Poziția noastră în momentul unui conflict va face
diferența. Alegem lupta, apărarea sau iubirea orice ar fi, acceptarea,
sacrificiul suprem? Aici intervine informația din cărțile domnului Marius care
ne explică consecințele atitudinii interioare. Înțelegem că în fața noastră e
Dumnezeu? Că totul se reduce la relația directă cu Dumnezeu? Exersarea
permanentă a lăsării de sine, a fi mereu locul doi, ne duce în acceptarea profundă
a curgerii vieții fără a mai încerca să o transformăm, fără intervenții. Pare
utopic dar mai utopică mi se pare o viață lipsită de iubire și o lume care-și
neagă cu ură Creatorul.
• Cătălina Lezeriuc Tinei
În timpul călătoriei mele înapoi către suflet, am citit multe cărți, toate m-au impresionat fiindcă toate m-au ghidat către ce aveam nevoie în acel moment, însă când sunetul
m-a îndreptat către cărțile domnului Marius Ghidel parcă am știut undeva, în adânc, că mă Întorceam acasă în propriul
sunet. A fost un parcurs Întreg, cărțile dumnealui, care au trezit în mine de la revolta
egoului până la lacrimi de recunoștință și apreciere, au darul de a
curăța toată stricăciunea egoului și de a ne împinge către ceea
ce suntem cu adevărat. Cred că nu există suficiente cuvinte în
limba română care să definească cât de minunate și pătrunzătoare
sunt aceste cărți. Viziunea dânsului despre lume este cea a
sufletului și a păcii sale, cu cât citesc și recitesc înțeleg mai profund
și cumva sufletul se descătușează, se eliberează de strânsoarea în
care a fost Ținut, se simte ca o gură de aer de munte după ce ai fost
închis într-o cutie, atât de puternice sunt. Cu cât mai multă înțelegere
și deschidere vine, cu atât te simți mai aproape de divin și de
lumea lui perfectă Raiul e aici pe pământ, asta simțim când iubim și
lisăm egoul să se topească. Cu fiecare întrebare și răspuns se deschid
noi și noi înțelesuri ca o mare încăpere cu sertare divine în
lumea aceasta complexă și totodată simplă a lui Dumnezeu. Atât
avem să facem, să ne deschidem către aceste lucruri, să le lăsăm să
se așeze în noi și să începem să punem în practică, fiindcă propria
experiență face o mare diferență.
• Ema Plopiș
„Am înțeles că smerenia se așază ca o cunună în jurul inimii
noastre atunci când alegem să trăim în iubire, renunțăm la dorințe, la
pretenții, la tot ce ne pune pe locul întâi. De ce a fost ales domnul Marius
Ghidel? Nu știu. Dar știu că Dumnezeu acționează din necesitate. Așa că era
nevoie de dumnealui. Poate că a fost ales pentru bunătatea și blândețea pe care
le manifestă, pentru capacitatea de jertfă. Drumul spre Acasă ni-l poate arăta
cel care și-l amintește. Cel care poate aduce mărturie despre Miracolul vieții.”
Mergând spre serviciu am zărit scris mare: „Science for tomorrow”. WOW!
Asta reprezintă toată munca domnului Marius! Sunt manuale de știință, știința
zilei de mâine; când aplici instrucțiunile se schimbă ziua de mâine. Fiți fără
frică! Avem nevoie doar de studiu și puțin antrenament. Studiu pentru a
clarifica ce suntem, din ce suntem alcătuiți, pentru ce ne-am născut etc.
Antrenamentul ne risipește vălul de pe ochi, ni se dezmorțesc aripile. Risipim
ceața și vedem Cerurile.
Exersăm prezența, a fi aici
și acum, disponibil pentru tot și toate, dar oferind libertate, curgere. Te
contopești cu toată suflarea și așa găsim armonia, echilibrul. Dar sunt trepte,
niveluri de antrenament. Ș;i cred cu tărie că prima treaptă e ACCEPTAREA. Apoi
totul vine de la sine, dar nu uita de prezență! Altfel ne fură peisajul și o
luăm de la capăt!:)) De fapt, ăsta e antrenamentul!
Dorința! Suntem antrenați să
ne dorim mai mult binele nostru! E ca un joc de domino, ai o dorință și ți se
împlinește, după care apare alta și tot așa... Dar egoul nu e mulțumit
niciodată, așa cum ne spune domnul Marius: „Când vrei ceva, vrei pentru
eu, ființa divină din noi nu vrea nimic, dar a vrea pentru tine nu există, că
nu este un eu, ci există doar o ființă comună. Trebuie să vrei tot binele
celorlalți și atunci nu mai există conflict și suferință. Fără eu nu mai are
cine să sufere. De ce nu ai vrea asta?” Cât ne gândim la cei de lângă noi?
Cât de mult suntem dispuși să renunțăm la noi și să ne dăruim celor în nevoie?
Suntem deschiși să renunțăm la suferință pentru a trăi în bucuria de a aduce
zâmbetul pe buzele Dumnezeului din față? Când cei din jur sunt fericiți nu mai
ai nevoie de nimic. E ca și cum miracolul se perpetuează zilnic. Ce bucurie mai
mare ar putea exista decât momentul în care ți se spune: „Mulțumesc!”. E
momentul confirmării prezenței tale! Ți-ai făcut treaba, te-ai dăruit cu iubire
necondiționată, uitând de eu.”
• Cătălina Lezeriuc Tinei
|
Adevăr Divin
