Parafrazându-;l pe Sfântul Ignatie
Briancianinov, putem spune că romanul Selafiila este „o ofrandă monahismului
contemporan”, un dar de iubire adus de părintele Torik călugărilor și
călugărițelor de azi. Prin istorisirea vieții schimonahiei Selafiila – la baza
căreia se află biografia schimonahiei Sepfora, una dintre excepționalele
îndrumătoare duhovnicești ale Rusiei secolului al XX-;lea –, autorul prezintă
panorama vieții unei femei simple credincioase, trăitoare în secolul al XX-;lea
– cel atât de bogat în evenimente și suferințe, de la Revoluție la Perestroika
–, viață care a însumat foamete, sărăcie, desființarea gospodăriilor țărănești,
pierderea celor apropiați, lagărele.
Cartea conține multe învățături ale unor nevoitori mai mult
sau mai puțin cunoscuți din secolul al XX-;lea, deosebit de valoroase, prin
claritatea și simplitatea expunerii, pentru începătorii în viața monahală.
Înălțimea darurilor dumnezeiești, greutatea nevoințelor și
durerilor pe care le poartă eroina principală arată, cum nu se poate mai clar,
„cât de strâmtă e poarta și cât de îngustă calea” de a ajunge la „cele ce
ochiul n-;a văzut și urechea n-;a auzit, și la inima omului nu s-;au suit” (I Cor.
2, 9), pe care le-;a pregătit Dumnezeu celor ce Îl iubesc. |