Trezirea șamanului lăuntric

STRESUL, CONFLICTUL și crizele lumii exterioare reprezintă un semnal: a sosit timpul să-ți trezești șamanul interior. Pentru asta nu trebuie să fii inițiat în misterele arcane pentru a răspunde la chemarea Spiritului. În această carte, Marcela Lobos dezvăluie cum să folosești hărțile oferite de Roata Medicinei șamanică și călătoria eroului, pentru a-ți activa înțelepciunea interioară și pentru a trăi o existență autorealizată de descoperire, de vindecare și totalitate. De la copilăria sfâșiată de război la inițierea cu șamanii din Anzi și viața din prezent în învățământ și medicină, povestea Marcelei oferă un context-fulger pentru fiecare pas în călătoria arhetipală către Sine. Este, de asemenea, o invitație să ieși din viața ta obișnuită și să faci primii pași în propria căutare a înțelegerii spirituale și a transformării profunde: să înveți să mergi pe Calea Medicinei și să-ți găsești propria putere și frumusețe interioară.

Prefață: Riturile de trecere ... 11
Introducere: Călătoria către Sine ... 19

Partea I: Sud ... 35
Etapa I: Chemarea Spiritului ... 49 Etapa a II-a: Refuzarea chemării ... 59 Etapa a III-a: Sincronicități de bun augur ... 73

Partea a II-a: Vest ... 87
Etapa a IV-a: Trecerea pragului ... 97 Etapa a V-a: în centrul pântecului ... 109 Etapa a VI-a: Teste și tribulații ... 125

Partea a III-a: Nord ... 139
Etapa a VII-a: întâlnirea zeiței ... 155 Etapa a VIII-a: Ispășirea cu tatăl ... 167 Etapa a IX-a: Apoteoza ... 187

Partea a IV-a: Est ... 205
Etapa a X-a: Binecuvântarea finală ... 221 Etapa a XI-a: Refuzul de a ne întoarce ... 237 Etapa a XII-a: Zborul magic ... 249

Partea a V-a: Stăpân al Roții Medicinei ... 257
Etapa a XIII-a: împărtășirea darului ... 261

Bibliografie selectată ... 273 Mulțumiri ... 277

• Prima parte, plecarea sau separarea: Individul e chemat să-și schimbe rutinele care încorsetează, statu-quoul sau stilul de viață nepotrivit.
• Partea a doua, coborârea și inițierea: Personajul trece prin dificultăți sau teste și încercări; înfruntă moartea egoului; întâlnește o forță transpersonală sau divinitatea și primește noi puteri, înțelegeri profunde și daruri.
• în final, întoarcerea: Individul trebuie să se întoarcă în lumea lui obișnuită și să-și împărtășească noile cunoștințe și daruri.
Deși unele aspecte din monomitul lui Campbell au fost puse sub semnul întrebării de către mulți, pentru mine, el constituie încă o hartă remarcabilă ce ne ajută să reflectăm asupra propriei căutări de înțelepciune și de împlinire de Sine. Pe parcursul cărții, împărtășesc în cefei mi-a ghidat el călătoria spre plenitudine și spre conștientă de sine.

CELE DOUÃ HÃRȚI ÎMBINATE

Fără a încerca și în cea mai organică manieră, am primit harta Călătoria Eroului ca pe un complement natural al Roții. Medicinei, care exista deja în mine. Ea s-a potrivit cu experiența mea de a renunța la un sine depășit, pentru a renaște într-o înțelepciune, încredere și creativitate mai profunde. Când am întâlnit pentru prima oară Călătoria Eroului, i-am simțit mai degrabă esența, în loc să încerc să o înțeleg mintal sau să o analizez prea mult. Am văzut cum ea se învârte perfect cu Roata Medicinei și am început să completez spațiile goale cu propria călătorie prin ambele hărți.
în Etapele a VII-a și a VIII-a, vorbesc în detaliu despre faptul că purtăm energiile feminină și masculină în psihicul nostru uman și despre cât de important este pentru fiecare dintre noi să-și găsească propriul dans sănătos. în această i carte, împărtășesc cum m-am reconectat cu puterea feminină și am făcut pace cu cea masculină. Prin urmare, îmi ofer experiențele oricui rezonează cu ele, indiferent că te simți mai mult ca un ea, el, ei sau altceva aflat dincolo de ele ori intermediar. în adoptarea Călătoriei Eroului, am adaptat cei 17 pași dați de Campbell la un ciclu de 13 etape. Aceste stadii se rotesc alături de cele patru direcții ale Roții Medicinei, onorând cele 13 lunații dintr-un an.
După ce introduc direcția Sud de pe Roata Medicinei, relatez primele trei etape ale Călătoriei Eroului. Apoi introduc direcția Vest, împreună cu următoarele trei etape; după aceea, direcția Nord și următoarele trei etape; iar în final, direcția Est și următoarele trei etape. La sfârșit este etapa a XIII-a, deținând poziția omului aflat în locul optim, în curgere perfectă cu creația.
E important să ne amintim că Roata Medicinei și Călătoria Eroului sunt niște hărți. Ca în cazul oricărei hărți, învățarea intelectuală a liniilor de pe ele nu înseamnă că am cunoaște teritoriul. Mai este necesar și să traversăm propriile peisaje, ce au de-a face cu îndoiala, frica și suferința, ca să ajungem la mai multă înțelepciune, iubire și lumină.
Dacă această călătorie a noastră spre un Sine mai conștient și iubitor este asemenea unei spirale, avem de parcurs întreaga buclă pentru a ajunge la un nou nivel de înțelegere. Trebuie să ne căsătorim, să avem copii, să divorțăm, să rămânem fără serviciu, să pierdem pe cineva iubit, să ne îmbolnăvim etc. Acesta e drumul lung sau dureros.

În Nord, ne recuperăm plenitudinea, pe măsură ce ne trezim din coșmarul care ne-a izgonit din Grădina Raiului – o metaforă pentru rana colectivă ce ne desparte de Spirit și de Mama Pământ. în acest punct cardinal, descoperim exact opusul: nu numai că nu am fost excluși din paradis, ci ne-a fost oferit pământul spre a fi administratorii lui, în timp ce suntem pe deplin susținuți de Spirit. Această înțelepciune rămâne însă doar o aspirație romantică, dacă nu ne-am eliberat de vechea noastră poveste în Sud și nu ne-am înfruntat umbra, în timp ce onoram moartea, în Vest. Pentru a ne recupera ceea ce ne aparține și unitatea cu esența tuturor formelor de viață, e necesar să fim liberi și deschiși. în întoarcerea noastră de a deveni o parte din întreg, aliata noastră extraordinară este Pasărea Colibri, care întruchipează înțelepciunea călătoriei epice. Cele mai mici păsări din lume, despre colibri se știe că zboară fără oprire peste 1.930 de kilometri. Unele specii de colibri traversează cu aripioarele lor întreg Golful Mexic, pentru a evita iarna pustie din America de Nord și pentru a ajunge la anotimpul înfloririi. De pildă, această mică pasăre excepțională ne inspiră să ne îndreptăm busola în direcția grădinii noastre sacre, în timp ce ne ajută să ne depășim toate scuzele. Păsările colibri nu stau să se gândească că „aripile mele sunt prea mici" sau cu „peste mare nu sunt flori"; ele pur și simplu migrează spre pământul promis, care este conectat la memoria lor, o moștenire de la străbunii lor. în mod similar, Pasărea Colibri ne invită să mergem dincolo de pretexte, ar fi: cum „Copiii mei sunt prea mici", „Nu-mi permite serviciul", „Soțul meu are nevoie de mine acasă", „Am nevoie de mai mulți bani" sau alte pretexte. Ea ne încurajează să pornim în căutarea plenitudinii. în înțelepciunea tradițională șamanică, separarea de Spirit și de manifestarea lui în calitate de Mamă Pământ e resimțită ca o amnezie colectivă din care trebuie să ne trezim, ca să ne reamintim originea, scopul propriei vieți și destinul. în același timp, șamanii recunosc nevoia individuală de a ne „reaminti" aspectele din noi înșine, care s-au decuplat din cauza fricii sau a traumei. Acolo unde psihologii vorbesc despre „disociere", șamanii vorbesc despre „pierderea sufletului", care survine atunci când un aspect al psihicului nostru unic se scindează, ca urmare a unei dureri sau a unei suferințe insuportabile. întrucât aceste sentimente persistă îp timp, sufletul fragmentat se retrage într-o grotă protectoare sau într-un spațiu asemănător pântecului din peisajul interior al Mamei Pământ sau din lumea de jos, pentru a rămâne nevătămat. În această direcție, învățăm să ne orientăm în adâncurile inconștientului pentru a ne găsi grădina interioară personală ce împrejmuiește spațiul sigur în care s-a retras sufletul nostru scindat. Din nou, Pasărea Colibri este ajutorul nostru, ghidându-ne să rămânem pe drumul care susține viața și să nu ie rătăcim pe poteci fantomatice și în capcanele lumii de jos colective. Această micuță pasăre e înzestrată cu cel mai un instinct de a găsi nectarul dulce din flori; prin urmare, a ne menține concentrați asupra misiunii de a ne recupera fragmentul sufletului nostru vital. Numeroase tradiții religioase din Occident își întind cu ardoare brațele spre ceruri pentru mântuire, în timp ce așteaptă cu neliniște să îngroape orice teroare infernală și moarte în lumea de jos.