366
Capitolul 35 • Regulile pentru renovări ... 375
Capitolul 36 • Iconografia ... 382

Anexa • Unde şi când se stabileşte o fântână ... 405

ORIENTAREA

1-2a. Urmează metoda de determinare a punctelor cardinale cu ajutorul unui gnomon. (Trebuie început] la răsărit, în timpul lunii în care mersul Soarelui este spre nord în timpul celor două săptămâni luminoase ale Lunii, când răsăritul este frumos, Soarele este în asterism în timpul celor două săptămâni luminoase, şi când nu sunt pete pe discul solar.
2b-3a. Se va nivela o bucată de teren în mijlocul terenului ales, prin metoda apei; această bucată trebuie să fie un pătrat cu latura de o prăjină, în centrul căruia va fi format gnomonul.

Gnomonul
3b-5. Urmează dimensiunile gnomonului: cel mai bun gnomon are lungimea de un cot, diametrul de un deget la vârf şi cinci degete la bază, este perfect circular şi fără neregularităţi; un gnomon de mărime medie (are lungimea de) 18 degete, iar unul mic, de 12 sau 9 degete, diametrul lor la vârf şi la bază fiind proporţional (în toate cazurile) cu lungimea.
6-7a. Materialele recomandate pentru construirea unui gnomon sunt: fildeşul, lemnul de santal, lemnul de khadira, kadara, sami, saka sau tinduka sau alt lemn de esenţă tare; iar vârful său trebuie să fie perfect circular.
7b-8a. După ce gnomonul a fost făcut, se va instala în locul ales, la răsăritul soarelui, apoi se va trasa un cerc în centrul căruia se află gnomonul, al cărui diametru este dublu faţă de lungimea gnomonului.
8b-11a. Linia care uneşte cele două puncte în care umbra (gnomonului) atinge cercul, dimineaţa şi seara, indică direcţia est-vest. Linia care trece prin spaţiul dintre aceste două puncte şi care (la fel ca linia ce) conectează capul şi coada unui crap este axa nord-sud; înţeleptul va trebui să deseneze cele două linii. Apoi va desena cercurile care au ca centre punctele est şi vest.

Apacchaya
11b-13. (Atunci când Soarele) este în semnul zodiacal al constelaţiei Taurului sau în semnul zodiacal al constelaţiei Fecioarei, nu este apacchaysa; atunci când este în semnul zodiacal al constelaţiei Berbecului, sau al constelaţiei Gemenilor, sau al constelaţiei Leului, sau al constelaţiei Balanţei, (axa est-vest) trebuie dată înapoi cu două degete; când este în semnul zodiacal al constelaţiei Racului, sau al constelaţiei Scorpionului, sau al constelaţiei Peştilor, trebuie ajustată cu patru degete; când este în semnul zodiacal al constelaţiei Săgetătorului, sau al constelaţiei Vărsătorului (trebuie ajustată) cu şase degete, şi când este în semnul zodiacal al constelaţiei Capricornului, cu opt degete. Linia est-vest se va fixa după ce este mutată la dreapta sau la stânga umbrei.

Funia
14-15. Funia măsoară opt prăjini şi trebuie făcută din fibre de arbore de palmier sau de ketaka, sau cu fâşii de bumbac sau cu coajă de nyagrodha sau cu iarbă darbha. Este de grosime uniformă de cel mult un deget. Pentru zei, brahmani şi regi, se face din trei fire şi este fără noduri, dar pentru celelalte două clase se face din maximum două.

Parii
16-17. Pentru pari se vor utiliza următoarele varietăţi de lemn: khadira, khădira, madhuka, ksirini sau alte varietăţi de lemn de esenţă tare. Lungimea parilor este între 11 şi 21 de degete, diametrul lor este egal cu cel al unui pumn închis, iar capătul de jos este ascuţit.
18-19a. Ţinând parul în mâna stângă şi o piatră în mâna dreaptă, arhitectul cel înţelept se va întoarce către est sau nord şi va lovi parul de opt ori succesiv, la îndrumarea lui sthaaka.