Jurnal de cuplu

Acest ghid a ajutat milioane de oameni să aibă relații fericite și împlinitoare, fiind recomandat în fiecare zi de terapeuții profesioniști și de cuplurile fericite din întreaga lume. Dr. Harville Hendrix și Dr. Helen LaKelly Hunt te învață cum să reînvii romantismul în cuplul tău și cum să elimini negativitatea din interacțiunile zilnice, pentru a te ajuta: • Să descoperi adevăratele motive care au dus la alegerea partenerului tău actual • Să elimini lupta pentru putere care distruge intimitatea în cuplu • Să înveți să-l asculți cu adevărat pe celălalt, și să te simți, la rândul tău, ascultat și înțeles • Să aduceți râsul și joaca în relația voastră • Să începeți vindecarea experiențelor copilăriei timpurii prin deprinderea de noi comportamente • Să deveniți cei mai buni prieteni • Să definiți o viziune comună a relației voastre ideale

Este un instrument de lucru pentru cei care au înțeles că relația de cuplu poate fi cel mai important motor în dezvoltarea personală și baza unei vieți fericite și pline de succes pe toate planurile. Deveniți cel mai conectat cuplu folosind acest ghid revoluționar, care combină știința comportamentală, psihologia profunzimii, teoria învățării sociale, terapia Gestalt și neuroștiința interpersonală pentru a vă ajuta, pe tine și pe partenerul tău, să vă recăpătați bucuria vieții, să sporiți apropierea dintre voi și să trăiți împlinirea unei relații profunde și vindecătoare.

INTRODUCERE ... 7 Scopul Jurnalului de cuplu ... 13
Procesul Imago. O introducere ... 14 Ce se întâmplă, de fapt, într-o relație? ... 15
Escaladarea rupturii în conectare ... 16
Îndrăgostirea ... 18 Apariția Imagoului ... 19 Trezirea la realitate ... 21 Conflictul este natural ... 21 Alegerea Parteneriatului Conștient ... 22
Cum vă va ajuta Jurnalul de cuplu să puneți bazele unui parteneriat conștient? ... 23
Reguli de bază ... 24 Crearea siguranței ... 25 Schimbarea modului în care ne vorbim și dezvoltarea unor noi comportamente ... 25
Să ne regăsim pe noi înșine ... 27 A învăța să iubești ... 28 O privire de ansamblu asupra Jurnalului de cuplu ... 29 Recomandări pentru folosirea Jurnalului de cuplu ... 29
Cum procedăm ... 31 Schema simplă în 6 pași a sesiunilor ... 32
O notă despre instrucțiunile exercițiilor ... 32

SESIUNEA 1 Viziunea ta asupra relației ... 34

SESIUNEA 2 Învață să comunici Dialogul Imago ... 56

SESIUNEA 3 Imago I: Revizitarea copilăriei ... 72

SESIUNEA 4 Imago II: Rănile copilăriei ... 97

SESIUNEA 5 Imago III: Descoperirea parteneriatului vostru inconștient ... 117

SESIUNEA 6 Închiderea portițelor de scăpare ... 143

SESIUNEA 7 Reromantizarea relației I: Comportamente de grijă ... 159

SESIUNEA 8 Reromantizarea relației II: Surprize și distracție ... 177

SESIUNEA 9 Restructurarea frustrărilor ... 197

SESIUNEA 10 Crearea unui spațiu sacru ... 225

SESIUNEA 11 Integrarea sinelui ... 236

SESIUNEA 12 Vizualizarea iubirii ... 260

ANEXÃ ... 276
INDEX AL EXERCIȚIILOR ȘI DIALOGURILOR ... 296 DESPRE TERAPIA RELAȚIONALÃ IMAGO ... 298 DESPRE AUTORI ... 299

Sesiunea 1
Viziunea ta asupra relației

PARCURGE din Primește iubirea pe care o dorești:
Din capitolul 6, „Cum devii conștient", începe cu secțiunea „Cum să devii iubitor" și citește până la finalul capitolului. Din capitolul 7, „Angajamentul", citește ultima secțiune, numită „Până când moartea ne va despărți".

TIMPUL NECESAR: Aproximativ 2 ore

PARTEA 1: Angajamentul

OBIECTIVUL:
• Să creezi, prin stabilirea unor reguli de conduită, un spațiu sigur, care poate sprijini procesul Imago.

TEORIA:
Primul pas în procesul Imago este stabilirea unor reguli de conduită generale. Ți se va cere să finalizezi toate cele 12 sesiuni, să participi pe deplin și să nu iei nicio decizie de a încheia sau de a continua relația până nu vei fi finalizat întregul proces. Ți se cere să îți iei acest angajament la începutul procesului din mai multe motive. Te îmbarci în această călătorie care presupune să te uiți foarte bine la tine, în profunzime, și să te schimbi pentru a crea schimbările pe care le dorești în relația ta. Frica de schimbare este intrinsecă naturii umane. Pentru a fi dispus să îți asumi riscul de a te schimba, ai nevoie să te poți simți într-o anumită măsură în siguranță. A ști că vei finaliza întregul proces împreună cu partenerul tău ajută la crearea siguranței de care vei avea nevoie pentru a renunța la ceea ce îți este familiar și a te aventura într-un teritoriu nou care, la început, îți este complet nefamiliar.
Frica de schimbare naște rezistență. în cadrul acestui proces este natural să iasă la suprafață aspecte inconștiente și să experimentezi o anumită anxietate. Așa cum probabil știi deja, o modalitate sigură de reducere a anxietății este evitarea. Este posibil să descoperi că nu reușești să găsești timpul necesar pentru a respecta programările. Sau să descoperi că, pe măsură ce exercițiile devin mai solicitante, ești tentat(ă) să pui cartea deoparte și să schimbi instrucțiunile. Te-ai putea gândi: „Nu funcționează așa. Mă face doar să mă simt mai rău. Să ne oprim". Multe cupluri renunță în acest punct. Dacă îți iei de la început un angajament puternic de a duce toate exercițiile la bun sfârșit și de a le face exact așa cum ți se spune, vei descoperi că va fi mai ușor să-ți depășești rezistența la schimbare.
Chiar dacă nu ești sigur(ă) că vrei să rămâi în această relație, există două motive pentru care ți se cere să îți iei angajamentul absolut de a rămâne în relație până la finalul procesului. Primul este că problemele pe care le ai în această relație de acum nu sunt despre partenerul tău. Ele reflectă nevoile tale neîmplinite. Punând capăt relației nu rezolvi problemele relației. Poate scapi de partener, dar, până ce nevoile tale din copilărie nu vor fi satisfăcute, problemele vor rămâne și le vei duce cu tine în relațiile viitoare. Al doilea, este că nu poți ști în acest moment care va fi experiența ta față de tine și față de această relație la finalul acestui proces. Probabil că în adolescență ți-ai imaginat cum va fi când vei fi mare, dar, foarte probabil, ceea ce ți-ai imaginat atunci, ca adolescent, nu seamănă cu ceea ce simți acum. Te-ai schimbat și ai crescut de atunci și până acum, iar perspectiva ta este diferită.

RÃNILE COPILÃRIEI MELE

Exemplu
Frica mea cea mai profundă este aceea de a nu fi iubit. Ea are legătură cu mama și cu tata. De asemenea, frica de a nu fi aprobat are legătură cu tata.
Când eram foarte mic, atenția mamei mele era foarte schimbătoare. A avut o sarcină dificilă cu sora mea, iar sora mea s-a născut când eu aveam un an, astfel că nu am primit atenția ei exclusivă pentru foarte mult timp. De asemenea, pentru că sunt copilul cel mai mare, mi s-a cerut mereu să trec nevoile mele de atenție pe ultimul plan, pentru a ajuta la împlinirea nevoilor surorilor și fraților mei mai mici. Am învățat cum să mă protejez când mama era distrasă și iubirea ei „se îndepărta" de la mine. Am învățat cum să mă simt neiubit și în același timp OK – într-un fel, deși nu mă simt deloc în regulă când simt că nu sunt iubit. în inima mea este un sentiment rece, de singurătate. Când se declanșează frica de a nu fi iubit, intru în panică. Și mă protejez devenind rece, dur și autosuficient sau agățându-mă ca un scai – provocându-te și având nevoie mereu să îmi spui că mă iubești. În toate aceste feluri, ceea ce spun cu adevărat este „Ajutor! Te rog, iubește-mă, te rog, ia-mă în brațe, te rog, acordă-mi atenție și iubește-mă!"
Cu tatăl meu am simțit frica de a fi neiubit – de la el nu primeam destulă atenție, pentru că muncea mult –, dar era ca și cum aprobarea lui însemna că mă iubește. El este tipul perfecționist logic, iar eu, intuitiv, artistic. Frica mea de dezaprobare în privința lui are legătură cu faptul că el numea inițiativele mele creative, artistice, „mizerii haotice" și, de asemenea, pentru că procesul meu de gândire funcționează atât de diferit de al lui. Încercam mereu, atât de mult, să gândesc ca el, ca să pot să fac lucrurile „cum trebuie" și să îl mulțumesc. Dar, bineînțeles, oricât de mult mă străduiam și oricât de mult îmi munceam mintea cu asta, nu puteam face lucrurile cum trebuie, pentru că pentru el „cum trebuie" însemna cum le făcea el și el era singurul care putea să facă lucrurile ca el și să fie de fiecare dată „cum trebuie". Așa că mă străduiam de fiecare dată foarte tare, și rezultatul era greșit sau nu suficient de bun. Rana mea este că nu am reușit niciodată să îl mulțumesc îndeajuns, indiferent cât de mult și cu cât efort sau grijă mă gândeam la ceva. Ca rezultat, acum, când simt că nu sunt aprobat, fie mă înfurii, fiindcă am încercat cu adevărat din greu și nu sunt apreciat pentru asta, fie sar direct la „nu mă iubești".
Din partea mamei, am vrut cel mai mult să fiu special pentru ea, căci am fost primul. O parte din mine gândește că e rău să vreau încă asta – „Cum rămâne cu toți ceilalți? Face tot ce poate. Primesc, de fapt, cam ce primește toată lumea". Dar simt că vreau mai mult! Nu îmi pasă dacă sunt egoist. Vreau să fiu pe primul loc pentru cineva!
Cu tata, am vrut aprobarea lui și validarea creativității mele – a abilității de a găsi moduri noi de a vedea și face lucrurile. Încă mai vreau aprobarea și validarea părților creative, amuzante din mine, și nu dezaprobarea sa pentru cât de ilogic și nepractic sunt. Când nu era de acord cu mine sau cu ceea ce făceam, simțeam că gândește despre mine că sunt prost sau că nu sunt suficient de bun, că nu pot face nimic bine, nu pot gândi corect. Eram cu totul confuz, nu-mi puteam da seama cum să fac lucrurile bine în modul său logic și practic. Era ca și cum mi se trăgea covorul de sub picioare și nu știam cum să fac să nu cad.