CAPITOLUL 2
Echilibrul e cel mai important
Știi că ai ajuns în vârf atunci când știi cine ești și când ești împăcat cu
Dumnezeu și cu semenii tăi.
Cum ai putea să ai totul în viață? Iată formula
succesului. Începe cu atitudinea potrivită, cu setul necesar de aptitudini și
urmează Regula de Aur a filosofiei, apoi combină toate aceste trei elemente și
montează-le pe o fundație de caracter integru, iar rezultatul îți va oferi o
șansă reală și legitimă la succesul suprem.
Ai angaja cu bună știință o contabilă sau un trezorier care
au recunoscut că sunt numai „relativ onești"? Proclam că pe lume există
bine și rău, că există fapte corecte și fapte incorecte. Eu si soția mea vom
sărbători în curând cincizeci și cinci de ani de căsnicie. Și te asigur că,
de-a lungul acestor cinci decenii și jumătate, soția mea nu m-a întrebat
niciodată când m-am întors acasă: „Dragul meu, fii sincer. Mi-ai fost relativ
fidel cât ai fost plecat?" Repet, pe lume există bine și rău, există fapte
corecte și fapte incorecte.
Contează și atitudinea
Am stabilit că tăria de caracter joacă un rol
important în obținerea succesului, dar e limpede că și atitudinea contează. Ce
înseamnă atitudine? Ei bine, atitudinea însumează modalitățile în care
reacționezi și răspunzi atunci când se întâmplă ceva rău sau neplăcut. De
pildă, ce faci când te lovești la picior? Urli mânios sau răspunzi? Răspunsul
este o manifestare pozitivă. Să zicem că te îmbolnăvești și mergi la doctor,
iar el îți oferă o prescripție și programează un control a doua zi. Când te
prezenți la control, doctorul te privește și se declară mulțumit: „Minunat, e
limpede că răspundeți la tratament!" Dar să zicem că, totuși, nu te simți
mai bine, ba chiar te simți mai rău, și atunci doctorul știe că trupul tău
reacționează la tratamentul prescris. Inițiativa de a răspunde face diferența
dintre cei care realizează lucruri mărețe și cei care dau greș.
Acum, permite-mi să-ți povestesc despre trei sute dintre
liderii mondiali. Vorbesc despre oameni precum Mahatma Gandhi, Martin Luther
King Jr., Franklin Roosevelt, Winston Churchill, Clara Barton, Helen Keller și
Maica Tereza. Dintre acești trei sute de lideri mondiali, 75% provin ori din
familii sărace, ori din medii abuzive, iar unii s-au confruntat cu un handicap
fizic. Oricât de triști au fost anii copilăriei lor, acești oameni au înțeles
că nu contează ce ți întâmplă ție, ci felul în care alegi să răspunzi la
evenimentele din viața ta. Dacă alegi să răspunzi, îți va fi de o mie de ori
mai bine decât dacă alegi să reacționezi. Însă am vești bune pentru tine: poți
să-ți îmbunătățești atitudinea.
Dacă nu-ți place deloc slujba actuală, ce
părere ai despre șeful tău? Ce te oprește de la a-ți continua studiile, de la a
căpăta mai multă experiență și de la a primi sfaturile necesare pentru a
înainta în ierarhie? Acesta este un factor important de luat în considerare.
De exemplu, pe mine mă frustrează enorm când aud anumiți
adeți de performanță cu venituri grase și actori și starlete care îi nesocotesc
pe așa-numiții „șaormari" care lucrează la standurile cu mâncare de lângă
stadioanele și cinematografele unde se perindă aceste vedete. Pe de o parte,
sunt fascinat de șaormarii și de toți lucrătorii din industria fast-foodului.
În primul și în primul rând, ei învață să fie punctuali și să se prezinte la
ora stabilită. Învață cum să își trateze clienții cu respect și amabilitate.
Învață cum să opereze echipamente de ultimă tehnologie. Învață cum să-și
formeze o personalitate plăcută. Află cum e să aibă un ban câștigat de ei. Și
tratează banii obținuți de ei înșiși diferit față de cum tratează banii primiți
de la părinți.
Însă ideea este că cei mai mulți dintre acești lucrători
ajung să își permită mașini, să câștige burse de studiu și să reușească să urce
pe scara socială. Cunosc câțiva bărbați și câteva femei care la frageda vârstă
de douăzeci și doi sau de douăzeci și trei de ani conduc deja mașini de lux,
mașini cumpărate cu banii obținuți prin prepararea de produse de tip fast-food.
Există manageri în astfel de restaurante care câștigă cincizeci de mii de
dolari, ba chiar și optzeci de mii de dolari pe an. Nu contează de unde începi.
Este efectiv irelevant. Contează doar unde ajungi. Și, indiferent de slujba pe
care o ai la momentul actual, dacă alegi să faci ceva productiv în timpul
liber, ai toate șansele să urci în ierarhie sau să primești o ofertă mai bună
de la un alt angajator.
NU CONTEAZÃ DE UNDE ÎNCEPI. ESTE EFECTIV IRELEVANT.
CONTEAZÃ DOAR UNDE AJUNGI.
Eu am crescut pe vremea Marii Crize Economice, iar pe
atunci magazinele aveau foarte puține produse, fiindcă oamenii erau extrem de
săraci. Alimentarele își împrumutau una de la alta produse, cum ar fi
conservele. Eu eram un alergător. Când o alimentară rămânea fără mâncare
fiindcă ori nu cumpărase destule produse, ori patronul nu avea suficienți bani
ca să cumpere de la un producător, eu alergam pe la celelalte alimentare și
făceam rost de ce era nevoie. Un băiat pe nume Charlie era alergătorul unei
alte alimentare. Alerga de multe ori la alimentara noastră și îi spunea
patronului de ce are nevoie. În vreme ce Charlie prelua produsele, patronul
nostru îi scria chitanța. Charlie se iscălea repede pe chitanță și fugea înapoi
la magazinul lui. Într-o zi mi-am întrebat șeful de ce Charlie aleargă atât de
mult, iar el mi-a răspuns: „Charlie încearcă din răsputeri să obțină o mărire
de salariu. Cred că va reuși!" „Serios?", am întrebat eu. „De unde
știți că va obține o mărire de salariu?" „Ei bine, știu că dacă șeful lui
nu îi mărește salariul, acel băiat va veni să lucreze pentru mine și o să-i
măresc eu salariul." |
Adevăr Divin
