De-a lungul secolelor, maeştrii zen au folosit întotdeauna povestirea ca să-şi transmită învăţătura. Este o istorioară venită din adâncul veacurilor, din India, China, Japonia, care ne ajută să descoperim invizibilul din vizibil, absolutul din relativ, eternul sub trăsăturile efemerului. Aceste povestiri sunt menite să fie sprijin pentru o reflecţie mai profundă şi pentru meditaţie. Contradicţia apare din două motive: destabilizarea propriului eu şi neînţelegerea completă a sensului real şi ultim al mesajului, fie pentru că eul este prea prezent, fie pentru că nu ne-am debarasat încă îndeajuns de vălurile ignoranţei ca să-i pricepem întreaga subtilitate. Nu trebuie uitat nici că, deseori, un lucru este contrariul lui şi amândouă pot exista. Pe căi insolite, cuvintele lor ne înlesnesc trecerea prin „porţi fără poartă”, ne fac mai accesibile uimitoarea liberate, înţelepciunea, misterul zen.
|