Sindromul ovarelor polichistice

Sindromul ovarelor polichistice (SOP) este cea mai răspândită tulburare de reproducere din lume. Se estimează că afectează între 8 și 20% dintre femeile ajunse la vârstă reproductivă, aproape jumătate nereușind să rămână însărcinate. Sindromul ovarelor polichistice este asociat și cu un risc crescut de boli cardiace, cancer ovarian și endometrial și diabet de tip 2. În ghidul de față, scris cu claritate și susținut de dovezi științifice și experiențe personale, dr. Jason Fung și dr. Nadia Brito Pateguana identifică simptomele acestui sindrom și îi scot la iveală cauza profundă: excesul de insulină. Apoi arată cum poate fi prevenit și vindecat printr-o combinație de dietă cu conținut redus de carbohidrați și post intermitent. Ca bonus, ghidul conține și 50 de rețete culinare, plus o varietate de planuri alimentare pentru a pune în practică noile cunoștințe.

Introducere: Diversele fațete ale sindromului ovarelor polichistice ... 7

PARTEA ÎNTÂI. Ce este sindromul ovarelor polichistice? ... 15

1. Diabetul și femeile cu barbă ... 16 2. Spectrul bolii: ce este și ce nu este SOP ... 23 3. Cine se îmbolnăvește de SOP? ... 33

PARTEA A DOUA. SOP și rolul hormonilor ... 45

4. Ce știm despre obezitate ... 46 5. Insulina: veriga de legătură dintre SOP și obezitate ... 62
6. Insulina și hiperandrogenismul ... 68 7. Insulina, ovarele polichistice și anovulația ... 75 8. Să înțelegem cauzele rezistenței la insulină ... 83

PARTEA A TREIA. Cum nu se tratează SOP ... 97

9. Medicamente și operații chirurgicale ... 98 10. Diete hipocalorice și exerciții fizice ... 107

PARTEA A PATRA. Cum se tratează eficient SOP ... 119

11. Alimentația optimă pentru SOP ... 120 12. Recomandări practice și rețete pentru femeile care suferă de SOP ... 131

Rețete cu un conținut scăzut de carbohidrați ... 169
Note ... 215

Diagnosticarea greșită a adolescentelor

Stabilirea diagnosticului de SOP în cazul adolescentelor este deosebit de dificilă, căci ciclurile neregulate, hiperandrogenismul și ovarele polichistice pot fi toate prezente în timpul pubertății normale.
La debutul menstruației (numită menarhă), fetele au de obicei cicluri neregulate ce pot sau nu să fie însoțite de ovulație. în Statele Unite, vârsta medie a primei menstruații este de 12,4 ani. Perioada ciclurilor neregulate durează adesea doi ani sau mai mult, iar intervalul dintre menstruații este de obicei între 21 și 45 de zile (cu o medie de 32,2 zile). Această medie este foarte apropiată de ciclul de 35 de zile, definit ca oligomenoree, adică cicluri menstruale rare la femeile aflate la vârsta reproducerii.
Pubertatea normală și ciclurile neregulate specifice SOP se suprapun semnificativ. Pentru evitarea unor tratamente excesive și a unor preocupări nenecesare, clinicienii ar trebui în general să aștepte până în al treilea an după menarhă pentru a confirma diagnosticul de SOP la adolescente. Până la acel moment, 60-80% dintre fete au cicluri ce durează între 21 și 34 de zile, adică sunt tipice pentru un ciclu adult normal. Analizele de sânge pentru hormonii androgeni la adolescente nu depistează niveluri neobișnuit de ridicate, pentru că nivelurile normale nu sunt bine definite la această grupă de vârstă. La pubertate, creșterea nivelului de testosteron este fiziologic normală și are un apogeu la câțiva ani după prima menstruație. Acest nivel ridicat de testosteron duce, de pildă, la problema familiară a acneei în perioada adolescenței, dar care se ameliorează sau dispare mai târziu, la maturitate. Prezența și severitatea acestei intensificări temporare a acneei nu este un factor de predicție a unui diagnostic ulterior de SOP.
Și ovarele polichistice sunt greu de diagnosticat în adolescență. La femeile adulte, o ecografie transvaginală – prin introducerea sondei ecografului în vagin – asigură cele mai clare imagini ale ovarului. Totuși, această tehnică este de regulă evitată în cazul adolescentelor, ceea ce face mai dificilă obținerea unui diagnostic radiologie. În studiile în care au fost efectuate ecografii, 26-54% dintre adolescentele asimptomatice prezentau ovare polichistice în rezultatele imagistice. Sunt necesare precauții speciale în diagnosticarea unei paciente cu SOP în adolescență și este adesea prudent să se aștepte până după adolescență pentru a pune un diagnostic, căci SOP nu este o afecțiune urgentă. Dacă există semne de obezitate sau de diabet de tip 2, aceste afecțiuni asociate ar trebui tratate de timpuriu. Se știe că obezitatea se asociază cu un nivel ridicat de insulina, iar acest efect este sporit la debutul pubertății. Nivelul de insulina a jeun este de trei ori mai ridicat în cazul grupei de adolescente obeze. Acest efect este întâlnit, de asemenea, la finalul pubertății și la maturitate, dar fără această diferență marcantă. Este probabil ca nivelurile de testosteron să fie de asemenea mai ridicate la adolescentele supraponderale. De exemplu, într-un studiu, 93,8% dintre preadolescentele obeze aveau un nivel ridicat de testosteron, în comparație cu 0% în grupul de non-obeze.

Diagnosticul diferențial

Hiperandrogenismul și ovarele polichistice nu se limitează exclusiv la SOP, de aceea, prin anamneză, examinare fizică sau teste de laborator trebuie excluse, înainte de confirmarea diagnosticului, alte boli care imită SOP. Deși, în majoritate, aceste boli sunt rare, pot fi grave și necesită tratamente cu totul diferite, ceea ce face ca distincția să fie importantă. Lista afecțiunilor similare include: • sarcina
• hiperprolactinemia (exces de prolactină)
• tulburările tiroidiene • hiperplazia suprarenală congenitală non-clasică (NCAH)
• sindromul Cushing • hiperandrogenia (exces de hormoni androgeni, indus de o tumoare sau de medicamente).
Să vorbim despre aceste afecțiuni.

Sarcina

Sarcina este de departe cea mai comună cauză de menstruații neregulate. Evident, un simplu test de sarcină, fie efectuat acasă, fie la laboratorul de analize, este obligatoriu înainte de confirmarea diagnosticului de SOP. Ar fi foarte stânjenitor să se omită acest diagnostic simplu.

Insulina și hiperandrogenismul

O femeie în vârstă de 24 de ani a venit la medic prezentând niște simptome neobișnuite. În timp ce făcea sport, a avut o criză tonico-clonică (grand mal) în toată regula, fără să aibă înainte vreun istoric de epilepsie. În ultimele șase luni se simțise foarte obosită și observase că are episoade de tremurături, vedere încețoșată și confuzie mentală. Putea ține sub control aceste simptome dacă mânca. În urma investigațiilor medicale s-a constatat că avea o tumoră rară secretoare de insulină la nivelul pancreasului, numită insulinom. Această tumoră secreta excesiv insulină, făcând să-i scadă foarte mult nivelul de glucoză din sânge după postul nocturn. Avea mult prea multă insulină în organism.
Când i s-au pus mai multe întrebări, a menționat că avea și acnee, hirsutism, precum și cicluri foarte neregulate, care în ultimul an variaseră între 40 și 44 de zile. O ecografie a scos la iveală faptul că avea ovare polichistice, iar analizele de sânge au confirmat un nivel ridicat de testosteron. A fost diagnosticată cu SOP. Avea un indice de masă corporală normal și nu era supraponderală. După investigația imagistică, s-a observat că avea o masă tumorală de 2 centimetri la nivelul pancreasului și a fost supusă unei operații chirurgicale pentru îndepărtarea acesteia. La patru luni după operație, ciclurile ei menstruale au devenit regulate, la 28 de zile, a slăbit 4 kilograme, iar acneea și hirsutismul au dispărut total. Analizele de sânge au arătat că nivelul de insulină se normalizase, la fel și nivelul de testosteron. Acest caz oferă o perspectivă remarcabilă asupra legăturii cauzale dintre excesul de insulină, SOP, precum și îngrășare, ceea ce studiile anterioare deja sugeraseră.

PRIMELE CERCETÃRI DESPRE HIPERANDROGENISM ȘI HORMONI

Cauzele hormonale ale SOP au început să fie avute în vedere în anii 1950, odată cu dezvoltarea radioimunoanalizel, care a făcut posibilă măsurarea unor cantități foarte mici de substanțe din sânge, printre care și nivelurile hormonale. În anii 1960 și 1970, cercetările s-au concentrat pe hormonul luteinizant (LH) și pe hormonul de stimulare foliculară (FSH), care sunt principalii reglatori ai ciclului menstrual normal. Ani la rând, un raport anormal între LH și FSH a fost considerat suficient pentru diagnosticul de SOP. În anii 1980, testosteronul a fost recunoscut drept principalul hormon androgen responsabil pentru majoritatea problemelor legate de SOP. Testosteronul este secretat și de ovare, și de glandele suprarenale, două glande mici, situate deasupra rinichilor. Pe lângă hormoni androgeni, glandele suprarenale mai secretă și alți hormoni, printre care cortizol, adrenalină și aldosteron. Astfel, următorul pas a fost să ne dăm seama care organ - ovarele sau glandele suprarenale - era responsabil pentru hipersecreția de testosteron în cazul femeilor cu SOP. În mod normal, ovarele și glandele suprarenale contribuie în mod egal la secreția de testosteron. În anul 1989, studiile au arătat că, în cazul femeilor cu SOP, ovarul este sursa principală a secreției excesive de testosteron. Mai exact, celulele din teaca foliculară sunt cele responsabile pentru această secreție excesivă. În plus, Stein și Leventhal au arătat că îndepărtarea chirurgicală a unei bucăți din ovar (rezecție ovariană) ducea adesea la normalizarea ovulației și a ciclurilor menstruale. Dacă glandele suprarenale ar fi fost responsabile cu hipersecreția de hormoni androgeni, atunci tăierea unei mici bucăți din ovar nu ar fi contat absolut deloc. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că hiperandrogenismul ce însoțea SOP era cauzat de hipersecreția de testosteron, produs în principal de ovare. La rândul lui, acest hiperandrogenism provoca simptomele de hirsutism și infertilitate.