Aforisme despre frumusețe

Ecourile înălțătoare ale unei străvechi înțelepciuni răsună încă și astăzi în memoria omenirii, căci, rând pe rând, aproape toate școlile spirituale veritabile i-au transmis făclia, din generație în generație, reînnoind în felul acesta, iar și iar, firul Tradiției Primordiale a înțelepciunii, pentru ca făgăduința dumnezeiască tacită a nemuririi spirituale să nu se piardă niciodată, pentru toate ființele umane care sunt pregătite să recepteze astfel de revărsări inefabile, dar totuși accesibile în anumite forme.

Tocmai de aceea, înțelepții tuturor timpurilor au urmărit dintotdeauna revelarea frumuseții lăuntrice, care implică acea desăvârșire ideală ce presupune inclusiv sfințenia deplină.

Toate acestea, împreună cu alte Atribute Dumnezeiești ce sunt corelate, permit ființelor umane ce sunt pregătite să simtă mai mult sau mai puțin intens și profund Frumosul dumnezeiesc, ajutându-le în felul acesta ca viața lor să fie și să rămână plină de frumusețe.

„• Frumusețea, chiar deplină, a trupului fără de bun-simț, fără de bunătate și lipsită de înțelepciune este întocmai precum o floare veștejită.

• Frumusețea deplină a trupului este, analogic vorbind, întocmai precum o floare; faima, chiar foarte mare, este întocmai precum o adiere ceva mai puternică de vânt.

• Frumusețea, chiar deplină, a trupului se dovedește a fi pentru unele ființe umane o calitate înșelătoare și trecătoare, mai ales atunci când nu este mereu hrănită de Iubire, de o mare Bunătate, de energia abundentă a Erosului Pur, de o Bunăvoință exemplară și mai ales de izvorul Înțelepciunii.

• Apare o rară potrivire între o frumusețe deplină a trupului și o viață mereu pură, impecabilă, nepătată.

• Atunci când nu este hrănită din abundență cu energia Bunătății dumnezeiești, cu energia Iubirii dumnezeiești, cu energia Erosului Pur dumnezeiesc și cu energia Entuziasmului dumnezeiesc, frumusețea fizică, trupească se ofilește și se dovedește a fi un dar trecător.

• Așa cum bunurile ce au fost pierdute pentru totdeauna nu se mai regăsesc nicicând; așa cum o strălucire stinsă, chiar dacă obiectul care o reflecta este lustruit, nu-și mai revine, așa cum florile moarte zac pe jos iar apoi putrezesc; așa cum sticla ce a fost spartă în mii de bucăți nu poate fi refăcută cu niciun fel de ciment… tot astfel frumusețea trupească estompată, ofilită este apoi pierdută pe vecie, în ciuda medicamentelor paliative, a trudei neadecvate și a banilor cheltuiți.

• Valoarea frumuseții impecabile o stabilește mai ales judecata privirii atente, pătrunzătoare a celui ce este transformat spiritual, și nicidecum o reclamă vulgară ce este trâmbițată de vocea unui abil negustor.

• Ce-i îndrăgit de o inimă deschisă și în mod constant iubitoare cu o mare putere ne apare de asemenea ca fiind frumos.

• E-n lume multă frumusețe, unul dintre fructele minunate care, cu cât mai cu nesaț îl guști, cu-atât mai dulce îți apare.

• Frumusețea fizică trupească ce este lipsită de iubire, ce este lipsită de bunătate, ce este lipsită de dumnezeieștile virtuți, ce este complet lipsită de înțelepciune este adeseori o ispititoare momeală: te atrage, te înhață, adeseori te înlănțuie, iar uneori te și nenorocește dacă nu ești atent, lucid și înțelept.

• Frumusețea estetică veritabilă, pură, ce este atent contemplată aduce în ființă o delicioasă uitare de sine, provoacă euforice stări de reverie, ba chiar generează minunate clipe de fericire.

• Pe o singură idee misterioasă ce este expresia Înțelepciunii absolute dumnezeiești și care este în mod dumnezeiesc însuflețită este creat și alcătuit tot Macrocosmosul, și numai pe ea poate să se întemeieze Frumusețea dumnezeiască supremă și chiar Perfecțiunea dumnezeiască. Nu există o altă idee dumnezeiască la fel de frumoasă și perfectă, așa cum nu există altceva la fel de desăvârșit precum este în veșnicie Adevărul Ultim Dumnezeiesc.

• Natura în totalitatea ei este exclusiv frumoasă; chiar și urâțenia ei aparentă este totdeauna mult mai plăcută decât nu contează ce frumusețe artificială. Frumusețea artificială ne apare dincolo de aparențe ca fiind o excesivă adulare erotică, personală a trupului; iar cine se adulează în felul acesta suportă totdeauna consecințele.

• Frumusețea, chiar deplină, ce este însă complet lipsită de anumite Atribute Dumnezeiești, cum ar fi Iubirea, Bunătatea, Erosul Pur, Umorul stenic, Compasiunea, este întocmai precum o pară: atunci când se coace prea mult cade din pom, iar apoi se strică.

• Frumusețea de tot felul ce este deplină se aseamănă cu rachiul: băut de cel înțelept în mod atent, lucid și cu măsură deschide apoi apetitul și face să apară bucuria de a trăi. Atunci când este băut peste măsură, rachiul îmbată și, în timp, chiar îmbolnăvește.

• Frumusețea deplină a trupului minunat, vital și armonios al femeii este pentru un bărbat viril și puternic ceea ce este magnetul puternic pentru ceva de fier.

• Mândria femeilor nu este o simplă pudoare severă sau doar dragoste de datorie, căci adeseori aceasta este prețul înalt pe care amorul lor propriu îl pune pe frumusețea lor dumnezeiască.

• Femeile ce sunt extraordinar de frumoase ne apar ca fiind cea mai frumoasă jumătate a lumii.

• Atunci când scrii ceva într-un mod inspirat despre o femeie ce este foarte frumoasă, este în prealabil necesar să-ți înmoi pana în culorile paradiziace ale curcubeului și apoi să-ți presari rândurile cu pulberea de pe aripile fluturilor.

• Frumusețea deplină a trupului este întocmai precum o floare al cărei parfum tainic este Iubirea, Erosul Pur, Armonia, Bunăvoința și Bunătatea.

• Fiți blânzi și îngăduitori cu toată lumea, dar nu la nesfârșit și cu voi înșivă; frumusețea pură, inefabilă a sufletului transpare din starea de umilință, dar mai ales din credința puternică în Dumnezeu pe care o manifestăm.

• O femeie ce este foarte frumoasă la trup place ochilor, o femeie ce este foarte frumoasă la trup și foarte bună la suflet place totodată și inimii; una este un giuvaier, cealaltă este o imensă comoară, nesfârșită ce ni se oferă și care ne transformă lăuntric.

• Frumusețea deplină a trupului este imperios necesar să fie legată de o mare și constantă bunătate, căci altfel, psihicul cel urât o estompează, o diminuează și o învinge.

• Adevărata Simplitate dumnezeiască adaugă o mare bunătate frumuseții depline a trupului.

• Câștigă-ți și apoi păstrează-ți nealterată frumusețea nu numai la înfățișare, ci în felul tău mereu pur, ba chiar dumnezeiesc de viață.

• Nu numai Natura face să fie și să rămână foarte frumoasă la trup femeia, ci mai ales iubirea ei imensă, constantă și profundă ce este dublată de o senzualitate puternică, care este expresia acumulării din abundență în ființa ei a energiei subtile sublime a Erosului Pur.

• Atunci când pledează Frumusețea pură, deplină, cam toți oratorii amuțesc datorită admirației intense ce apare atunci spontan în ființa lor.

• Iubirea imensă, constantă și puternic transfiguratoare poate zări cu ușurință frumusețea reală deocamdată latentă ce este ascunsă acolo unde ceilalți, care sunt pripiți și superficiali, văd numai defecte.

• Grijile copleșitoare, dar și stresurile mari, neîncetate sunt hoții cel mai adesea nebănuiți ai frumuseții trupești. Este deja cunoscut că necazurile ce nu sunt prompt depășite ofilesc apoi repede frumusețea.

• Femeile frumoase nu știu că frumusețea lor trupească chiar impecabilă are aripi și o să zboare de la ele prea repede daca nu este în Permanență și din plin prețuită, dar mai ales în mod constant fructificată la adevărata ei valoare în special prin intermediul fuziunilor amoroase lungi, extaziante, ce se bazează, de fiecare dată, pe o continență sexuală amoroasă deplină.

• Cei care sunt niște mari înțelepți știu deja că frumusețea trupească înfloritoare, radioasă este mai ales copilul iubirii imense, constante.

• Frumusețea chiar deplină a trupului ce este lipsită de o mare bunătate, de iubire, de magnetismul tainic al energiei Erosului Pur și de grație este întocmai precum o violetă fără de parfum.

• Frumusețea trupului chiar și atunci când este deplină, radioasă și fermecătoare nu este decât o eventuală făgăduință a fericirii care, în cazul multor femei, nu va apărea niciodată dacă vor rămâne niște proaste care nu știu cum anume să-și fructifice din plin frumusețea prin intermediul fuziunilor amoroase lungi, paradiziace, ce se bazează de fiecare dată pe continență sexuală amoroasă deplină.

• Frumusețea, chiar deplină, a trupului ce este complet lipsită de iubire și de o mare și constantă bunătate este analogic vorbind, întocmai precum o casă fără ușă; uneori aceasta ne apare întocmai precum o corabie fără de vânt în pânze sau întocmai precum un izvor fără de apă.