Ciuma

La 22 iulie 2009, 24 de oameni de știință prestigioși americani au participat la o întâlnire cu ușile închise la Institutul Național de Sănătate, pentru a discuta implicațiile unui retrovirus nou descoperit asupra sănătății a milioane de persoane. Investigații timpurii arătaseră că XMRV era legat de sindromul oboselii cronice, cancer de prostată, limfom și tulburări de neurodezvoltare la copii, printre care cea mai controversată boală a medicinei moderne – autismul. Când cercetătoarea Judy Mikovits (cunoscută publicului român dintr-un documentar interzis despre pandemia COVID) și-a încheiat prezentarea, colegii ei au rămas tăcuți câteva clipe, apoi unul dintre ei a exclamat: „O, Doamne sfinte!”

Investigația ce a urmat nu va semăna cu nimic din ce s-a întâlnit în lumea științifică, dând naștere unei epopei ce va include: prejudecăți, controverse, mușamalizări, dispute juridice, răsturnări de situație, întemnițarea abuzivă a savantei Judy Mikovits, culminând cu mărturia ei împotriva fostului său angajator, Harvey Whittemore, acuzat de autoritățile federale pentru contribuții ilegale la campania liderului majorității din Senat, Harry Reid.

Cartea Ciuma relatează o poveste adevărată despre cercetări inovatoare, corupție, ramificații științifice și politice la cel mai înalt nivel, curajul de a spune adevărul chiar atunci când deranjează, verticalitatea unei cercetătoare care, în mijlocul furtunii, și-a păstrat integritatea, credința în Dumnezeu și în profesia căreia i-a dedicat viața.

O notă de la dr. Judy Mikovits 9

Prefață de Hillary Johnson:

O boală capabilă să afecteze economiile națiunilor 17

Prolog: Arestarea 34

Cap. 1: Conferința HHV-6 și cultura științei 58

Cap. 2: Mutarea în Nevada 79

Cap. 3: Ziua a doua în închisoare 96

Cap. 4: Un retrovirus responsabil de sindromul oboselii cronice? 105

Cap. 5: Apariția sindromului oboselii cronice și a autismului

în literatura medicală 125

Cap. 6: Ziua a treia în închisoare 151

Cap. 7: Trimiterea articolului la revista Science 163

Cap. 8: Invitația la conferința din 22 iulie 184

Cap. 9: A patra zi de închisoare 214

Cap. 10: Problema autismului 243

Cap. 11: Știință și sensibilitate 262

Cap. 12: Ziua cinci și libertatea? 275

Cap. 13: Contraofensiva 291

Cap. 14: Vara lungă și fierbinte, de confirmare a anului 2010 315

Cap. 15: Audierea de stabilire a daunelor din 19 decembrie 332

Cap. 16: Primul (și ultimul) atelier internațional despre XMRV și cea

mai sărbătorită vânătoare de virusuri din lume intră în scenă... 344

Cap. 17: Jocul cu cuvintele și „Imaculata Recombinare” 370

Cap. 18: Dreptate în stil Whittemore 386

Cap. 19: Greșeala lui Silverman 416

Cap. 20: Studiul Lipkin 443

Cap. 21: XMRV a fost redescoperit? 466

Mulțumiri 481

Note 483

... consider că singura datorie a unui om de știință ca mine este să efectueze experimente care ne ajută să înțelegem de ce unii oameni se îmbolnăvesc, iar alții nu și să spere că acestea vor reuși să amelioreze viața de zi cu zi a oamenilor de pe tot Globul.

De ce am făcut cercetare? Pentru că voiam să ajung la cauza sindromului oboselii cronice/encefalomielitei mialgice și să elimin suferința dată de o boală ce afectează aproximativ 20 milioane de oameni în întreaga lume. Majoritatea celor care au SOC/ EM duc vieți groaznice, adesea fiind nevoiți să petreacă 23 de ore din cele 24 ale unei zile în pat, în încăperi fără lumină, unii dintre ei sfâșiați de dureri inimaginabile.

Alții arată relativ normal pentru ochii unui necunoscător, dar suferă de episoade de confuzie, obosesc ușor și sunt condamnați să se întrebe zilnic ce s-a întâmplat cu starea lor anterioară de vitalitate. Acestor oameni li se fură viețile. Eu am vrut să le dau înapoi ceea ce li s-a furat.

Am descoperit că aceste persoane au fost infectate cu un retrovirus1, XMRV (virusul legat de virusul leucemiei murine xenotrope, un retrovirus de șoarece), care a fost „descoperit* în 2006 de oamenii de știință de la Clinica Cleveland și de la Universitatea din San Francisco, California. În articolul nostru din revista Science (o publicație comună a Clinicii Cleveland și a Institutului Național al Cancerului) care anunța izolarea retro-virusului în 2009, scriam că am detectat dovezi ale retroviru-sului la aproximativ 67% dintre pacienți și la aproximativ 4% dintre persoanele sănătoase din grupul de control.

Susțin datele respective. Singura greșeală din articol a fost aceea că secvența virusurilor pe care le-am izolat noi nu a coincis cu aceea a lui Robert Silverman, care a identificat inițial retrovirusul. Noi nu știam la acel moment, dar Silverman nu izolase virusul de la un pacient real, așa cum se face în virologia tradițională, ci crease o clonă moleculară din trei probe diferite.

Clona creată avea o secvență cu multe greșeli. Silverman a fost coautor la articolul nostru din Science, dar nu ne-a dezvăluit aceste informații, ceea ce constituie o încălcare gravă a eticii cercetării științifice...