Alimentația terapeutică

Întemeiată pe rezultatele cercetărilor științifice, teoria alimentației terapeutice a Galinei Șatalova este clădită pe principiul oportunității energetice. Conform acestei teorii, în afară de hrană, există mai multe canale prin care organismul acumulează energie - inclusiv din cosmos, prin razele solare, prin aerul plin de miresme al pădurilor și al pajiștilor pline de vegetație. Autoarea consideră că normele moderne de alimentație depășesc de cinci ori nevoile naturale ale omului. În plus, folosirea în alimentație a cărnii și a altor ingrediente bogate în calorii reduce durata de viață dăruită omului de natură. Prin urmare, un rol important în consolidarea sănătății îl joacă alimentele ce conțin puține calorii, puține proteine și multe dintre proprietățile lor biologice inițiale. De asemenea, alimentația contribuie în mod fundamental la prevenirea și tratarea afecțiunilor cardiovasculare și oncologice. Cartea oferă aproximativ 200 de rețete culinare, create de însăși Galina Șatalova.

Prefață ... 9

PARTEA I
Ce este alimentația terapeutică?

Capitolul 1. Cu ce trăiește omul? ... 19 Capitolul 2. Spiritualitate, psihologie, alimentație ... 33
Capitolul 3. Alimentația speciei ... 45 Capitolul 4. Elevii neglijenți ai unui învățător inteligent ... 71
Capitolul 5. Bogățiile dăruite de natură ... 99

PARTEA A II-A
Efectul profilactic și vindecător al alimentației terapeutice

Capitolul 6. Impasul civilizației ... 221 Capitolul 7. Profilaxia afecțiunilor cronice ... 235 Capitolul 8. Alimentația și afecțiunile cardiovasculare ... 247
Capitolul 9. Rolul alimentației în apariția și tratarea cancerului ... 261

Postfață ... 299

Salată de morcov cu praz

300 g morcovi, 1 praz, 1 lingură suc acrișor (din orice legumă), 5 g miere, 1 linguriță ulei, 1 legătură coriandru, 2 linguri nucă mărunțită

Se rade morcovul, se pune într-o salatieră și se toarnă peste el sucul acrișor amestecat cu miere și ulei, apoi se presară deasupra rondele albe și delicate de praz. Partea verde a prazului se păstrează pentru un alt fel de mâncare. Salata se decorează cu frunze tocate de coriandru, iar deasupra se presară nucă fărâmițată.

Morcovi cu hrean și usturoi

300 g morcovi, 1 hrean mic, 2—3 căței de usturoi, 1 legătură verdeață

Se dă totul prin răzătoarea mică, se amestecă într-un castron, se stropește ușor salata cu ulei și se decorează cu verdeață tocată.

Salată de morcov cu smântână

300 g morcovi, 100 g smântână, 5-6 frunze de salată

Se dă morcovul pe răzătoarea mică, se amestecă cu smântână, se pune în salatieră și se decorează cu frunze de salată.

Salată de morcov cu sos bechamel

300 g morcovi, 1 țelină, 2—3 cepe, 1 lingură făină

Se toacă ceapa și țelina cubulețe mici, apoi se pun la fiert într-o oală în care ați turnat 1 pahar de apă. Se adaugă în vas 1 lingură de făină omogenizată în prealabil cu puțină apă rece și se lasă pe foc până ce dă în clocot. Când s-a răcit, se toarnă sosul bechamel peste morcovul ras, amestecând bine salata. Se pune totul într-o salatieră.

Salată de morcov cu sfeclă fiartă, nucă și usturoi

200 g morcovi, 200 g sfeclă, 1 mână de nuci curățate, 5—6 căței.de usturoi, 2 linguri smântână dulce, 1 linguriță miere

Morcovul se dă prin răzătoarea mică, sfecla fiartă la abur se dă prin răzătoarea mare, apoi se adaugă smântână dulce amestecată cu miere. Se pune într-o salatieră, iar la final se presară nuca măcinată și usturoiul tocat foarte subțire.

Salată de morcov cu usturoi verde

200 g morcovi, 2 linguri ulei, 1 legătură mare de usturoi verde

Morcovul se rade, peste el se toarnă uleiul, se amestecă bine compoziția, apoi se pune într-o salatieră. Din frunzele mici ale usturoiului, se face o măturică și se pune în vârful salatei.

Salată de morcov și ridiche neagră

150 g morcovi, 150 g ridiche neagră, 1 pahar semințe de floarea-soarelui

Se rad morcovii și ridichea. Semințele se freacă într-un șervet umed și se încing foarte rapid într-o tigaie, astfel încât să se rumenească doar coaja, iar miezul să rămână crud. Se macină semințele în râșniță și se fierb în 2 pahare de apă clocotită. Nu se ține vasul pe foc mai mult de 3-4 minute, apoi se trec semințele prin sită. Zeama scursă se lasă puțin la răcit și se amestecă apoi cu morcovii și ridichea.

CASTRAVEȚII

O plantă și mai veche pe care o cultivă oamenii ca hrană vegetală este castravetele, folosit în India încă de acum 6000 de ani. Vrejuri de castravete sălbatic ce se împletesc în jurul trunchiurilor de copac mai pot fi văzute și azi în nord-vestul Indiei. În Rusia, au existat culturi de castraveți încă din secolul al XV-lea, această legumă răspândindu-se în mod deosebit în timpul țarului Petru I. Eu apreciez foarte mult valoarea nutritivă a castraveților, datorită conținutului mare de apă structurată. Celula vie se distinge tocmai prin structura deosebită a apei pe care o conține, ce nu se întâlnește nicăieri în regnul mineral.

ÎN ALIANȚÃ CU ORGANISMUL, NU ÎMPOTRIVA LUI

Așa s-a întâmplat cu una dintre pacientele mele, care avea o tumoră ovariană și se trata într-unui dintre cele mai cunoscute și prestigioase spitale din Moscova. De fapt, acolo există un întreg orășel medical, în care sunt create, din punctul de vedere al medicinei convenționale, condiții ideale de refacere a sănătății. Înainte ca Nadia să ajungă la mine, fusese internată (pentru a treia oară într-o jumătate de an) într-o aripă separată din acel spital, unde literalmente murea cu zile. I se înlăturase tumora în totalitate, totuși i se descoperiseră metastaze la intestine și ficat. Tratamentul obișnuit nu are efect în astfel de cazuri.
Boala avansa vertiginos și zilele Nadiei erau numărate, pentru că afecțiunea ei căpătase forma nefastă de hipertermie. într-o săptămână, temperatura nu-i scăzuse sub 38-39 de grade și femeia se stingea văzând cu ochii. În asemenea cazuri, medicina convențională chiar e neputincioasă.
Totuși, un curs atât de acut al bolii mi-a confirmat că organismul bolnavei e capabil încă să se lupte și chiar se luptă cu boala, alegând în acest scop o cale care, la prima vedere, pare sinucigașă. Dar numai la prima vedere, pentru că azi se știe deja că celulele canceroase sunt mai vulnerabile la temperaturi ridicate decât celulele normale, nedegenerate. Nu întâmplător, în lume se fac cercetări insistente pentru găsirea unor metode de creștere locală a temperaturii în interiorul tumorii, care să nu atingă celulele sănătoase.
Se părea că e suficient ca organismul să fie sprijinit în lupta lui cu boala amenințătoare, să nu fie lăsat să-și piardă puterea în această încleștare. Dar metodele tratamentului simptomatic sunt construite pe principiul opus. Toate reacțiile externe ale organismului sunt privite ca simptome ale bolii și lovitura principală se îndreaptă în primul rând spre înăbușirea unor asemenea reacții. În cazul Nadiei, acest lucru s-a manifestat prin prescrierea unor antipiretice puternice. Nu puteam să privesc liniștită cum, sub privirile mele, se făcea totul pentru a-i grăbi sfârșitul, așa că, la rugămintea soțului ei, m-am apucat s-o tratez pe bolnavă. În primul rând, am anulat toate medicamentele antipiretice și am luat măsuri urgente pentru a activa detoxifierea naturală a organismului. I-am prescris Nadiei băi, frecții alternante și clisme de detoxifiere după terapia medicului american Gerson, propusă de el încă din 1946 și folosită pentru tratarea bolnavilor de cancer, în spitalul condus de fiica lui.
Esența acestei metode constă în faptul că bolnavului i se prescrie un mare număr de clisme de curățare, 6-8 pe zi. În apa a cărei temperatură este de 38 de grade, se pune zaț de cafea și zeamă de lămâie. Eu am extins varietatea ingredientelor, incluzând și suc proaspăt de sfeclă. La o cană de clismă cu un volum de 1,5-2 litri, e nevoie de aproximativ 100 de cm3 de zaț de cafea verde, 3-4 lingurițe de zeamă de lămâie și 1 pahar de suc de sfeclă.
Numărul de clisme depinde de starea bolnavului: cu cât e mai gravă, cu atât e mai mare numărul. Se procedează așa timp de 7-10 zile, după care numărul de clisme se reduce treptat. În ultima etapă, se mai face doar câte o clismă la 1-2 zile, până ce bolnavului îi apare propriul scaun.
Îmi explic eficiența ridicată a metodei lui Gerson prin faptul că ea permite eliminarea din organism a toxinelor care, în cazul cancerului, se formează în intestinul gros și acționează asupra creierului, tulburând autoreglarea proceselor din organism. Pentru tratarea Nadiei, am folosit, de asemenea, alimentația terapeutică, ce normalizează activitatea tractului digestiv. Deși în asemenea cazuri se obișnuiește să se recomande înfometarea detoxifiantă, eu sunt împotriva folosirii ei pe scară largă și prefer metode mai blânde, mai prietenoase de tratament care, în cele din urmă, se dovedesc, de regulă, mai eficiente.
Am acordat mare atenție creării unei stări psihologice corespunzătoare, pentru ca bolnava să se implice în procesul terapeutic.
Treptat, Nadia s-a pus pe picioare și metodele de tratament au căpătat un caracter mai activ: plimbări zilnice prin pădure, proceduri medicale în bazin, gimnastică fizică și respiratorie. După vreo 30 de zile, pacienta mea s-a externat din spital. În epicriza prezentată în fișa ei, scrie că nu au fost descoperite metastaze tumorale. Consultațiile repetate care au urmat au confirmat sfârșitul fast al bolii. De atunci au trecut peste 4 ani, iar Nadia e bine. Are o familie minunată, un soț iubitor, un fiu adult care s-a căsătorit recent. Așa că Nadia va putea avea grijă și de nepoți.