Capitolul 1
Caracteristicile unei ființe hipersensibile
Două tipologii ale aceleiași specii
S-a estimat că una din cinci persoane e
hipersensibilă. Nu numai printre ființele umane, dar și la animalele superioare
este posibil să distingem între aceste doua tipologii: cei hipersensibili și
cei rezilienți - cei din urmă își asumă mai multe riscuri și sunt mai asertivi.
Așa cum distingem cele două genuri, la fel putem împărți
ființele umane în aceste două tipologii. Se pare că diferențele între cele două
tipologii sunt uneori mai mari decât diferențele între cele două genuri.
Această sensibilitate accentuată nu este o descoperire
recentă, numai că a primit alte nume, de exemplu, introversie. Psiholoaga și
cercetătoarea americană Elaine Aron a introdus si descris conceptul de
"persoană hipersensibilă". Vorbește despre cum ea însăși a crezut
inițial că a fi introvertit și hipersensibil este același lucru, până a realizat
că 30% dintre cei hipersensibili sunt extroverți.
Aceștia au mai fost numiți și inhibați, anxioși sau timizi.
Acest gen de cuvinte descriu însă numai cum această trăsătură le apare celor
din jur când o persoană hipersensibilă se simte nesprijinită și în nesiguranță.
Să îi descrii în acest fel nu ține cont de faptul că, deși persoanele
hipersensibile pot întâmpina mai multe probleme si provocări decât alții în
momente tensionate, aceștia sunt capabili de o fericire profundă în împrejurări
liniștite.
Faptul că putem fi nefericiți dacă circumstanțele nu sunt
potrivite, dar în același timp putem și să înflorim spectaculos în circumstanțe
propice, este susținut și de cercetări. Un studiu a arătat că copiii cu reacți*
puternice la situații stresante (=copiii sensibili) se îmbolnăveau mult mai des
și aveau mai multe accidente decât alți copii, când se aflau în situații
tensionate. Dar aceiași copii, în mediul obișnuit, familiar, erau mai puțin
bolnavi și aveau mai puține accidente decât alții.
Primim mai multe informații din mediu și ne gândim
profund la ele
Oamenii hipersensibili au un sistem nervos foarte
delicat. Înregistrăm mai multe nuanțe și, per total, informațiile primite ajung
mai în profunzimea sistemului nostru. Avem o imaginație minunată și o lume
interioară foarte vie, ceea ce înseamnă că informațiile și impresiile primite
din exterior pot activa o multitudine de concepte, asocieri și gânduri. În
acest fel, "hard drive-ul" nostru se umple repede și ne simțim
excesiv de stimulați.
Felul în care eu însămi experimentez asta este că atunci
când ajung să primesc prea multe informații, simt că nu mai e spațiu in capul
meu pentru nicio informație suplimentară. Dacă sunt cu oameni străini, asta se
poate întâmpla în numai jumătate de oră sau o oră. Mă pot aduna să rămân
prezentă și chiar să mă prefac că încă mă simt bine, dar consum multă energie
cu asta, iar apoi mă simt epuizată.
Nimănui nu-i place să fie suprastimulat și copleșit. Dacă
ești un astfel de suflet sensibil vei atinge limita a ceea ce înseamnă ceva
plăcut mult mai repede decât alții. Vei avea nevoie să te retragi când se
întâmplă prea multe lucruri în jurul tău.
Poate recunoști ce descrie Erik mai jos - când încerci să
furi o pauză pentru tine, ți-e frică să nu fii perceput ca bolnăvicios,
sclifosit, indiferent sau nesociabil.
"Când particip la petreceri aniversare mari în familie, mă duc în baie
destul de des - mă uit în oglindă și îmi masez mâinile cu apă și săpun. Când
deja mai mulți oameni au încercat ușa de la baie, mă simt obligat să ies, chiar
dacă simt că nu am avut suficientă liniște și pace. Odată am încercat să mă
ascund după un ziar.^Stăteam într-un colț și țineam ziarul astfel încât să-mi
acopere fața. în spatele ziarului am închis ochii în încercarea de a-mi găsi
calmul interior. Unchiul meu, care e mai pus pe șotii, s-a furișat până la mine
și a strigat: "Aici erai, încercai să te ascunzi!" și toți au râs.
Pentru mine a fost foarte neplăcut." Erik, 48
Nu numai experiențele și impresiile neplăcute te vor
supra-stimula. Chiar și o experiență pozitivă - cum ar fi o petrecere la care
te distrezi - va ajunge prea mult la un moment dat și e posibil să trebuiască
să vă retrageți în toiul petrecerii.
Aici suferim cel mai mult din cauza limitărilor care vin odată
cu a fi hipersensibil. Majoritatea ne-am dori să putem să rezistăm la fel de
mult ca oricine altcineva. În parte este pentru că plecând vom dezamăgi gazda,
care vrea să rămânem până la final, în parte pentru că se simte ca o pierdere
să nu putem participa la întregul eveniment. Și ne temem că ceilalți ne vor
percepe ca plictisitori, antisociali sau nepoliticoși, când vom pleca înainte
ca petrecerea să se încheie.
Dar sistemul nostru nervos delicat, cel care deseori ne
forțează să ne retragem din activități care ne fac plăcere, este cel care ne și
permite să trăim mari bucurii.
Impresiile plăcute, cum ar fi să ne bucurăm de opere de
artă, să ascultăm muzică sau cântecul păsărilor, să mirosim florile, să gustăm
ceva delicios sau să experimentăm un peisaj magnific, toate acestea ne pot
aduce bucurii imense. Ducem aceste experiențe în adâncul ființei noastre și ne
umplu de încântare.
Stratul 1: Banalități și superficialități
La acest nivel, tot schimbi subiectul. E ca un fluture care
zboară din fioare-n floare, stă un pic aici și un pic dincolo. Avantajul e că e
ușor să intri într-o astfel de conversație sau să ieși din ea. Discuțiile
despre nimicuri sunt chiar o artă.
Extravertiții chiar se bucură de ea ca de un joc fără griji.
Aici poți și să faci glume unul despre altul. Dar o grămadă de oameni se pot
băga în probleme aici și consideră asta destul de complicat. În acest caz,
poate fi de ajutor să știi câteva principii de bază ale acestor discuții. E
destul de simplu. Poți povesti ce se întâmplă aici și acum, de exemplu, "E
frig aici", "Plouă", "Ce e mirosul ăsta?" "Asta e
delicioasă", "Sunt niște pantofi foarte frumoși" și tot așa.
Mulți oameni hipersensibili se pot simți frustrați dacă asta continuă prea
mult. Te poți simți ca și cum hardul ți se umple cu tot felul de chestii
neînsemnate și poți tânji după ceva mai hrănitor.
Dar e util să poți vorbi despre banalități, în special când
vrei să te conectezi cu cineva pe care nu-l cunoști. Puțină trăncăneală poate
fi ca o deschidere. Nu e atât de mult despre ce se spune, ci mai degrabă despre
tonul vocii, care poate spune mult mai multe. Construiești un pod către
celălalt. Poate crea o senzație de siguranță când ești într-o situație
nefamiliară. Poate fi o modalitate de a te conecta cu cineva în timp ce
explorați posibile interese comune. Altfel e foarte tentant să părăsiți rapid
conversația dacă vă simțiți nesatisfăcuți de banalitățile discutate. Dacă aveți
probleme cu astfel de conversații, e o idee bună să exersați cum se face.
Stratul 2: Stratul interesant
La acest nivel am aflat interesele comune. Schimbăm opinii
și informații, sau poate discutăm politică, parenting sau altceva ce ambii
găsim interesant. Poate ne punem de acord sau luăm decizii. Unii oameni sunt ca
peștii în apă la acest nivel. Poate că le face plăcere să afle noi informații
sau se simt energizați de dezbateri. Și oamenilor hipersensibili le place
schimbul de idei despre interese comune, dar dacă se-ncinge discuția și mai are
și tente agresive, e posibil să nu se mai simtă confortabil.
Acest strat poate fi numit și stratul rolurilor, ceea ce
înseamnă că aici vorbim despre serviciu, unde locuim, starea civilă etc. Ne
exprimăm conform unui anume rol sau funcție. În rolul ei de mamă, o femeie
poate da sfaturi personalului de la grădiniță, o asistentă poate da sfaturi în
ce privește medicația, un pictor poate da sfaturi despre culori.
Uneori acest nivel poate fi dominat de cei care sunt siguri
pe ei și vorbăreți. Dacă vi se pare frustrant acest lucru, poți exersa să
profiți de ocazie pentru a te exprima. În unele contexte, se poate simți ca o
bătălie să strecori un cuvânt pentru că toată lumea vrea să-și spună bucata.
Asta poate fi în mod special dificil pentru că ar putea fi prea înceți pentru a
profita de ocaziile de a vorbi, sau poate simt că ar fi prea nepoliticos să-i
întrerupi pe ceilalți.
Probabil vă simțiți mai în largul vostru în situații unde
există o dorință comună la oameni de a se asculta unii pe ceilalți. în unele
locuri e posibil să introduci o cultură a ascultării. Unii oameni probabil nu
s-au prea gândit la cum e afectat un grup când unii domină discuția și la cum
asta poate fi o problemă pentru unii. Dacă aduceți asta în discuție ar putea
aduce cu sine niște schimbări.
La acest nivel nu vorbești despre emoții. Acest lucru se
întâmplă la cel de-al treilea nivel
Stratul 3: Sfera privată
La acest nivel putem vorbi despre trăirile și experiențele
noastre referitoare la întâmplări și alți oameni (dacă începem să vorbim despre
sentimentele pe care le avem pentru persoana cu care suntem, ne mutăm în cel
de-al patrulea strat). În al treilea strat al interacțiunilor, lăsați pe cineva
în sfera lor privată. Ați putea vorbi de copilăria voastră, de căsnicie, de
relațiile cu colegii sau familia. Poate mai schimbați o bârfă sau comentați
zvonuri. Sau v-ați ajuta unul pe altul să vă dați seama ce simțiți în legătură
cu ceva, ca un pas către a vă exprima sentimentele față de cineva direct acelei
persoane.
Acesta poate fi un strat unde atmosfera dintre voi poate fi
foarte intensă și vie. Poate realizați că aveți multe în comun cu cineva și că
viața voastră interioară ar putea să nu fie atât de diferită de a altora așa
cum ai crezut. Se poate simți foarte bine să împărtășești viața ta interioară
cu cineva. Probabil că recunoști senzația de a te fi ușurat și cum te simți
mult mai ușor după aceea.
Dacă simți că nu te descurci la acest nivel, poate fi pentru
că sunt părți din tine și viața ta interioară cu care te simți jenat și te temi
să le împărtășești cu alții. Și uneori să fii și receptorul confesiunilor poate
fi inconfortabil, în special dacă celălalt se așteaptă să fiți aliați apropiați
după această confesiune. Poate, de asemenea, să fie provocator să asculți pe
cineva care este foarte furios. Dacă te simți suprastimulat sau copleșit, poate
deveni dificil să asculți confesiunile cuiva.
Stratul 4: Conexiuni directe
La acest nivel vorbim despre ce se întâmplă aici și acum
între noi doi: eu și tu, aici și acum. Ce trăim și simțim unul despre celălalt?
Acest fel de conexiune directă poate fi foarte intens. Aici realizezi ce
însemni pentru altcineva. Îți hrănește sufletul. Când cineva spune: "Te
iubesc" persoanei pe care o iubește, asta se întâmplă la acest nivel al
unei interacțiuni. Soțul care spune soției sale: "Când te uiți la mine cum
te uiți acum, mă face să vreau să te părăsesc" este tot conexiune la acest
nivel.
Unii oameni nu se desfășoară aproape niciodată la acest
nivel. Unii oameni fac asta de numai câteva ori în timpul vieții lor. |
Adevăr Divin
