Jocurile în care se joacă EU

La o primă lectură, cartea poate să-ți pară interesantă, în multe locuri va avea întorsături neașteptate, neobișnuite și vei descoperi o mulțime de gânduri, teoretizări despre calea omului către el însuși, către conștientizarea de sine ca ființă existentă și autentică care acționează în această lume. Însă cartea dorește, de fapt, să fie un ghid practic concret ce te va îndruma să acționezi în lumea ta interioară. Acesta este specificul acestei cărți și, din această cauză, dacă nu ești încă obișnuit cu o astfel de muncă de introspecție, probabil nu vei mai dori să o mai citești a doua oară, dar în mod sigur ceva tot va rămâne în tine și, din când în când, te va pune pe gânduri. Apoi, cândva, mai târziu, când vei dori în mod real să faci ceva cu tine, să te cunoști, să vii la întâlnirea cu tine însuți, vei mai citi această lucrare încă o dată. Cu siguranță! Te va chema să o deschizi iarăși și iarăși, și tot așa până vei simți că stai tu cu tine de vorbă exact ca la vorbitorul din penitenciar. De o parte a peretelui despărțitor de sticlă vei fi tu și în partea opusă – tot tu.
Aceste pagini pot deveni pentru tine un îndrumar foarte real în munca orientată către lumea ta interioară, prin intermediul cunoașterii acestei lumi și, implicit, a cunoașterii de sine ca ființă existentă, ca ființă subiectivă, ca subiect, ca EU. Conținutul acestei cărți nu este doar un rezultat al concentrării mentale și al gândirii, trăirilor și retrăirilor. Lucrarea nu este atât un rezultat al gândirii și înțelegerii, cât un rezultat al vieții și activității, care se sprijină pe o anumită viziune asupra lumii și asupra omului și pe această bază mă sprijin eu ca subiect prin propria viață.
Desigur că această cale nu este una ușoară și nici simplă. Greutatea în această cale apare, în primul rând, din cauză că eforturile de căutare de sine reprezintă o muncă de care nimeni nu are nevoie în afară de tine, iar în urma acestei munci nu vei câștiga nimic mai mult decât pe tine însuți.
Atenție! Nimeni nu este interesat în a înfăptui această muncă, în afară de tine și, prin urmare, nimeni, niciodată nu va face această muncă în locul tău. Aici, pentru această muncă, nimeni nu îți va oferi un salariu, o recompensă, o medalie. Din aceasta nu vei câștiga nimic, singurul lucru pe care îl poți câștiga ești tu însuți, pentru tine. Tu te câștigi pe tine. Te vei câștiga pe tine, pentru tine, cu tine și în numele tău. Atât! Iar mintea noastră nu prea este de acord cu așa ceva, cu munca fără recompense, în sensul în care numai ea înțelege semnificațiile cuvântului recompense.
Dacă încă te chinuie o întrebare precum Pentru ce îi trebuie omului Eul lui și ce să facă cu acesta, dacă el va apărea cumva? și dacă dorința de a fi nu îți dă liniște și nici măcar nu dispare cu timpul această dorință, atunci cartea aceasta este pentru tine.
Pentru a te naște în calitate de subiect, pe lângă o cantitate enormă de cunoștințe despre acest concept - ce este asta de fapt, mai ai nevoie de o năzuință colosală și de o muncă individuală interioară meticuloasă și susținută, care va trebui făcută nu pentru că ție cineva tot timpul îți reamintește de asta, ci pentru că, în interiorul tău, s-a cristalizat deja ceva anume, care poate fi numit centru magnetic care te atrage pe tine către tine, oricât ți-ar fi de frică și de greu, oricât de misterios și de necunoscut ar fi acolo, în interior.

Eu, jucându-mă cu mine ... 11 Eu – concepția sau Conceptul de sine ... 13 Eu ca Eu ... 18
Eu ca altul ... 20
Eu ca Noi ... 23
Obiectul real al autoreglării ... 25 Conștientizează a ta Eu - concepție ... 27 Practica tradiției ... 29
Instrumentul dintre Eu și Lume ... 30 Psihicul ca instrument ... 34
Psihocultura și detaliile ei ... 36 Procedeul întregirii ... 39
Lumea fără „ca atare". Noua paradigmă ... 40 Corpul - parte a realității obiective ... 41 Împărțirea Lumii ... 42
Cum să devii realitate ... 43
Întruchiparea ... 44
Eu în realitate ... 46
Din lumea obiectelor în lumea proceselor ... 47 Cine te consideri pe tine și cine ești de fapt ... 47 Eu mă asemăn cu macrocosmosul ... 49 A iubi Lumea ... 50
Spiritualitatea este o muncă ... 51 Relația cu Lumea ... 53
Instrumentele psihologice ... 58
Cu cât mai aproape de adevăr, cu atât mai puternic ... 59 Jocurile cu moartea ... 60
Adevărata credință ... 60
Imaginea Lumii ... 62
Practica în afara întruchipării ... 63 Întrebarea principală ... 64
În căutarea credinței ... 65
Jocurile sănătoase. Omul și granițele lui ... 68 Cunoașterea personalității ... 70
Calitatea aflării omului în Lume ... 73 Ușa spre Lume ... 74
Eu sunt Eu și Eu sunt astfel ... 76 Alegem conform dorințelor ... 77
Gradul de libertate ... 79
Autoidentificarea ... 80
Mergi cu Lumina ta ... 81
Sensul existenței ca atarelui ... 82 Ideea Marelui Mediu (media statistică) ... 86 Grijile intrauterine. Esența în Lume ... 89 A doua naștere ... 90
Motivația în cale ... 92
Calea înțelegerii și calea transformării ... 95 Chemarea te cheamă ... 97
13 diferențe între satanism și religie ... 99 Esența și personalitatea pe calea spiritualității ... 108 Problema pseudospiritualității ... 110 Formăm întregul ... 112
Eu însumi și Eu nu însumi ... 114
Mestecam Raiul, am înghițit Iadul. Drumul fără întoarcere ... 117
Situația întruchipării ... 123
Întruchiparea și delimitarea ... 126 Jocul tradiției ... 127
Viteza mișcării în realitate ... 127 Realitatea legităților și întâmplărilor ... 128 Omul - creator ... 129
Taina - Eu ... 132
Lumea ce alunecă în timp ... 134
Eu nu sunt - dar cine este? ... 136 Eliberare sau înstrăinare, izolare ... 137 Severa spiritualitate ... 138
La Marginea prăpastiei... Necunoscutul orb ... 141 Construcția cu numele de „Viată" ... 143 Eu, născut din Noi ... 145
Omul ca atare ... 148
Călătoria în prezență. La granița a două începuturi ... 149
Granițele interioare și exterioare ... 151 Mișcarea din sine ... 154
Margini atât de diferite ... 156
Cum e pe acolo, dincolo de granițe ... 159 Din pustietate spre umplere ... 161 Cuvânt despre Prezență ... 163
EU caută de lucru: adăposturile, căile, tradițiile ... 166 Munca pe Calea tradiției ... 168
Nu către sine, ci către adevăr ... 169 Tradițiile vii - tradițiile celor vii ... 172 Deosebirea adăpostului de tradiție ... 175 Comunitatea spirituală și Marele Mediu ... 176 Existența comunității spirituale ... 180 Sursele tradițiilor ... 181
Chemarea spirituală ... 186

Partea a doua - EU în CALE

Căile Spirituale ... 193
Alegerea Căii ... 198
Plata în Cale ... 200
Realitatea și imaginile ... 204
Căile influenței sau căile puterii ... 207 Ce înseamnă a influența ... 210
Vindecarea și vindecătorii ... 219
Magia nu este succesiunea acțiunilor ... 222 Și aceasta este influența?! ... 224 Căile meditative sau căile scufundării ... 227 Atenție, meditația ... 228
Calea sfântului ... 230
Condițiile liniștii ... 232
Principiile structurării realității subiective ... 235 Ce trebuie însușit ... 237
Trăiește așa cum dorești tu ... 238 Căile situaționale sau căile intelectuale ... 243 Compensarea ... 245
Posibilitățile conștiinței ... 247
Cum arată neofitul ... 252
Dificultatea de bază ... 254
Nu există altă conștiință ... 257
Conștiința ca atare ... 259
Căile transformării sau căile transfigurării ... 263 Calea fără întoarcere ... 263
Lumea tradiției noastre ... 264
Cazanul clocotitor al vieți ... i271 Deosebind totalitatea ... 271
Calitatea aspirației ... 273
Cum se întâmplă toate acestea? ... 276 Prețul cunoașterii ... 279
Evenimentul tainic și intim ... 281 Concluzie - Bucuria celui care înaintează ... 283

Dacă, odată cu moartea corpului, totul se termină, atunci cum dorești totuși să-ți trăiești bucățica de timp alocată, numită generic viață? Nici măcar nu știi exact cât timp îți este repartizat! În această situație, întrebările de genul pentru ce și de ce își pierd actualitatea și importanța. S-a întâmplat să te naști, să te întruchipezi în această lume și acum dorești să trăiești cât se poate de mult, deoarece atunci când vei muri, totul se va termina - aceasta este motivația de bază. Oricât ți-ai încorda rațiunea, oricât ai osteni muncind rațional, având o astfel de credință profundă că viața este limitată între naștere și moarte și că acest unic și irepetabil Eu ca și subiect nu a existat înainte și nu va exista nici după viață, tot ce îți mai rămâne este să trăiești cât mai mult posibil și cât mai bine. Iar după tine, potopul. Pornind de la această viziune se construiește întregul scenariu al vieții tale, bazându-se pe această motivație. Dacă, însă, după această viață va mai fi ceva, dacă înainte de viață a mai fost ceva, atunci apare o cu totul altă motivație de bază - pentru ce trăiesc, cel mai important de ce al cunoașterii și al sensului. Pentru acest lucru trebuie să se înfăptuiască o anumită muncă, în urma căreia Eu va primi o astfel de lecție a propriei nemuriri. Dacă, însă, până la naștere nu a fost nimic, dar există șansa de a câștiga o viață după moarte, atunci întrebările ce, care, pentru ce devin principale. Ce trebuie să fac pentru a o câștiga?! Alte versiuni pentru om în afară de acestea nu mai există. Dacă omul încearcă să ignore întrebarea de bază a aflării lui în Lume, atunci cu cât mai mult haos, cu atât mai bine. Atunci mișcarea browniană, haosul este important și acest haos servește drept material pentru construcția a tot felul de concepții explicative. Posibilități sunt numai două: ori haos, oh structurare. Structurarea este posibilă numai cu sprijinul lui Cum? Din cele de mai sus rezultă că, lămurind care întrebare este de bază pentru tradiție, putem determina ce fel de răspuns va da respectiva tradiție la întrebarea de bază a vieții Omului. Să zicem că o tradiție consideră întrebarea de bază De ce, pentru ce? Înseamnă că această tradiție recunoaște că până la naștere ceva a existat și că după moarte tot va exista ceva. Aceasta este și tradiția din poziția căreia este scrisă această carte. Dacă întrebarea de bază a unei alte tradiții este Ce trebuie făcut?, înseamnă că această tradiție recunoaște că până la naștere nu a existat nimic, dar după moarte, poate că ceva totuși va fi, dar cu anumite condiții. Dacă o altă oarecare tradiție sau concepție consideră întrebarea de bază Cum?, atunci este clar că, pentru adepții ei, credința de bază va consta în aceea că nici până la naștere nu a existat nimic și nici după moarte nu poate exista ceva și, din acest motiv, acești oameni nu vor putea evita poziția hedonistă, unde lucrul principal este satisfacția, plăcerea. Iar, după cum spunea și Buddha, acolo unde este plăcere, tot acolo este și suferința pierderii plăcerii respective. Unde este trandafirul, exact acolo, în același loc, sunt și ghimpii. Cu cât plăcerea este mai mare, cu atât și suferința crește atunci când nu mai poți avea acea plăcere. În popor chiar se spune: După râs vine plânsul. Plăcerea și suferința se rânduiesc ca ziua cu noaptea. La nivel rațional, noi putem să alegem, mai corect ca și cum putem alege, între aceste variante, dar mai putem și să le încercăm pe toate la rând și mai putem să le încercăm pe toate deodată, pentru a avea un haos total. Sensul lucrurilor de la asta nu se va schimba, pentru că, la nivelul cel mai profund, la nivelul viului, problema morții este baza. Există numai trei variante de răspuns la întrebarea despre moarte. Poți introduce aceasta în conștiință, poți să nu introduci acest aspect în conștiință, dar faptul rămâne fapt și nu poți să te ascunzi de acesta nicicum. Moartea este inevitabilă, este doar o problemă de timp. Ce ieșire există din situația dată? Ieșirea este destul de simplă: prima condiție pe care trebuie să o îndeplinească omul care se consideră orientat către spiritualitate este efortul în căutarea propriei credințe la nivelul acestor trei variante de răspuns - Pentru ce? - De ce?, Ce?, Cum? Trebuie să ocupi o astfel de poziție, măcar la nivelul încrederii, la nivelul autoconvingerii logice. Ocupând una din aceste poziții, este necesar ca o perioadă destul de lungă să trăiești în conformitate cu ea și să fii consecvent cu această poziție. Ce înseamnă să te înfăptuiești în conformitate cu poziția acceptată și ocupată? Acest lucru înseamnă a hotărî pentru tine ce fel de practică îți este necesară. Chiar și cea mai nesofisticată psihotehnică conduce către creșterea intensității trăirilor. Apare foarte curând în urma chiar și a celei mai simple psihotehnici o contradicție destul de mare între percepția subiectivă a timpului și timpul convențional, care există în exterior în activitățile sociale.

Jocul vieții necesită un singur lucru: încredințează-te ție, ai încredere în creatorul din tine. Trebuie să descoperi acel loc al creatorului din tine și să te sprijini pe el. Deși este foarte greu, acesta îți oferă posibilitatea să riști conștient și să începi jocul. De ce oamenii nu fac acest lucru, deși este clar că este o sursa infinită de bucurie? Pentru că această sursă, cu toate aspectele ei pozitive, mai este și o sursă infinită de tensiune, iar tensiunea creativă este cea mai puternică tensiune. Aceasta înseamnă a te accepta pe tine și lumea în dezvelirea maximă a alunecării, fără un viitor garantat, ceea ce, pentru om, pare a fi cel mai complicat lucru - atât de înțeles, cât și de realizat. Omul vrea să aibă garanții, în toate dacă se poate, chiar și în iubirea altuia față de el. Alunecarea în timp, apariția - dispariția, moartea - nașterea. Ca și particule elementare: apar și dispar, apar și dispar, pentru intervale foarte scurte de timp. Dacă tu trăiești într-o astfel de tensiune, adică îți permiți să fii creator, atunci în tot acel timp în care te sprijini în tine pe creator, tu te afli în mijlocul cazanului clocotind al vieții, care apare și dispare. Întregul joc, întreaga pasiune constă în capacitatea de a prinde ceea ce a apărut exact acum, astfel încât să reușești a o realiza, a o pătrunde reciproc -a permite realității să intre în tine și tu în realitate. Totul trebuie făcut în acest interval de timp, cât vreme acestea încă există și nu au dispărut. A crea propriul caz imposibil, a face viața proprie în intervalul concret de timp, prinzând și utilizând această scurtă legitate - aceasta este o satisfacție colosală și o bucurie imensă. Dar aici, în această direcție, există riscul pierderii lumii statistice plictisitoare, dar garantate. Acesta este riscul nebunului vesel, adică este riscul omului care are încredere în el însuși. Are încredere în el ca într-o ființă cunoscătoare, ca într-o ființă creatoare. Omul creator este omul care are încredere în măreția sa și nu se teme că va trece ca vântul, ci tocmai dimpotrivă, speră că va zbura împreună cu această realitate care apare și dispare, nu se teme să apară și să dispară. Omul creator nu se face pe el dens, adică din ce în ce mai predictibil, tot mai mult și mai mult probabil, din ce în ce mai rigid, ci alunecă, înțelegând că a privi de două ori la rând în una și aceeași oglindă și a spera să vezi acolo una și aceeași persoană este imposibil. Omul creator cunoaște prin simțuri, trăire, minte, intelect, cu fiecare celulă a corpului său că, de fiecare dată când 5s va vedea în oglindă, el va vedea acolo un alt om. Și, dacă omului acest lucru îi place, atunci un astfel de om poate fi într-o măsură suficientă adecvat social și, în același timp, suficient de viu, spontan și impredictibil. Dacă tu ești un astfel de om, creator, atunci tot timpul te vei ciocni de faptul că toți cei din jurul tău nu sunt așa, nu sunt ca tine, ei sunt altfel. Uneori, nimeni nu va dori să te asculte atunci când tu vei încerca să te împărți cu bucuriile tale, cu satisfacțiile din viața ta. Nu te vor auzi, pentru că majoritatea oamenilor se tem să treacă ca vântul, de aceea vor să-și trăiască viața aceasta cât mai pragmatic, mai de nădejde, cât mai rațional, mai bogat și cât se poate de stabil. Și aceștia au dreptate! Ei au descoperit în interiorul lor acel punct care le va fi punctul principal în viață și pe care se vor sprijini întreaga viață. Unii au un punct de sprijin, alții au altul, fiecare are sprijinul lui. Dar acela care vrea să simtă frumusețea viului trebuie să-și amintească momentul zborului. Eu gândesc, eu sper că fiecare om a trăit măcar o dată în viață un astfel de moment. Sper ca fiecare om să fi avut obligatoriu un astfel de moment. În toată profunzimea lui. Dacă nimeni nu ar fi știut ce este aceasta, nu ar fi apărut niciodată tradițiile spirituale. Tradițiile spirituale au apărut numai și numai pentru că o sută de oameni, o mie, zeci de mii, milioane de oameni, de-a lungul istoriei omenirii, au știut ce reprezintă acel zbor. Fără niciun fel de mistică ideologică suplimentară puteți încerca satisfacția superioară de a trăi. Dacă nu vă puteți permite să trăiți tot timpul astfel, permiteți-vă pentru început măcar 5 minute, 10,15, 20, o oră; poate nu veți muri, iar dacă veți muri, atunci măcar veți muri vii. Numai nu trebuie să cădeți în extreme și să gândiți: ori așa, ori așa, ori la bal ori la spital. Pentru a începe să deprinzi o astfel de metodă de relaționare cu realitatea, este necesar să muncești foarte mult. Este necesar să muncești mult în sensul dezvoltării propriului intelect, mai ales a acelor aspecte precum viteza gândirii, capacitatea de operare cu volume semantice, abilitatea de a vedea și de a scoate din realitate o anumită legitate scurt viețuitoare, capacitatea de analiză și sinteză, capacitatea de a gândi în imagini și simboluri... Ai nevoie de încredere într-o astfel de activitate a conștiinței, ai nevoie de experiența acestei încrederi. Este necesară o reglare suficient de profundă în condițiile reale de activitate prin viață.