Înfățișăm acum cititorului român o carte clasică a literaturii pravoslavnice sârbești, Rugăciuni pe malul lacului, a sfântului episcop Nicolae Velimirovici, tradusă direct după original. Cartea cuprinde o sută de poeme-meditații, de o profunzime și frumusețe aparte, scrise la Ohrida între anii 1921-1922. În ciuda titlului, nu avem de-a face cu niște rugăciuni obișnuite, și nici cu scrieri dogmatice sau filosofice (deși găsim câte ceva din toate acestea), ci cu graiuri de taină, vorbiri ale sufletului cu Dumnezeu, vărsare a sufletului și punere a lui înaintea Ziditorului. Limbajul, deși plin de poetice figuri de stil, nu este al unui ritor, ci al unui adânc și statornic căutător de Dumnezeu ce-și spovedește lumii întregi toată durerea, păcătoșenia și neputința, dar și credința și nădejdea că va afla astfel mult doritul răspuns al Celui Preaiubit.
Citesc și răscitesc Rugăciuni pe malul lacului, însă toată dulcea lor desfătare se revarsă în sufletul meu când le citesc și le răscitesc în rugăciune. El, făcătorul de minuni al ritmurilor rugăciunii, are putere asupra sufletului meu. Îmi spun: eu sunt întemnițat de propriile mele simțuri, eu cuget prin simțuri, însă atunci când rugăciunea lui cea făcătoare de minuni străfulgeră sufletul meu cel deznădăjduit, de îndată simțurile – acele șuruburi ale sufletului – se deșurubează, și sufletul meu, pasărea mea cea rănită, se întraripează și zboară, cufundându-se în adâncurile cele dulci ale Veșniciei.
• Cuviosul Iustin Popovici
Mănăstirea Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil – Celie
|
Adevăr Divin
