Conștiința interioară

Spiritul nostru conștient, în raport cu spiritul inconștient, a fost comparat cu spectrul vizibil al razelor soarelui, în raport cu partea invizibilă care se întinde la infinit în fiecare parte. Știm acum că cea mai mare parte a căldurii provine din razele infraroșii, care nu sunt vizibile, iar cea mai mare parte a schimbărilor chimice din lumea vegetală sunt rezultatul razelor ultraviolete aflate la celălalt capăt al spectrului, care nu sunt nici ele vizibile cu ochiul liber, fiind cunoscute doar prin efectele lor puternice. Într-adevăr, așa cum aceste raze invizibile se întind la infinit în ambele părți ale spectrului vizibil, putem să spunem că spiritul cuprinde nu numai partea vizibilă sau conștientă și ceea ce am numit subconștient, adică ce se găsește sub linia roșie, ci și supraconștientul, care se găsește la cealaltă extremitate – toate acele regiuni de viață superioară ale sufletului și spiritului de care suntem uneori doar vag conștienți, dar care există întotdeauna și ne leagă de adevărurile reale, așa cum subconștientul ne leagă de corp.

Lecția 1 Conștiința interioară ... 5 Lecția 2 Planurile conștiinței ... 13 Lecția 3 „Subsolurile" spiritului ... 19 Lecția 4 Depozitul mental ... 29 Lecția 5 Reconstruirea ... 35 Lecția 6 Gândirea automată ... 43 Lecția 7 Ajutoarele inconștientului interior ... 53 Lecția 8 Prevederea ... 59 Lecția 9 „Metoda Leland" ... 67 Lecția 10 Intuiția și dincolo de ea ... 77

Pentru cei mai mulți oameni, caracterul este ceva ce aparține unei persoane, în virtutea unei legi naturale imuabile și care nu poate fi modificată sau ameliorată. Totuși, pentru psihologul experimentat, caracterul este ceva plastic, care e modificat de caracterul gândurilor și de atitudinea mentală, și care poate deci să se amelioreze, schimba sau modifica după dorință. Psihologia, luând cunoștință de planurile Conștiinței Interioare și înțelegând realitatea faptului că caracterul este țesătura „confecționată" pe baza materialelor stocate pe acele planuri, afirmă acum că, plasând materialele potrivite în sălile de stocare, putem să facem în așa fel încât caracterul să fie „fabricat" în funcție de calitatea sa. Pe scurt, ne putem practic „transforma" plasând tipul bun de „materie primă" în spirit. Este valabil în cazul formării copiilor și al altora, dar și în cazul formării sinelui sau a formării caracterului. Celor care ar putea să creadă că, vorbind despre planuri ale Conștiinței Interioare, definim un „spirit" susceptibil, intangibil, independent de creier, le vom spune că nu este corect. Considerăm creierul organul spiritului, în manifestările sale de Conștiință Interioară, ca și în manifestările sale de Conștiință Exterioară. Creierul este format dintr-un număr enorm de celule, formate din „plasmă" sau materie vie elementară, numărul depinzând de activitatea mentală a persoanei. În afara numărului de celule cerebrale în activitate, există întotdeauna rezerve mari de celule care așteaptă un apel brusc. În plus, se crede că creierul poate să facă „să crească" celule suplimentare în caz de nevoie, astfel încât capacitatea mentală a individului este aproape nelimitată. O categorie de celule cerebrale utilizate activ va avea tendința să intre în activitate aproape automat, la cea mai mică nevoie, în timp ce celulele care nu sunt utilizate se atrofiază și sunt puse în acțiune lent și cu stângăcie. Rezultă că celulele care sunt utilizate în mod constant vor exercita o influență mai accentuată asupra caracterului individului decât celulele care se atrofiază prin desuetudine. În consecință, dacă o persoană vrea să utilizeze activ un ansamblu de celule, acestea se vor manifesta cu forță în caracterul și în viața ei zilnică. Pentru a dezvolta în noi trăsăturile de caracter pe care le considerăm de dorit, dar ne lipsesc, trebuie să ne străduim să gândim și să acționăm cât mai des posibil în sensul pe care dorim să-l dezvoltăm. Așa cum ne exersăm mușchii pe care dorim să-i aducem la un anumit grad de eficiență, așa ar trebui să exersăm și capacitățile spiritului a căror putere dorim s-o creștem. Și, în același timp, trebuie să evităm să dezvoltăm totalitatea capacităților opuse. Și dacă dorim să scăpăm de un ansamblu de capacități nedorite sau să le restrângem, trebuie să utilizăm în mod activ și să dezvoltăm ansamblul opus, astfel încât să contracarăm capacitățile nedorite.

Există un motiv psihologic valabil pentru faptul că „ordinele mentale" date propriului spirit, exact înainte de a adormi, se dovedesc atât de eficiente. Acest motiv constă în faptul că somnul este o stare indusă de natură nu numai în scopul de a odihni corpul fizic și de a permite proceselor de reparare și de recuperare să funcționeze mai bine, căci, oricât de important este această acțiune, există și un alt scop în spatele fenomenelor somnului. În timpul somnului, are loc o muncă mentală, ca și una fizică. Micii lucrători ai spiritului, „zânele" spiritului, fac o mare parte din munca lor în perioada somnului. Perioada de somn este momentul „marilor acțiuni" pe anumite planuri ale conștiinței interioare. Găsim acolo executarea muncii mentale de asimilare, de analiză, de colaționare, de combinare, de ajustare, de aranjare etc. a materialului adunat de conștiința exterioară, prin intermediul organelor sale de simț și a capacităților de raționament în orele de veghe care tocmai au trecut. Lucrătorii spiritului adună materialul grosier stocat la sfârșitul zilei și îl aranjează sistematic, fiecare impresie după genul ei și după legea asocierii, astfel încât, când cineva începe un anumit subiect, va găsi aranjat în ordine tot ce știe despre acel subiect - procesul este asemănător cu dispunerea cărților într-o bibliotecă mare, de referință, modernă, astfel încât oricine cunoaște sistemul poate să treacă de la o carte la alta cu tot ce conține biblioteca despre un subiect anume. Dar nu e totul. În timpul zilei, spiritul conștient a cerut, mai mult sau mai puțin inconștient, numeroase informații, răspunsuri, soluții de acțiuni etc. și micii lucrători ai spiritului profită de această primă ocazie ca să facă această activitate, acum când conștiința exterioară este adormită și nu îi deranjează cu cereri de executare a numeroaselor sarcini ale zilei, care cer o atenție imediată. Ei adună materialul răspândit și, asemenea zânelor, îl transformă în articole perfecte, astfel încât a doua zi constată cu surprindere că spiritul lui a rezolvat numeroase probleme pentru el în timp ce dormea. Acele mici zâne „lucrează în timp ce voi dormiți". Și acum vedeți valoarea „metodei Leland". Exact înainte de a adormi, formulați o cerere precisă pentru zâne, apoi alungați subiectul din conștiința exterioară. În timp ce dormiți, sarcina dorită este îndeplinită, veriga lipsă a lanțului cunoașterii este realizată și așezată la locul ei, problema derutantă este rezolvată, enigma derutantă este rezolvată. Dar nu trebuie să uitați niciodată că, după ce i-ați spus conștiinței interioare „Ocupă-te asta pentru mine în timp ce dorm", trebuie după aceea să vă scoateți problema din conștiința exterioară, așa cum un mare conducător îndepărtează o problemă când a încredințat-o unui asistent încercat și demn de încredere. Cât timp nu veți face asta, conștiința interioară nu-și va putea face treaba corect. Nu uitați niciodată asta legat de această fază a subiectului. Este foarte important.