Scântei de peste veacuri: Povestiri istorice, partea a II-a

Iubiții mei prieteni și cititori, mult m-am străduit să înșir aceste povestiri istorice în graiul cel mai simplu și mai pe înțelesul vostru. Nu țin să vă învăț istoria.

Ș;tiu că vi-i dragă și-o învățați din manual și de la lecții. Doresc, râvnesc însă foarte mult, că din povestirile acestei cărțulii s-o simțiți și s-o înțelegeți mai bine și mai adânc. S-o fac, adică, să pătrundă în inima voastră cum pătrunde aerul proaspăt, înmiresmat și luminos al primăverii în poienele pădurilor, unde au dospit răceala iernii și negurile neștiinței. Pentru că, vă spun drept, vreau să fac, din întâmplările de demult, făclii de luminat cugetele, să fac din cele ce au fost altădată, pietre de temelie și trepte pentru zidirile de azi și de mâine. Că nimic nu s-a născut, nu se naște și nu se va naște din senin. Iar cine știe de unde pornește, de unde își trage obârșia și puterea, înțelege mai bine și unde se află și încotro va să ajungă și ce trebuie să facă spre a ajunge acolo unde țâșnește.

• Dumitru Almaș