Stoic zi de zi (carte tipărită)

Cum se face că unii dintre cei mai mari gânditori ai lumii, precum George Washington, Walt Whitman, Eugene Delacroix, Immanuel Kant, Thomas Jefferson sau Ralph Waldo Emerson, i-au studiat, i-au citat și i-au admirat pe stoici? Cum se face că acest curent filosofic, întemeiat de Zenon din Citium la Atena la începutul secolului al III-lea î.Hr., rămâne și astăzi la fel de actual, deși au trecut atâtea secole de când cei mai de seamă reprezentanți ai lui – Seneca, Epictet și Marc Aureliu – ne-au făcut să privim cu mai multă atenție în interiorul nostru în căutarea fericirii. Explicația este cât se poate de simplă. Ei au înțeles cel mai bine că fericirea nu se află nici în „altceva", nici „altundeva", așa cum avem noi tendința să ne tot amăgim de-a lungul vieții, ci se află aici și acum la îndemâna noastră, și nu trebuie să facem altceva pentru a o cuceri pe deplin decât să ne dezvoltăm virtuți precum: stăpânirea de sine, curajul, dreptatea și înțelepciunea. Cei doi autori îți pun la dispoziție în cele 425 de pagini ale cărții câteva dintre cele mai înțelepte cuvinte din istoria omenirii aparținând stoicilor Marc Aureliu, Epictet și Seneca, dar și lui Musonius Rufus, Cato cel Tânăr sau Zenon. În plus, își propun odată cu această carte să-i redea stoicismului locul cuvenit ca instrument în căutarea stăpânirii de sine, a perseverenței și înțelepciunii: adică acele calități de care oamenii se pot folosi pentru a duce o viață mai bună. Cartea îți va răspunde la întrebări care ne preocupă pe toți în anumite momente din viață precum: „Care este cel mai bun mod de a trăi?”; „Cum îmi stăpânesc furia?”; „Care sunt obligațiile mele față de semeni?”; „Mi-e frică de moarte; de ce?”; „Cum fac față situațiilor dificile cu care mă confrunt?”; „Cum gestionez puterea sau succesul?”. și este structurată pe cele trei discipline esențiale ale stoicismului: • Disciplina percepției (cum vedem și percepem lucrurile din lumea înconjurătoare) • Disciplina acțiunii (deciziile și acțiunile pe care le întreprindem – și cu ce finalitate) • Disciplina voinței (cum facem față lucrurilor pe care nu le putem schimba, cum dobândim o judecată clară și convingătoare și cum ajungem la o înțelegere adevărată a locului nostru în lume).

INTRODUCERE ... 9

Din Grecia și Roma până în zilele noastre ... 12 O carte filosofică pentru o existență filosofică ... 14

PARTEA I - DISCIPLINA REPREZENTÃRII ... 17
Ianuarie: Claritate ... 18
Februarie: Patimi și emoții ... 55
Martie: Conștientizare ... 89
Aprilie: Gândire imparțială ... 123

PARTEA A II-A- DISCIPLINA ACȚIUNII ... 157
Mai: Acțiunea corectă ... 158
Iunie: Rezolvarea problemelor ... 192 Iulie: Datorie ... 228
August: Pragmatism ... 262

PARTEA A III-A - DISCIPLINA VOINȚEI ... 297
Septembrie: Tărie de caracter și capacitate de adaptare ... 298
Octombrie: Virtute și bunătate ... 336 Noiembrie: Acceptare/Amor fati ... 369 Decembrie: Cugetări despre moarte ... 402

Păstrează-ți stoicismul ... 437 Un model de practică caracteristică stoicismului târziu și un glosar de termeni-cheie și fragmente ... 439
Despre traducerile folosite ... 463 Sugestii de lecturi suplimentare ... 465

15 ianuarie
CA SÃ FII ÎMPÃCAT, NU TE ABATE DIN DRUM

„Împăcarea o poate atinge numai cel care și-a format o judecată sigură și de nezdruncinat. Toți ceilalți se prăbușesc de mai multe ori, se pun din nou pe picioare și se lasă purtați de valuri, pe rând, înspre renunțări ori înspre dorințe. Care este pricina nestatorniciei lor? Faptul că nimic nu este limpede pentru cel care se sprijină pe criteriul cel mai nesigur: părerea mulțimii."

• Seneca, Epistole către Lucilius, 95.57b-58a

Seneca, în eseul său despre liniștea spiritului, folosește cuvântul grecesc euthymia, pe care el îl definește drept „credința în tine însuți și încrederea că te afli pe drumul cel bun și nu ești încercat de îndoiala celor care urmează cărări nenumărate, rătăcind în toate direcțiile". Această stare de spirit, spune el, este cea care asigură seninătatea.
Claritatea viziunii ne oferă această credință. Asta nu înseamnă că vom fi întotdeauna siguri de toate lucrurile, în proporție de 100%, și nici că ar trebui să fim așa, ci este mai degrabă o garanție a faptului că ne îndreptăm în direcția corectă - că nu trebuie să ne comparăm în permanență cu ceilalți oameni sau să ne răzgândim la fiecare cinci minute, în lumina noilor informații apărute.
Seninătatea și împăcarea se regăsesc în identificarea drumului nostru și în menținerea lui: să mergem neabătuți pe el; desigur, putem face mici corecții, dar trebuie să ignorăm cântecul sirenelor, care ne atrage spre stânci.

16 ianuarie
SÃ NU FACI NIMIC DIN OBIȘNUINȚÃ

„Așadar, în majoritatea celorlalte privințe, abordăm situațiile nu conform presupunerilor corecte, ci, în mare parte, dintr-o obișnuință jalnică. Întrucât acesta este cazul în tot ce-am spus, învățăcelul trebuie să caute să se ridice deasupra, încetând să mai caute plăcerea și să se îndepărteze de suferință; să înceteze să se mai agațe de viață și să deteste moartea; iar în cazul averilor și banilor, să înceteze să prețuiască dobândirea lor în detrimentul dăruirii." - Musonius Rufus, Cuvântări, 6.25.5-11

Dacă întrebi un angajat: „De ce-ai procedat în felul acesta?" va răspunde: „Pentru că așa s-a făcut dintotdeauna". Răspunsul va nemulțumi orice șef bun și va lăsa cu gura deschisă orice antreprenor. Angajatul nu mai gândește și își desfășoară activitatea absent, din rutină. Afacerea este vulnerabilă în fața concurenței, iar angajatul va fi probabil concediat de un șef cu capul pe umeri. Trebuie să ne tratăm propriile obișnuințe la fel de nemilos. De fapt, studiem filosofia tocmai pentru a pune capăt acestui comportament de rutină. Descoperă lucrurile pe care le faci din reflex sau din obișnuință. Și întreabă-te: Oare asta este într-adevăr cea mai bună soluție? Află de ce faci ceea ce faci - și fă lucrurile așa cum se cuvine.

14 mai
BUNÃSTAREA STÃ ÎN ACȚIUNILE NOASTRE

„Cine este dornic de faimă consideră activitatea altuia ca propriul său bun. Cel ce iubește plăcerile privește drept bun al său propriile sale patimi, iar cel ce are cu adevărat gândire limpede recunoaște ca bun propriu acțiunile și faptele proprii... Ce fel de oameni sunt cei cărora vor să placă unii, în vederea căror scopuri și datorită căror fapte? Cu câtă repeziciune veșnicia va învălui totul și câte a cuprins până acum?"

• Marc Aureliu, Către sine, 6.51, 59

Dacă fericirea ta depinde de îndeplinirea anumitor obiective, ce se întâmplă atunci când intervine soarta? Când ești pus la colț? Când evenimentele exterioare îți taie elanul? Când realizezi tot ce ți-ai propus, dar remarci că nu ai impresionat pe nimeni? Asta este problema care se ivește atunci când îngădui ca fericirea să fie determinată de lucrurile pe care nu le poți controla. Este un risc nebunesc. Dacă actorii s-ar concentra pe cum primește publicul un proiect - să fie pe placul criticilor sau să aibă succes, ar fi dezamăgiți și ar suferi în permanență. Dar dacă își iubesc meseria - și i se dedică total și cu toată priceperea - vor fi satisfăcuți întotdeauna de ceea ce fac. Asemenea lor, ar trebui să ne bucurăm de acțiunile noastre - de luarea deciziilor corecte - și nu de rezultatele obținute în urma lor. Nu ar trebui să ne ambiționeze dorința de câștig, ci să jucăm din tot sufletul. Intenția noastră nu este să ni se mulțumească sau să fim recunoscuți, ci să ajutăm și să facem ceea ce considerăm noi că este corect. Atenția noastră nu trebuie să fie asupra a ceea ce se întâmplă, ci a felului în care reacționăm. Prin aceasta, vom obține mereu mulțumire și rezistență.

15 mai
FII RECUNOSCÃTOR PENTRU CEEA CE AI

„Nu cugeta asupra celor inexistente, ca și cum ar fi în clipa de față. Iar dintre cele prezente, ține seama care sunt cele mai folositoare și, grație părerii formate, amintește-ți cum le-ai fi căutat dacă nu le aveai. Păzește-te însă totodată ca nu cumva, pentru că te bucuri astfel de ele, să le prețuiești atât de mult încât să fii răscolit dacă n-ar mai fi vreodată." - Marc Aureliu, Către sine, 7.27

Râvnim adesea la bunurile altora. Încercăm cu disperare să ținem pasul cu vecinii, iar aceștia sunt nefericiți pentru că încearcă să țină pasul cu noi.
Ar fi amuzant, dacă n-ar fi atât de trist. Așa că, astăzi, încearcă să nu mai tânjești la averea altora. Înfrânge-ți impulsul de a strânge și acumula. Nu așa trebuie să trăiești și să te comporți. Apreciază și profită de ceea ce ai deja și ghidează-te în faptele tale după această atitudine.