Marea revoluție franceză

În cadrul istoriei, Revoluția franceză este privită ca un eveniment eminamente benefic pentru societate, un promotor al epocii moderne, bazată pe state republicane, așa-zis democratice. Este bine totuși să privim din toate punctele de vedere cauzele, evenimentele și urmările lor, dincolo de sloganurile pompoase în umbra cărora au fost comise sute de mii de crime și de execuții publice. Iată că au trecut mai bine de 200 de ani și modelul masonic instaurat în Franța și răspândit apoi în întreaga lume nu a reușit să aducă omenirii nici libertatea, nici egalitatea și nici fraternitatea, ci mai degrabă revoluții sângeroase, crime cumplite, masacre și războaie, sărăcie pentru marea majoritate, putere și bani centralizate doar în mâna câtorva. Adică nu a schimbat nimic. Aristocrația, omorâtă pentru că era considerată sursa tuturor relelor a fost înlocuită cu o nouă clasă socială – burghezia – ahtiată după putere, onoruri și bani, alcătuită în principal din comercianți, negustori și bancheri.

„Ciudat deznodământ. Revoluția, realizată chipurile în numele egalității, i-a îmbogățit și mai mult pe cei bogați și i-a sărăcit și mai mult pe cei săraci", scrie istoricul francez Rene Sedillot (1906- 1999) în „Costul Revoluției franceze, adevăruri și legende" (Le Cout de la Evolution Francaise.

Saint Just, unul dintre fruntașii revoluției afirmă: „Revoluția populară a fost fațada unui vulcan de conspirații externe."