Ascultând rostirile înțelepciunii

Sunt un străin în această lume... Sunt un poet care versifică proza și care compune în proză ceea ce versifică viața. Din acest motiv, sunt un străin și voi rămâne un străin până când aripile albe și frățești ale morții mă vor duce înapoi acasă, în frumoasa mea țară. Acolo, unde sălășluiesc lumina, pacea și înțelegerea, îi voi aștepta pe ceilalți străini care vor fi salvați din această lume meschină și întunecată de capcana amicală a timpului. Există o mână de suflete în această lume care par să nu aparțină acestui pământ și care au fost probabil deviate de la traiectoria lor pe drumul spre o altă planetă, spre o altă lume.

Khalil Gibran ... 5 Profetul ... 12 Gradina Profetului ... 71 Nisipul și Spuma ... 96 Cugetările Maestrului ... 106

Și cine ești tu pentru ca un om să-și deschidă pieptul și să renunțe la mândrie, astfel încât să-i poți vedea demnitatea dezgolită și mândria etalată? Ai grijă mai întâi să meriți tu însuți să dăruiești și să fii instrumentul dăruirii. Adevărul e că numai viața dăruiește viață, în timp ce tu ești doar un martor care se închipuie dăruitor. Și, dacă nu poți lucra cu iubire, ci numai cu dezgust, e mai bine să renunți la munca ta, să te așezi la ușa templului și să primești pomana celor care lucrează cu bucurie. Căci, dacă faci pâinea cu indiferență, faci o pâine amară care nu domolește foamea omului decât pe jumătate. Și, dacă strivești strugurii cu regret, regretul strecoară otravă în vin. Și dacă, deși cânți ca îngerii, nu-ți place cântatul, vei pogorî surzenia la vocile zilei și la vocile nopții asupra urechilor omului.

Doamne Dumnezeul nostru, care ești eul nostru înaripat, voința ta în noi este voința noastră. Dorința ta în noi este dorința noastră. Elanul tău din noi ar vrea să ne transforme nopțile, care sunt ale tale, în zile, care sunt tot ale tale. Nu-ți putem cere nimic, căci ne cunoști nevoile înainte să se fi născut în noi: tu ești nevoia noastră și, dăruindu-ne mai mult din tine, ne dăruiești totul. Nu ziceți: „Am găsit adevărul", ci mai degrabă: „Am găsit un adevăr". Nu ziceți: „Am găsit drumul sufletului", ci mai degrabă: „Am întâlnit sufletul mergând pe drumul meu". Căci sufletul merge pe toate drumurile. Sufletul nu merge pe o linie dreaptă, nici nu crește ca o trestie. Sufletul se deschide ca un lotus cu nenumărate petale.