Lasă-i pe oameni așa greșiți cum se
prezintă Dumnezeu prin ei. Ce treabă ai tu de ce Dumnezeu vine așa în fața ta?
Vine ca să-ți destrame încrâncenarea. Tu care vrei să dai lecții, nu ești în
pace, ai ieșit din divin. Erai înainte, când nu voiai să demonstrezi nimic sau
să ceri socoteală. De ce să ceri socoteală, cine te îndeamnă să fii agresiv?
Cel care s-a pus mai presus decât Dumnezeu și s-a crezut perfect? Dar să nu ne
mirăm, pentru că de câte ori facem ce face lucifer înseamnă că i-am făcut loc
în noi.
...
când vrei mai mult, mai sus, mai mare, mai bogat tu pierzi energie subtilă
masiv, din care se fac situațiile favorabile de mâine, și nu mai poți să urci
în lumea de dincolo - plăcerile ți-au consumat energia și nu ai pus nimic la
loc, că nu te-ai înfrânat și nu ai slujit oamenii. Noi nu suntem interesați să
facem totul pentru noi, că fără golul care se obține prin restrângere și
dăruire, noi nu reușim nimic în viață.
...
când tu dai voie vieții să fie cum vrea ea, atunci dai voie acestei energii divine
să vină la tine. Doar dă voie! Doar lasă-te pe tine total în mâna Sa și nu te
mai preocupa de nimic. Atunci minunea începe, doar atunci! Ș;i așa, poate pentru
prima dată în viața ta, vei vedea frumusețea peste tot și nimeni nu te va mai
necăji sau deranja. Pentru că întotdeauna din față vine ceea ce ești tu în
ascuns. Dacă ai o patimă, acea patimă va veni la tine ca să-ți arate cum ești
tu în adânc. Cui pe cui se scoate.
DUMNEZEU ESTE ÎN INIMA OMULUI SMERIT Ș;I ÎNFRÂNT.
„Doamne
de unde vine omul acesta?!” Tot ce povestea, tot ce spunea, răsunau ca un
adevăr puternic în fiecare celulă din mine! Râdeam și ascultam, ascultam și
râdeam, timp de mai bine de o lună, parcă trecusem printr-o moarte clinică,
mi-au trecut prin fața ochilor toate momentele copilăriei mele, toate
suferințele, toate încercările, toate deciziile luate și toate împotrivirile
către viață, către Dumnezeu!
Mi-au răsunat în cap zile întregi: „De la mine au fost și acestea”, și parcă
toate prindeau sens! Era ca un răspuns sau mai bine zis ca o CONFIRMARE la tot
ce trăisem, la toată lupta mea și la toată osteneala. „Omul nu-l iubește pe
Dumnezeu, fuge de El, nu îl vrea!” și așa este! Aș mai adăuga aici că îi este
frică, îi este teamă de iubirea lui Dumnezeu, pentru că, iubindu-l pe Dumnezeu,
înțelege că nu mai are nevoie de nimic, că lumea aceasta nu contează și ar fi
un nebun în lume, un nebun în ochii celorlalți! Ca să îl poți iubi pe Dumnezeu
trebuie să vrei să fii prost, nebun, dus cu capul, iar asta nu o vrea nimeni!
• Ina din Franța |
Adevăr Divin
