„În tradiția toltecă, funcția principală
a minții este de a visa sau de a percepe și proiecta informații. Visul personal
reprezintă realitatea unică creată de fiecare individ în parte; este
perspectiva fiecăruia, o manifestare a relației dintre trup și minte, iar
intenția este energia care le animă pe ambele. Pe măsură ce cunoașterea și
experiențele împărtășite se contopesc, noi co-creăm Visul planetei, format din combinația
tuturor ființelor din Visul personal al lumii. În timp ce noi trăim vise
individuale bazate pe propriile percepții, Visul planetei este manifestarea
intențiilor comune, în cadrul cărora dăm voie ideilor și înțelegerilor să curgă
liber între noi. Dacă există armonie în Visul personal, atunci există o
oportunitate constantă pentru armonie și în cadrul Visului planetei.”
„Pe măsură ce creăm Visul planetei,
putem alege dacă să ne iubim unii pe alții condiționat sau necondiționat. Când
ne iubim unii pe alții necondiționat, oglinda noastră este curată; ne putem
vedea pe noi înșine și pe ceilalți exact așa cum suntem: expresii minunate ale
divinului. Însă când fumul atașamentului și domesticirii ne întunecă percepția
și ne face să ne condiționăm iubirea, nu mai putem vedea divinitatea din noi
înșine și din ceilalți. Astfel, ajungem să ne luptăm unii cu alții pentru un
bun pe care l-am confundat cu iubirea.”
„Dacă privești lumea prin ochii iubirii
condiționate, încerci să îi controlezi pe ceilalți impunându-ți voința asupra
lor, astfel încât să se conformeze ideii pe care o ai despre cine și ce crezi
tu că ar trebui să fie. Dacă nu se conformează cerințelor tale, vor primi
pedeapsa judecății tale. Aceasta este iubirea condiționată, pe scurt. Însă nu uita
că de fiecare dată când judeci pe cineva, pedepsești acea persoană pentru că nu
respectă promisiuni pe care, de fapt, nu le-a făcut.”
”Când privești prin ochii iubirii
necondiționate, poți vedea clar cine se află în fața ta: o ființă care încearcă
să supraviețuiască și să prospere într-o lume plină de domesticire și iubire
condiționată. Iubirea necondiționată îți permite să nu fii de acord cu
alegerile și credințele celorlalți și, în același timp, să le respecți dreptul
de a le avea. Practica iubirii necondiționate reprezintă arta stăpânirii de
sine. Odată ce ai recunoscut, eliberat și iertat judecățile de sine născute în
urma domesticirii, poți să îi identifici și să-i ierți pe cei care acționează
din perspectiva propriei domesticiri. Persoana din fața ta a fost domesticită,
iar acum vrea să îți transmită această domesticire, deoarece este singurul
lucru pe care îl cunoaște. Cu toate acestea, te poate subjuga numai cu
permisiunea ta.”
• Don Miguel Ruiz Jr.
|