Inocenții (roman)

Părerea editorului: Poate că inocența e vârsta la care ar fi trebuit să rămânem pentru a da un dram de decență speciei umane. Cartea aceasta, frumoasă ca un basm adevărat, este povestea unei lumi de copii în care „căderea“ n-a avut încă loc. Citind-o, ne legănăm cu gândul că am fi putut fi altfel. E o bunătate în aceste pagini, care trezește în noi nostalgia unei lumi pierdute.

Părerea redactorului: Un oraș plin de istorie, o stradă plină de evenimente, o casă cu personalitate, o fetiță care află că totul poate să devină spectaculos pe lume. Și o scriitoare care o poate dovedi. Cu inocență.

Părerea autoarei: Un roman despre cum se poate înota în timp și în timpuri fără să te îneci. Ar fi bine să fie citit fără grija vârstei proprii. Și fără orice alte griji, de altminteri. Aceasta e o urare!

Părerea lui Vlad: Inocența e singura cale prin care timpul devine reversibil. Despre asta e vorba aici.

Părerea neoficială a PR-ului: Se citește cu încordare. Aș fi vrut să nu se mai termine.

Părerea mamei-mari, personaj principal: Totul e cu chin în viață.

Părerea bizară a anticarului, personaj secundar: Câștigă cine ajunge ultimul la linia de sosire.