Povești vindecătoare despre lucruri mărunte ce ascund posibilități infinite

Fie că le citiți alături de propriii copii înainte de culcare, fie că vă oferiți răgazul de a le parcurge pentru propria creștere și vindecare, aceste povești terapeutice ne învață cu profundă blândețe: - să ascultăm fără a judeca - să privim natura schimbătoare a vieții - să fim asertivi pentru a le oferi copiilor un model sănătos de relaționare (să cerem, să refuzăm, să oferim, să primim, să fim responsabili de propriile emoții, gesturi și mesaje) - să facem față unei pierderi din viața noastră - să încheiem o relație atunci când situația o cere - să îngrijim o iubire neîmpărtășită - să înțelegem somatizările din spatele suferinței emoționale - să vorbim despre noi înșine și nu despre ceilalți - să facem diferența între iubire și dorință - să ne iubim fiecare copil în mod unic

„Atât lucrurile mărunte cât și cele deosebite ne aduc posibilități de necrezut de-a lungul unei zile. Ele ne fac să îndrăgim sau să ne ferim de anumite încercări, să ne bucurăm sau să ne întrebăm despre trăirile noastre, să creăm astfel o magie ce ne bucură sufletul și ne conduce spre o cale a minunilor legate de sine, o cale a iubirii de sine! Și cum flecare poveste vorbește despre noi, eu cred că este spre binele tuturor, mici sau mari, să ne oferim din când în când timpul pentru o poveste..."

• Valeria Bollud-Salomé

Prefață, de Valeria Bollud-Salome ... 13
A istorisi nu e totuna cu a povesti cuvânt înainte de Jacques Saiome16

1. A fost odată, doar o dată ... 20 Despre mișcarea trăirilor și sentimentelor din interior dar în special despre Iubire și Nostalgie

2. Poveste pentru un ursuleț care se credea foarte nefericit ... 24
Despre nefericirea și gândurile celor mici față de divorțul dintre părinți

3. Povestea micuței buburuze care nu voia să mănânce tot ce îi pregătea mai bun mămica ei cu multă dragoste ... 30 Despre cum nu ii putem dicta celuilalt ce sentimente sau percepții să aibă

4. Povestea vulpișorului care își pierduse tatăl la o vârstă prea fragedă ... 38
Despre cum ne poate ajuta un act simbolic în fața unei pierderi majore

5. Era odată o căpriță care nu-și mai suporta propria viață ... 40
Despre cum să ne ușurăm viața renunțând la acuzații și folosind energiile astfel regăsite pentru a ne iubi, a ne respecta, a ne responsabiliza și a ne rămâne fideli nouă înșine

6. Era odată o mică girafă care creștea prea repede ... 44
Despre temerea celor mici de a pierde iubirea părinților pe măsură ce se fac mari

7. Trebuie să vă vorbesc despre copiii leoparzi ... 48 Despre cum gelozia nu înseamnă iubire, ci o boală cronică a iubirii

8. Copilul care visa să crească foarte repede ... 52
Despre creșterea pe interior

9. Doamna cu trandafiri ... 58 Despre cum trandafirii nepot învăța multe referitor la iubirea omenească

10. Povestea fetiței care punea mereu întrebări imposibile ... 62
Despre iubirea din care ne naștem și dorința din care suntem concepuți

11. Povestea băiețelului alergic la penele de porumbel ... 66
Despre cum, uneori, nevoia celor mici de a primi atenție și iubire se poate somatiza

12. Povestea unui pui de lup care se închisese în capcana lui „Totul sau Nimic" ... 70
Despre cum uneori a alege să îți împlinești o dorință înseamnă să renunți la anumite lucruri

13. Povestea unei iubiri foarte frumoase care n-a putut rezista timpului ... 76
Despre cum am putea să păstrăm părțile bune ale unei relații care s-a încheiat

14. Povestea micuței iepurici care-și iubea atât de mult fratele, încât ... 82
Despre cum a ne autoresponsabiliza nu înseamnă a lua asupra noastră lipsa de responzabilitate a celuilalt, oricât de apropiat și drag ar fi acel cineva

15. Povestea broscuței care era foarte abilă în a-și maltrata viața ... 86
Despre făptui că VIAȚA care se află în noi este prețioasă și merită să fie iubită și respectată

16. Cei doi gemeni care nu se întâlniseră niciodată ... 90
Despre cum unele pierderi sunt înscrise în fiecare celulă din noi... așteptând să fie „îndreptate"

17. O relație care ar fi putut fi minunată ... 94 Despre cum între oameni există uneori relații imposibile

18. Povestea bărbatului care încerca să planteze frumusețe în inima copiilor ... 98
Despre cum îi putem învăța pe copii să devină la rândul lor o sursă vie de frumusețe

19. Povestea bărbatului care se credea nemuritor ... 102
Despre golul relațional și golul social care uneori nepot face să devenim ființe profund însingurate

20. Povestea ursului care se îngrășase atât de mult... încât nu mai putea să facă pipi stând drept ... 106 Despre împăcarea cu propriul corp

21. Povestea cântecului de leagăn care se credea pierdut pe veci ... 110
Despre cum transmitem valori culturale noilor generații... prin iubire

22. Povestea micuței buburuze care a descoperit că e nevoie urgent să-și acorde atenție și chiar să aibă grijă de ea ... 116 Despre cum nu există o singură vârstă potrivită pentru a începe să avem grijă de noi înșine

23. Povestea aricicăi, cea care nu mânca decât ce-i plăcea ... 120
Despre cum se hrănește o relație sănătoasă

24. Povestea libelulei care se bâlbâia ... 124 Despre cum uneori ceea ce trăim dar nu reușim să exprimăm... rămâne în corp

25. Povestea micuței vidre care iubea cu iubire ... 128
Despre cât de important este să auzim și să vedem iubirea celor mici

28. Povestea micuței marmote care nu înțelegea de unde venea tristețea ei ... 132
Despre cum uneori acoperim VIAȚA din noi cu tristețe

27. Povestea micuței șoricuțe care credea că valora cât untul ... 136
Despre cât de important este să ne eliberăm de mesajele toxice pe care le-am primit de la ceilalți

28. Povestea micuței tenrec care nu avea încredere în ea ... 140
Despre conexiunea dintre încrederea în sine și iubirea pe care o resimțim pentru VIAȚA care curge prin noi

29. Povestea bebelușilor care vorbeau unul cu celălalt în pântecul mămicii lor ... 144
Despre ce ar putea crede și ceea ce nu ar putea crede copiii în timpul vieții intrauterine

30. Povestea micului bizon care voia să știe dacă mămica lui îl va iubi mereu ... 150
Despre diferența dintre sentiment și relație

31. Povestea micului elefant care își punea întrebări despre originile sale ... 154
Despre diferența dintre mesaje și sensul pe care îl dăm mesajelor

32. Povestea micului melc căruia îi era teamă de moarte ... 160
Despre cum în spatele oricărei frici este o dorință

33. Povestea băiețelului care a descoperit că există mai multe inimi într-o singură inimă de copil ... 166 Despre multiplele expresii legate de inimă și sensul pe care îl oferă copiii acestor expresii

34. Povestea ursulețului care avea o voință de fier ... 174
Despre suferințele care pot fi cauzate de credința că doar noi știm cel mai bine ce e mai bine

35. Povestea micului koala care nu voia să doarmă singur ... 180
Despre cum a crește din interior este o miză esențială în viața unui copil

36. Povestea micului lup care se simțea mereu furios ... 184
Despre curajul de a vorbi despre ceea ce trăiești în interior

37. Povestea unghiuței căreia îi era foarte teamă să nu fie devorată de vie ... 188
Despre simbolizare și act simbolic în lucrul cu corpul

38. Povestea micului bursuc mormăitor ... 192 Despre cererile celor mici la care uneori părinții pot răspunde, alteori nu

39. Povestea micului ponei care-și pierdea coama ... 198
Despre o posibilă somatizare legată de sentimentul de vină

40. Povestea micului raton spălător care punea mereu aceeași întrebare ... 202
Despre cum cei mici au nevoie să vadă în părinții lor modele de poziționare, delimitare, definire de sine, afirmare de sine și asumare ca să poată la rândul lor să învețe aceste comportamente

41. Povestea micului violoncel îndrăgostit ... 208 Despre cum suntem responsabili de propriile emoții și sentimente, de îngrijirea și trăirea lor până la capăt, de eliberarea lor la nevoie și despre cum nu suntem responsabili de emoțiile și trăire altor oameni

42. O poveste pentru a înțelege mai bine cât este de important să nu confundăm iubirea cu pseudo-iubirile ... 214 Despre a nu confunda Iubirea și Dorința

43. Povestea micului leu care descoperise că mămica lui iubea o altă leoaică ... 218
Cum le vorbim copiilor despre relațiile între persoane heterosexuale și homosexuale

44. Era odată o rândunică ce voia să dispară ... 224
Despre o posibilă somatizare sub formă de bulimie la copii în urma divorțului dintre părinți

45. Povestea familiei de elefanți în care nu se vorbea deloc ... 228
Despre câteva reguli de comunicare relațională

46. Povestea micuței șoricuțe care nu voia să aibă două mămici și cu atât mai puțin doi tătici ... 234
Despre viață ca o succesiune de nașteri survenite în urma unor întâlniri și despărțiri

47. Povestea micului papagal care punea mereu întrebări ... 238
Despre importanța interogărilor ne-spuse din spatele întrebărilor exprimate

48. Povestea micului jaguar care nu voia să fie iubit la fel ca sora lui ... 242
Despre cum să ne iubim fiecare copil în mod unic
49. Povestea tăticului panda care se hotărâse să le transmită copiilor săi marele secret pe care și tatăl său i-l transmisese ... 248 Despre diferența între EXISTENȚÃ și VIAȚÃ

50. Povestea micului castor ai cărui părinți își schimbau des țara ... 252
Despre o îngrășare la copii ca o posibilă somatizare a mâniei

51. O poveste pentru a nu confunda ceea ce credem cu ceea ce știm ... 258
Despre diferența între ce e cunoaștere și ce e credință

52. Povestea micului raton spălător care era plin de dorințe ... 262
Despre cum unele dorințe nu se materializează, ci doar se păstrează ca dorințe

53. Povestea micuței cânepărese melodioase care s-a hotărât să-i vorbească bolii sale ... 266
Despre cum se poate lucra cu boli somatizate prin intermediul actelor simbolice cum ar fi cântatul sau vorbitul

54. Cum se poate întâmpla un miracol în țara greierilor? ... 270
Despre credință și miracol, despre concentrarea iubirii pentru cei dragi și simbolizarea ei

55. O altă poveste de spus când adormi în picioare ... 276
Despre cum tăticii pot inventa povești din propria lor viață pe care să le spună propriilor copii

56. Povestea micului miracol care era atât de fragil încât nu putea fi atins ... 280
Despre puterea VIEȚII din noi, despre suflul de viață care ne animă

57. Povestea iepurașului care voia să sperie frica ... 288
Din nou, despre cum în spatele oricărei frici se află o dorință

58. Povestea furnicuței care vorbea mereu foarte tare ... 292
Despre cum să învățăm copiii să își povestească teama din spatele fricii

53. Povestea șoricuței care nu voia să vadă nimic, să audă nimic, să simtă nimic ... 296
Despre cum sunt afectați cei mici când sunt expuși la violență în familie

60. Povestea micului karibu care nu mai voia să meargă la școală ... 300
Despre a învăța să le permitem copiilor să descopere lucrurile posibile ale existenței, a învăța să îi asistăm de pe margine când ei descoperă singuri ce pot și ce nu pot, ce vor și ce nu vor

61. Era odată o planetă albastră care căuta o altă planetă cu care să vorbească ... 306
Despre relația dintre planetele din Univers

62. Povestea micuței ciocârlii care voia să cumpere un miracol pentru ca sora ei să se vindece ... 310
Despre cum miracolele nu se cumpără însă este întotdeauna posibil să îndrăznim să le creăm cu multă iubire, și puțină visare

Postfață pentru a mai visa puțin... de Jacques Salomé ... 314

Era odată un copil care visa să crească foarte repede, ceea ce însemna că nu mai dorea să fie copil, ci să devină, cât mai repede posibil, un om mare. Un om mare și liber. Visul său cel mai drag era să treacă prin copilărie cu pași de 7 leghe pentru a scăpa de ea. În fiecare seară își imagina că ar putea crește în timpul nopții, iar a doua zi ar fi complet adult. A fi mai mare însemna pentru el mai ales a avea libertatea de a face orice. În sfârșit, de a face tot ce și-ar dori. Un „tot" care însemna multe lucruri în mintea lui. De exemplu, să nu mai asculte de ordinele surorii sau ale fratelui său mai mare, să nu mai fie obligat să-și îmbrățișeze vecina care mirosea a ceapă și a pipi de pisică, să nu mai fie constrâns să se culce și nici obligat să stingă lumina devreme, dar mai ales să-și poată părăsi familia, să plece foarte departe, probabil în Munții Stâncoși Canadieni, sau să meargă să exploreze jungla din Java și chiar, de ce nu, să galopeze pe un cal sălbatic până în Patagonia, acolo, în Americile de jos, nu foarte departe de strâmtoarea lui Magellan și de Capul Horn. El studiase cu foarte mare atenție un atlas pentru a repera unde se afla exact acest capăt de lume numit și Țara de Foc. Ați ghicit, acest copil citea mult și mai ales răsfoia adesea un atlas imens care descria în detaliu toate țările lumii, toate țările spre care ar fi dorit să alerge! Să nu credeți că viața lui începuse ca într-o poveste cu zâne, dimpotrivă. Ea se construise înnodându-se în jurul unei imense neînțelegeri inconsolabile. Mama lui nu-l dorise. Acest lucru vă poate surprinde, dar adevărul e că mama lui nu știa cum „rămăsese" însărcinată, nici ce i s-ar fi putut întâmpla astfel încât să se poată recunoaște în postura de viitoare mămică a bebelușului pe care-l purtase timp de 9 luni și pe care-l adusese pe lume în cea mai mare singurătate. Totuși acest lucru e complet de înțeles în anumite întâmplări de viață. Cum poți să-ți dorești un copil când ai 17 ani și ești, la rândul tău, în interior, doar o fetiță speriată de viață? Cum poți să îți dorești să fii mămică, în timp ce ai fost tu însăți abandonată și nu ți-ai cunoscut mama niciodată? Cum să știi să crești singură un copil care nu va avea un tată prezent lângă el, pentru că cel cu care a fost conceput a plecat? „Eram tineri, am făcut dragoste de 2 sau de 3 ori și apoi partenerul meu amoros a dispărut, lăsându-mă singură, iar eu descoperind, câteva săptămâni mai târziu, că eram însărcinată!" Cum să te gândești atunci să fii mămică dacă ești singură și nu ai nicio idee despre ce te așteaptă? Cum să accepți să porți un copil care a fost conceput, cum se întâmplă uneori, în mod violent? Li se întâmplă multor tinere ca vreme de câteva luni să nu știe că sunt însărcinate. Nu apare nicio schimbare în corpul lor, niciun semn în pântecul lor care să dovedească prezența unui bebeluș. Nu apare niciuna dintre manifestările obișnuite ale unei femei însărcinate, care să semnaleze că un bebeluș crește în corpul ei. Acest gen de situație se întâmplă în țara noastră și în multe alte regiuni, la adolescentele și chiar la femeile adulte care sunt sincere și totuși oarbe. Desigur, nu se întâmplă foarte des, dar suficient încât să i se dea un nume, cel de „refuzare a sarcinii". Vă dați seama că toate aceste situații au consecințe și vor crea în cazul copilului conceput anumite circumstanțe prin comportamente și conduite bizare sau atipice. Ați înțeles, acest copil, pe care toată lumea îl striga Luc cel Mic, nu se simțea fericit fiind copil și căuta să crească foarte repede pentru a scăpa de copilăria sa. Dar trebuie să știți că această creștere nu se face la comandă. Degeaba se trăgea Luc ce Mic de păr în fiecare seară și în fiecare dimineață își atârna pietre groase de picioare, agățându-se de o bară pe care o fixase deasupra tocului de la ușa camerei sale pentru a încerca să-și lungească picioarele. Nu era nimic de făcut!

Era odată o libelulă, Mincka, ce trăia într-un oraș mare, nu foarte departe de apă. Acolo încercase în zadar să-și întemeieze o familie, căci soțul ei o părăsise, lăsând-o să-și crească singură copilul. Mincka încerca în mod curajos să înfrunte o realitate cotitiană nu întotdeauna foarte plăcută. Stiti că în tara libelulelor este uneori dificil să-ți asumi singură răspunderea educației unei libelule mici. Acest lucru nu presupune doar iubire, ci și atenție, răbdare, o anumită rigoare și mai ales mult timp. În legătură cu Micka trebuie să vă povestesc că, de fiecare dată când voia să spună ceva important, simțea cum i se îngrămădeau cuvintele, mai întâi în cap, apoi în gură, și nu reușeau să iasă în ordinea potrivită. Și vă puteți imagina că avea multe de spus, căci ce se întâmplă în gândurile unei libelule sfidează tot ce noi, oamenii, putem concepe. Ea avea de spus lucruri despre ea însăși, despre viața actuală, despre copilărie, despre muncă, despre visurile cele mai secrete, despre dorințe, despre proiecte. De fapt, avea de spus lucruri despre tot ce i se întâmplase în existența ei de libelulă. Și-ar fi dorit mult să vorbească despre fiica ei pe care o adora și pe care o vedea transformându-se sub ochii ei într-o libelulă tânără, vibrantă și frumoasă, la rândul ei plină de visuri, dorințe și proiecte de viață. Ceva foarte ciudat se întâmpla cu această mămică libelulă. Astfel, atunci când simțea foarte puternic tot ce avea de spus, cuvintele se formau bine în capul ei, dar ajungeau într-o totală dezordine în gura ei. Cum fiecare dintre aceste cuvinte voia să se grăbească spre buze, se forma o mare înghesuială și chiar haos! Toate aceste cuvinte care doreau să evadeze din gura ei pentru a ajunge până la urechile celui sau celei căruia sau căreia i se adresau, se amestecau și formau un sunet ciudat, neclar, un terci verbal de neînțeles! Vă dați seama că totul se petrecea ca și cum, ieșirea fiind prea strâmtă, cuvintele se loveau între ele, se dezechilibrau și se puteau chiar răni unele de altele. Trebuie să spunem totuși că această mică libelulă, foarte dârză, foarte voluntară, nu se descuraja pentru atâta lucru. Ea reușea, datorită efortului depus, să spună ce era esențial, cel puțin ce era important pentru ea. Se exprima prin gesturi, scriind câteva cuvinte pe o bucată de hârtie, pentru a încerca să se facă înțeleasă cu orice preț. Dar se simțea faptul că suferea, c-ar fi vrut să vorbească la fel ca toată lumea, fără să se bâlbâie, fără să se poticnească sau să ezite, fără să fie obligată să se corecteze de două, trei ori câteodată. într-o zi, un bătrân domn libelulă o întrebă: — Îmi puteți spune când v-a apărut această bâlbâială? O mare emoție o invada pe mămica libelulă, ochii săi se umplură de lacrimi, făcu un semn cu o aripă, dădu din cap ca pentru a spune „Nu, nu!", apoi arătă cu lăbuța semnul trei. Voia cu siguranță să spună că bâlbâiala apăruse în viața ei de mică libelulă la vârsta de trei ani. Cum se afla multă lume în jurul lor, bătrânul domn libelulă nu mai insistă, dar rămase foarte gânditor. Ce se întâmplase în viața acestei libelule când avea trei ani? Ce pățise? Și mai ales ce i se făcuse? Astăzi înțelegem mult mai bine că o bâlbâială nu apare fără motiv în viața unei libelule. În țara libelulelor, atunci când o disfuncție, o tulburare durabilă, un comportament atipic apar în corp sau transformă atitudinile și obișnuințele unui copil libelulă, înseamnă în general că s-a întâmplat ceva grav sau important. Ceva care l-a îndurerat pe copilul libelulă, care i-a fost impus sau i-a rănit sensibilitatea sau corpul. Toate interogațiile rămân deschise. Oare această copilă libelulă a trăit pe când era foarte mică ceva despre care n-a putut vorbi niciodată? Oare a auzit ceva ce n-ar fi trebuit să audă? A văzut ceva ce n-ar fi trebuit să vadă? A suferit o violență? A făcut ceva ce după vârsta de trei ani și-ar reproșa?