Metoda de vindecare naturală

Sănătatea este o mare binecuvântare. Cine poate fi mai liber decât un om sănătos? Un om sănătos este stăpânul lumii, plin de putere, orientat spre viitor și gata să îndeplinească cele mai cutezătoare planuri. Îi este ușor să-și construiască viața conform propriilor planuri, fără să se uite la circumstanțe, iar, dacă îi apar greutăți în drum, le depășește.
Sănătatea este o categorie general umană. Nu cunoaște nici distincții de clase și categorii sociale, interetnice, nici frontiere între state, guverne și diferite alianțe militare. Nu recunoaște stereotipurile ideologice și dogmele religioase. Sănătatea este un musafir dorit si în cămăruța modestă a unui om sărman, și în conacul luxos al unui om bogat. Musafir pe care încercăm să-l mulțumim prin toate mijloacele posibile, pentru a-l ține cât mai mult timp lângă noi.
De ce, atunci, această degenerare a umanității? De ce scumpirea serviciilor de sănătate este văzută ca un fapt pozitiv, ca unul dintre cei mai importanți parametrii ai unei organizări echitabile din punct de vedere social? De ce bolile cronice ne-au devenit tovarăși fideli de drum, împotriva voinței noastre?
De ce avem milioane de oameni handicapați încă din floarea vârstei, astfel încât piața scaunelor cu rotile a devenit o afacere înfloritoare, care nu se teme de perspectiva supraproducției?
Răspunsul este clar: pentru că noi, de bunăvoie, ne-am transformat sănătatea în monedă de schimb cu care plătim polițele strămoșilor noștri îndepărtați și nu foarte îndepărtați, precum și propriile noastre datorii.
Ne considerăm aproape niște zei care se pot dispensa de calea lor pământeană. Am conferit progresului tehnic un caracter unilateral, monstruos, și el ne-a plătit cu aceeași monedă: din multe puncte de vedere, ne-a privat de rațiunea pe care ne-o dăduse natura, de memorie, ne-a adormit instinctul de conservare, ne-a ramolit, ne-a ucis dorința de viață, ne-a transformat neputința fizică aproape într-un semn distinctiv de mare spiritualitate.
Am devenit robi de bunăvoie ai propriului stomac, servitorii lui devotați și vasali docili. Am uitat că ne-am început ascensiunea pe treptele abrupte ale evoluției drept carnivori, deși întreaga structură a organismului nostru a rămas orientată spre consumul de produse de origine vegetală. Este amprenta de neșters de pe buletinul de ședere pe care ni l-a dat natura. Consumul de alimente de origine animală ne-a accelerat poate dezvoltarea, ne-a făcut să câștigăm timp pentru perfecționare, dar natura, în schimb, ne-a făcut să plătim asta cu prețul sănătății noastre.
În istoria omenirii nu a existat și nu există nici azi vreo orânduire socială care să nu exploateze dependența omului de cantitatea și calitatea hranei, care să nu transforme în simbol al puterii privilegiul de a mânca ceea ce alții nu-și permit. Totuși, viața, maestră inegalabilă a paradoxurilor, a făcut astfel încât atât cei asupriți, cât și asupritorii să fie înlănțuiți în aceleași mecanisme de supunere servilă față de gusturile și deprinderile lor.
Ca medic, dar și ca om, sunt o adversară fermă a violenței sub toate formele ei, de aceea evit să folosesc cuvinte precum „datorie" sau „obligație". Singurul meu vis este să-l ajut pe om să devină așa cum l-a conceput și l-a făurit Mama Natură. Nu le țin oamenilor predici acuzatoare, declarații demagogice sau slogane, nici măcar nu le fac urări ipocrite. În schimb, le propun o metodă reală, concretă, cu baze teoretice care încorporează o experiență umană pluriseculară, prezentată în mod practic, metodă care a adus vindecare și sănătate multor persoane pe care medicina tradițională le condamna. Metoda mea nu are nimic mistic în ea, nu-i cere omului puteri supranaturale, nici o pregătire complexă și îndelungată. Este nevoie numai de rațiune si de voință.

Cine a fost Galina Șatalova? ... 7
Nota autoarei ... 17

Introducere. Robi... de bunăvoie ... 19

Capitolul I. Captivii civilizației ... 23
Rațiune, voință și simțul responsabilității ... 23 În ce constă Metoda ... 30
Prizonierii inerției ... 36

Capitolul II. Alegerea drumului ... 45
O casă construită pe nisip ... 45
La ce se gândește stomacul? ... 49
O legătură cu cosmosul ... 59
Carență de proteine sau de cunoștințe? ... 65 Să alegem pentru noi-înșine ... 70

Capitolul III. Respirația unui om sănătos ... 81
Imensa prăpastie a civilizației ... 81 Funcție fiziologică sau formă de artă ... 86 O stradă cu dublu sens ... 89

Capitolul IV. Aliații sănătății: mișcarea și călirea organismului ... 93
Vindecarea „miraculoasă" a Svetlanei Kruglikova ... 93
Dacă vreți să trăiți, faceți exerciții fizice ... 97 Ce ne încălzește? ... 101

Anexa I. Recomandări și reguli practice ... 107
I. O alimentație sănătoasă ... 107
Caracteristicile unei alimentații naturale ... 107 Tranziția spre o alimentație mai sănătoasă ... 112 Alegerea alimentelor ... 114
Pregătirea mâncărurilor ... 116
Reguli igieno-fiziologice ale aparatului digestiv ... 118 Poluarea industrială și alimentația sănătoasă ... 123 Câteva cuvinte despre procedurile de purificare ... 127 II. Cum instaurăm o respirație completă ... 129 III. Dacă vreți să trăiți, faceți exerciții fizice ... 145 Salutul Soarelui ... 158
IV. Să nu vă fie frică nici de căldură, nici de frig ... 164
Cum începem să ne călim ... 166
Călirea în sistemul Nishi ... 167
Procedura pentru terapia cu apă rece-caldă ... 170 Aburii ne călesc si ne vindecă ... 170

Anexa II. Mărturiile unor bolnavi „incurabili" ... 175
Cele două vieți (Vladimir Nicolaevici Ankudinov, medic nutriționist) ... 175
Cum am scăpat de „plutonul de execuție" (Victor Alekseevici Romanov, pensionar) ... 179
Renașterea mea (Tamara Mihailovna Cigalova, medic pediatru) ... 184
Comentarii, de Galina Șatalova ... 189

Există un alt element al Metodei de vindecare naturală care constituie o funcție vitală indispensabilă pentru toate organismele: mișcarea. Prin acest cuvânt nu înțeleg numai capacitatea organismelor vii de a-și schimba poziția în spațiu (pe care o voi numi de aici înainte mișcare externă), dar și procesele care au loc în interiorul organismului (mișcarea interna). Aceste două aspecte sunt strâns legate între ele și se supun unui singur obiectiv: să asigure condițiile optime de existență ale organismului.
Și, în fine, un alt aspect fundamental al Metodei este normalizarea termoreglării naturale. Fiecare specie biologică, inclusiv omul, are propriile limite specifice de temperatură, între care trebuie să se mențină pentru a supraviețui. Impactul negativ al civilizației contemporane a îngustat aceste limite pentru om, încât ele nu mai pot fi numite normale.
Omul nu trebuie să simtă neplăceri prea mari nici din cauza căldurii, nici din cauza frigului. Dar este extrem de important ca el să nu se teamă de frig, din contră, frigul trebuie să fie aliatul său, pentru că el mobilizează forțele naturale ale organismului, îi armonizează activitatea și stimulează procesul de autoreglare a corpului. În asta constă conceptul de călire, inclus în mod organic în Metoda de vindecare naturală.

PRIZONIERII INERȚIEI

În timpul multor conferințe ale mele, mulți ascultători iau notițe sau folosesc reportofoane, pentru a nu pierde niciun cuvânt. Îi înțeleg: oamenii vor să fie sănătoși și să trăiască după principiile naturii. Dar odată conferința încheiată, spectatorii se duc la casele lor și aici hotărârea lor de a adopta un nou stil de viață începe încet, încet să slăbească, iar acest lucru se produce pe neobservate: azi o concesie făcută obișnuințelor, mâine, alta. În cele din urmă, propria inerție și societatea din jurul nostru își spun cuvântul și adio, bune intenții! Este nevoie de un nivel de cunoștințe și de spiritualitate, de o voință elementară pentru a te putea opune inerției modului de viață tradițional și, îmi permit să adaug, vicios, care e incomparabil mai periculos decât alcoolismul, tabagismul și alte forme de dependență.
Alcoolicul și consumatorul de droguri măcar recunosc că sunt bolnavi și că adicția lor nu are nimic natural. Acum, gândiți-vă cum poate un om „aparent sănătos" să se simtă bolnav sau să simtă că greșește când dimineața mănâncă consistent, își sărută soția și copiii, se duce la serviciu cu autobuzul, la ora cuvenită mănâncă de prânz la cantina firmei sau în cel mai apropiat fast-food, seara se întoarce acasă, ia cina, citește ziarul, se uită la televizor și, în cele din urmă, se duce la culcare. De el au grijă constructorii și designerii care creează cele mai moi și cele mai comode fotolii sau canapele. Țăranii cresc vaci, viței și alte vietăți, pentru ca masa individului nostru așa-zis „normal" să nu sărăcească. Jurnaliști talentați, oameni de film și toată comunitatea artistică se gândesc cum să-l distreze pe compatriotul nostru drag.

Să tratezi astmul bronșic cu medicamente, mai ales cu bronho-dilatatoare, e ca și cum ai încerca să stingi un incendiu cu benzină. Spasmul bronhiilor este o reacție de apărare firească a organismului, cu scopul este de a reduce „pierderea" de dioxid de carbon din organism. Bronhodilatatoarele întrerup acest proces de autoreglare, și ingerarea acestora nu antrenează decât o accelerare a spasmelor. Pentru a scăpa de astmul bronșic, nu trebuie tratate simptomele, ci eliminate cauzele care alterează procesele de schimburi gazoase. Se știe că o concentrație insuficientă de dioxid de carbon (C02) în organism atrage după sine urmări dureroase. Este pe deplin firească dorința de a explica cine e adevăratul „vinovat" de apariția carenței. Toate indiciile duc la mușchii din corpul nostru, care produc dioxid de carbon în procesul funcționării lor. Dar dioxidul de carbon este doar unul dintre compușii de carbon și oxigen existenți. Printre ei există și un „frate mai mic": monoxidul de carbon, a cărui formulă chimică este CO. Dacă dioxidul de carbon este prietenul nostru, monoxidul de carbon este cel mai mare dușman, deoarece apare în condițiile insuficienței de oxigen - înghite cu sete oxigenul de peste tot. Pentru a evita formarea de monoxid de carbon, trebuie ca mușchii să fie bine alimentați cu oxigen de un anumit tip, cu o greutate atomică de 16. Numai în aceste condiții activitatea mușchilor va fi optimă și în ei se va produce o cantitate suficientă de dioxid de carbon. Așadar sursa „râului de dioxid de carbon" este țesutul muscular. Dar unde este gura lui de vărsare? Dacă emisiile de dioxid de carbon în această parte a corpului vor fi mai mari decât producerea sa, „râul" va descrește. Gurile râului, așa cum știm, sunt plămânii noștri. Aici e reglată automat eliminarea de dioxid de carbon din organism. Acest mecanism este gestionat de subconștient, care primește în permanență informații de la țesuturile corporale, dar se pune în mișcare numai în cazul în care concentrația de dioxid de carbon se reduce, ceea ce se traduce prin spasmul bronhiilor. Deci lucrul cel mai important pentru noi este să nu lăsăm lucrurile să atingă pragul critic, asta depinde mult de frecvența și de profunzimea respirației. Cu cât e mai rară, cu atât mai economic se va consuma dioxidul de carbon. Durata expirației are și ea un rol deosebit. Dacă este rapidă și puternică, cantitatea de C02 eliberată în atmosferă crește. Expirația trebuie să fie mai lungă decât inspirația. Dar numărul ciclurilor respiratorii la omul modern artificial nu se va reduce prin asta. Soluția este una singură: un mod de viață natural, care vă va readuce, fără să vă dați seama, la normal respirația, reducând-o la o frecvență de 4-5 cicluri pe minut, și va regla și toate celelalte procese vitale ale organismului. Iar dacă ați făcut astm bronșic, vă recomand insistent să plecați cât mai repede din oraș, acolo unde cantitatea de aeroioni ușori din aer este foarte limitată. Consacrați-vă timpul exercițiilor fizice, mergeți mai mult pe jos, alergați, faceți exerciții de respirație, dar nu în cameră, nu pe o stradă din oraș, ci în natură. Cel care nu vrea să se despartă de apartamentul din oraș poate să se scoale la 5 dimineața, să ia trenul, să coboare după 30 de minute în orice stație unde este o pădure, un râu, un lac, să alerge acolo, vara să se scalde, iarna să se frece cu zăpadă și apoi să plece la serviciu renăscut. Și, desigur, să adopte o alimentație proprie speciei noastre. Imediat o să vă simțiți mai bine.