Cele șapte secrete ale sănătății, fericirii și succesului în relații

În calitate de ființe umane, majoritatea dintre noi tânjim după relații împlinite, întrucât ele constituie o parte integrantă a călătoriei noastre. Ele ne oferă modalități nelimitate pentru a învăța, a evolua, a prospera și a ne distra, dar servesc și ca bază pe care majoritatea dintre noi construim o familie și o comunitate. Totuși, după cum știm, relațiile nu sunt întotdeauna numai „lapte și miere". Relațiile romantice ne pot duce de la extazul sublim până la disperarea cea mai profundă, doar printr-un cuvânt sau o privire a persoanei iubite. Ne pot înălța pe culmile lucidității, ale pasiunii și ale nemărginitei deschideri sufletești, sau ne pot arunca brusc într-un abis al fricii, al durerii, al confuziei și al judecății critice. Relațiile romantice se pot dovedi deosebit de dificile în aceste vremuri schimbătoare. Instituția căsătoriei a început ca un aranjament financiar și social și nu s-a bazat pe dragoste. Chiar și în vremurile noastre moderne, nu cu mult timp în urmă am avut roluri de gen distincte în cadrul unei relații. A fost idealizată concepția conform căreia femeile trebuiau să stea acasă și să aibă grijă de copii și de gospodărie, în timp ce bărbații lucrau pentru a asigura familiei sprijinul financiar necesar. Este ușor de înțeles unde se pot destrăma aceste roluri: nu numai că sunt inerent stereotipe și nedrepte, dar ele au provocat, de asemenea, discriminări sociale, deoarece de obicei numai familiile din clasa mijlocie superioară și, respectiv, cele din înalta societate își permiteau să aibă un singur părinte care să le furnizeze o sursă de venit. Chiar și atunci când ambii părinți trebuiau să lucreze, oportunitățile de angajare erau și pot fi în continuare extrem de discriminatorii din punct de vedere sexual. Deși aceste definiții rigide ale relațiilor nu aduceau fericirea, ele ofereau un fel de stabilitate și continuitate familiare. Astăzi, intrăm într-o lume cu totul nouă a relațiilor – în special a relațiilor romantice. Deși putem aprecia frumusețea unui orizont vast, fără reguli, trebuie să ne confruntăm și cu provocarea unei minime orientări sau a unui sprijin minim în privința felului în care ne-am putea comporta. Din acest motiv, ajungem, de obicei, ca în relațiile noastre să târâm inconștient după noi vechile reguli și așteptări ale părinților, ale culturii și religiei noastre – indiferent dacă suntem sau nu de acord cu ele în mod conștient! Ne alegem parteneri înfierbântați de beția hormonilor și a posibilităților, doar pentru a descoperi că atunci când scânteia noii iubiri dispare, habar n-avem cum să comunicăm sau cum să facem față provocărilor care apar.

Introducere ... xi

Secretele fundamentale

Capitolul 1: Secretul asumării angajamentului ... 3 Capitolul 2: Secretul libertății ... 33 Capitolul 3: Secretul conștientizării ... 59

Secretele transformatoare

Capitolul 4: Secretul vindecării ... 91 Capitolul 5: Secretul bucuriei ... 127 Capitolul 6: Secretul comunicării ... 165

Secretele hrănitoare

Capitolul 7: Secretul eliberării ... 207

Postfață ... 233
Mulțumiri ... 237
Despre autori ... 241

Închiderea în sine

A doua cea mai obișnuită reacție pe care o avem când ne temem este să ne retragem, să ne izolăm sau să ne închidem în noi. în timp ce furia este o manifestare a reacției noastre de tip „luptă", corespondentul său de tip „fugi" se poate manifesta în numeroase moduri.
De multe ori, oamenii se închid în ei într-un efort de a-și pedepsi partenerii, refuzând să le mai acorde atenție și afecțiune. Se întâmplă și atunci când vrei să eviți sau să-ți controlezi frica sau când, pur și simplu, nu vrei să „faci valuri." Cu toate acestea, ca si în cazul unei reacții furioase, închiderea în sine este rareori utilă în ceea ce privește relațiile tale cu ceilalți. Pe lângă închiderea propriu-zisă, absența curiozității și conștientizării de care ai nevoie pentru a merge mai departe traversând orice teamă, îl poate îndepărta pe partenerul de viață, făcându-l să se simtă ca și cum te-ai detașa de el, l-ai ignora sau chiar l-ai agresa.
Când ne închidem în noi înșine, mintea noastră care inventează povești o ia deseori razna și, după cum îți imaginezi, poveștile pe care ea le născocește în aceste momente sunt distorsiuni negative și grave ale realității. Ne supărăm și ne îngrijorăm în sinea noastră, gândindu-ne la toate motivele pentru care partenerii noștri n-ar fi trebuit să spună sau să facă un anumit lucru. învinovățim, pedepsim, ne imaginăm rezultate catastrofale. în mintea noastră este posibil să avem chiar și conversații imaginare și scandaluri de proporții cu partenerul nostru. Aici, din nou, conștientizarea este esențială. Dacă ești închis în tine, oprește-te și întreabă-te: „De ce anume mă tem?" Amintește-ți că mintea ta născocește o poveste. în loc să crezi automat povestea spusă de minte, angajează-ți jurnalistul de investigație din interior să adreseze întrebările dificile: „Cum mă simt cu adevărat acum? De ce aleg să mă închid în mine, în loc să interacționez direct cu situația actuală?" Din nou, nu este nevoie să-ți corectezi sau să-ți schimbi comportamentul chiar în momentul în care-ți pui aceste întrebări. Este suficient să fii pur și simplu conștient, căci acest lucru te ajută să te înțelegi mai bine.
Asta înseamnă că niciodată n-ar trebui să ne retragem și să luăm o pauză? Nicidecum. Ruperea obiceiului închiderii în sine nu trebuie confundată cu decizia conștientă de a „lua o pauză", care poate fi destul de sănătoasă și eficientă în relații. în momentele de emoție extremă, poate fi de ajutor să iei o pauză de la o situație, înainte de a face sau a spune ceva ce-ai putea regreta mai târziu. Diferența constă în intenția și energia din spatele acțiunii tale. Fii atent la claritatea gândirii și a planului.

Când ești implicat să-ți găsești și să-ți urmezi vocea interioară mai degrabă decât judecata critică sau rolul de victimă din interior; când extinzi partenerului tău libertatea de a fi cel care este; când devii conștient de propriile constrângeri, atașamente și traume din trecut, când accepți să te vindeci de ele; și când te angajezi să cultivi bucuria în relația ta în timp ce comunici cu inima deschisă și vulnerabilitate - atunci aduci dragostea necondiționată în relația ta, prin intermediul acestor fapte. Iubirea necondiționată poate părea asemenea Sfântului Graal – un obiect intangibil pe care l-am putea căuta toată viața și nu-l vom găsi niciodată. Dacă menținem această convingere, îl putem căuta în locuri greșite, fără să ne dăm seama vreodată că dragostea necondiționată nu este un substantiv, ci un verb. Simți dragoste necondiționată numai atunci când te implici într-un act de iubire necondiționată. Când alegi să-ți iubești necondiționat partenerul așa cum este el acum, te hrănești mai întâi pe tine cu energia iubirii, iar apoi această energie se va revărsa asupra sa. Iubirea de acest fel este ceea ce te face să te simți bine în interior. Mulți oameni nu-și dau seama de acest lucru, dar nu te simți bine ca urmare a faptului că partenerul te iubește; te simți bine ca urmare a dragostei tale față de el. Ca o ceașcă prea plină ce dă pe dinafară, poți oferi dragoste doar atunci când ai destulă să te umple. Când îți judeci partenerul, îl critici sau îți dorești să fie diferit, de fapt te hrănești cu sentimente negative și blochezi iubirea înăuntrul tău. Când blochezi fluxul dragostei necondiționate, pui bazele oricărei probleme pe care s-ar putea să o întâmpini cu partenerul tău (sau cu oricine, de fapt). Prin practicarea conștientă a eliberării, poți redeschide porțile dragostei, pentru ca dragostea să treacă prin ele. în aceste moduri, eliberarea și iubirea necondiționată merg mână în mână. Practic, arată cam așa: nu-ți dorești ca tu sau partenerul tău să fiți diferiți de cum sunteți acum. Sigur, este posibil să aveți preferințe, dar preferințele tale nu mai sunt cereri, și chiar și atunci când tu și partenerul tău nu sunteți de acord într-o anumită problemă, veți vedea importanța sa relativă și nu-i veți permite să devină un subiect important în mod artificial. În loc să te superi dintr-un motiv lipsit de importanță pe care partenerul tău îl face sau îl spune (cum ar fi să lase tubul de pastă de dinți fără capac sau să-și exprime o părere cu care nu ești de acord), constați că aceste lucruri nu te mai deranjează atât de mult. De fapt, poți pur și simplu să chicotești și să consideri acest lucru care-ți displace ca pe o calitate adorabilă a partenerului tău.