Înțelepciunea furiilor noastre
Dacă vrei să afli care este sursa emoțiilor tale negative și ce mesaj vor ele să-ți transmită, dacă vrei să înțelegi ce stă în spatele furiei persoanelor dragi ție sau pur și simplu ești curios să afli mecanismul din spatele furiei, această carte inedită îți va clarifica toate întrebările. |
32.90 24.68 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
În spatele furiei stă, de cele mai multe ori, o durere profundă și veche care își are originile în copilărie. Lucrarea îl invită pe cititor la o reflecție asupra furiilor conștiente și inconștiente care împing spre alegeri greșite, indiferent că este vorba de domeniul sentimental, profesional sau social. Consecințele nefaste ale furiei ne pot distruge (vorbim aici despre dependențe, tentative de suicid ori automutilare) sau pot răni anturajul persoanelor care au dificultăți în a-și gestiona furia (în această categorie includem violența conjugală sau hărțuirea psihologică). Dacă vrei să afli care este sursa emoțiilor tale negative și ce mesaj vor ele să-ți transmită, dacă vrei să înțelegi ce stă în spatele furiei persoanelor dragi ție sau pur și simplu ești curios să afli mecanismul din spatele furiei, această carte inedită îți va clarifica toate întrebările. Autorul propune tehnici de comunicare și de rezolvare a conflictelor și-ți explică, pas cu pas, cum să le pui în aplicare pentru a-ți însănătoși viața și relațiile. El prezintă, de asemenea, cercetările cele mai recente în domeniu, care vor favoriza procesul de introspecție din care vei avea numai de câștigat. |
Cuprins:
Introducere ... 9 PARTEA ÎNTÂI Furiile îndreptate spre ceilalți Capitolul 1 Emoțiile tulbură ... 23 Capitolul 2 Forțe vitale în competiție ... 40 Capitolul 3 Interzis furiei ... 57 Capitolul 4 Exploziile de furie ... 70 Capitolul 5 Furiile în intimitate ... 84 Capitolul 6 Furia ca instrument de manipulare ... 120 Capitolul 7 Expresii disimulate ale furiei ... 137 Capitolul 8 Violența verbală și psihologică ... 158 PARTEA A DOUA Furia îndreptată împotriva sinelui Capitolul 9 Să-ți faci corpul să plătească: greutatea furiei ... 183 Capitolul 10 Dependențele, plăceri care fac rău ... 192 Capitolul 11 Sinuciderea, depresia care ucide ... 200 Capitolul 12 Să-ți faci rău ție sau celuilalt în relațiile sexuale ... 204 Capitolul 13 Să te automutilezi pentru a-ți exprima furia ... 213 PARTEA A TREIA Să te construiești fiind pe deplin conștient de furia ta Capitolul 14 Să fii responsabil și să acționezi ... 223 Capitolul 15 Să ieși dintr-o poziție defensivă ... 238 Capitolul 16 O rezolvare a conflictelor cu beneficii pentru ambele părți ... 258 Capitolul 17 Ce să faci atunci când ești hărțuit la locul de muncă? ... 267 Capitolul 18 O nouă abordare a furiei ... 277 Concluzii ... 297 Bibliografie ... 303 |
Fragment:
În întâlnirile superficiale, zâmbetul lor dispare de îndată ce ies zorii, întunecat de întoarcerea la realitate; acolo, petrecăreții nu mai au chef să râdă sau să facă pe cineva să râdă. Își pierd tot interesul pentru persoana pe care au cunoscut-o cu o seară înainte și aranjează repede să se debaraseze de ea. În întâlnirile mai importante, acceptă să trăiască o relație mai de durată - stabilind uneori mai multe relații în același timp -, dar în momentul în care partenerul le propune să treacă la o etapă care presupune un angajament mai mare, se opun, evocând "clauza non-angajamentului", și pun punct relației. Se întorc astfel în refugiul singurătății lor, se odihnesc, își reiau viața cotidiană și se recuperează până la următoarea întâlnire! Dominatorii Acest tip de celibatari are tendința să-i domolească pe eventualii parteneri. Femeile care corespund acestui profil sunt adesea calificate drept "femei puternice", dar mai degrabă trebuie înțeles "prea puternice". Acești celibatari nu se lasă abordați ușor: ei afișează o independență totală și fac dovada unei afirmări care atinge uneori agresivitatea; pe scurt, ei intimidează și impresionează. În copilărie, au simțit des chinurile unui părinte supus (adesea mama) și ale unui părinte abuzator (adesea tatăl); copilul, fată sau băiat, s-a identificat mai degrabă cu părintele abuzator. Astăzi, scutul lor implacabil este adoptarea de comportamente și atitudini de soliditate neclintită. Ei își transmit foarte clar mesajul: este interzis să încerci asupra lor orice formă de afirmare, deoarece o interpretează imediat drept dominare. Care este persoana care ar vrea să riște? Sau, femeile dominatoare sunt adesea foarte atrase de bărbați mutilați psihologic, Care văd în ele continuarea unei relații simbolice cu mama lor copleșitoare. Evident, relația nu durează mult timp, mai ales dacă aceste femei se arată vulnerabile și dacă își afișează nevoia de susținere. În ceea ce privește bărbații dominatori, ei sunt amanți perfecți pentru partenere supuse, care arată un respect Scăzut de sine și o imagine de sine depreciată. Deoarece își multiplică eșecurile în același cadru relațional, dominatorii se detașează complet de nevoile lor și se conving că nicio persoană nu este suficient de bună pentru ei. Chiar dacă ocazional se află într-o relație, optează pentru un celibat înverșunat. În străfundul lor abandonează această dorință de a avea o relație și trăiesc o luptă interioară între supraaprecierea autonomiei lor și deprecierea legată de incapacitatea lor de a dezvolta relații intime. Bineînțeles, întrucât ei sunt percepuți drept puternici, nu vom ști niciodată nimic despre dilema lor, mai ales pretendentele lor! Independenții Acești celibatari refuză să se deschidă eventualelor relații deoarece își spun că sunt extrem de ocupați. Ei cumulează activități, au o viață socială dinamică și se implică atât de mult în viața profesională încât, odată întorși acasă, uneori mai târziu decât ceilalți, nu mai vor să vadă pe nimeni; își pun hainele cele mai confortabile și își pregătesc o masă bună. În timpul liber, le place să facă sport, să primească prieteni în vizită, să plece în vacanțe, să-și planifice următoarele renovări ale casei sau să asiste la un spectacol în oraș. Cu o astfel de viață agitată, ce ar face ei cu un sau o parteneră de viață? Chiar nu au timp pentru asta. O nouă înțelegere a furiei Plecând de la o tehnică de neuroplasticitate a creierului combinată cu conștiința deplină, am elaborat o nouă abordare a gestionării furiei. Tehnica de neuroplasticitate este deja utilizată la scară largă, mai ales în tratarea tulburărilor obsesiv-compulsive și a AVC-urilor. A fost testată și a dus la rezultate excelente pentru un număr important de pacienți. Trebuie totuși precizat că nu aduce imediat alinarea așteptată, întrucât schimbările durabile de neuroplasticitate cer timp; același lucru se întâmplă cu abordarea pe care o propun pentru a bloca furia. Acestea fiind spuse, aplicarea ei sistematică ne permite să punem bazele schimbării antrenând alte circuite ale creierului în situațiile tip care declanșează furia. Să schimbi eticheta furiei Când furia ne invadează și se manifestă în mod disproporționat în raport cu situația prezentă, trebuie să ne mobilizăm în sinea noastră pentru a înțelege altfel cele petrecute: să conștientizăm mai ales că situația prezentă nu este un atac îndreptat intenționat împotriva noastră, ci o invazie emotivă care nu are nimic de-a face cu momentul de față. Nu furia este problema, ci decodarea faptului care duce la furie și gestionarea spontană sau reflexul imediat. încurajez persoana furioasă să se izoleze și să-și spună: "Da, am o problemă cu ceea ce se întâmplă, dar nu din cauza situației sau a celuilalt, ci din cauza interpretării greșite a furiei mele". Dacă interpretarea se schimbă, reacțiile asociate pot fi de asemenea schimbate. Această nouă etichetă ar trebui să ne permită să ne distanțăm și să ne recentrăm asupra noastră, în loc să rămânem axați pe situația prezentă sau pe persoana către care se îndreaptă furia noastră. Ideea este să ne conectăm cu propria capacitate de a relua stăpânirea de sine și cu aptitudinea de a rezolva dificultățile. Ar fi bine să ne aducem aminte că nimic nu se rezolvă într-un acces de furie și că a avea grijă de noi imediat înseamnă să nu facem nimic. În acel moment precis, a alege să nu facem nimic este exact "acel" nou fel de a avea grijă de sine. Acest mod de funcționare este înrudit cu ceea ce budiștii propun de milenii în filozofia lor de viață, mai ales în atitudinea pe care o adoptă în fața suferinței: ei "observă" efectele pe care le are obiectul suferinței asupra lor și se distanțează folosindu-se de conștiința deplină. Conștiința deplină este foarte promițătoare în conștientizarea relativă a numeroaselor gânduri negative care duc la furie și la pierderea controlului asociată acesteia; astfel, energia distructivă îndreptată împotriva sa sau a celorlalți ar putea fi oprită și îndreptată către surse mai constructive. Eu cred în virtuțile acestei practici, în măsura în care ea se axează mai ales pe responsabilitatea persoanelor în fața propriilor gânduri și comportamente. În ceea ce-i privește pe colerici, ar trebui să fie mai conștienți de procesul lor de gândire și de senzațiile fizice care îi sunt asociate atunci când devin furioși. Astfel, e posibil să observăm invadarea emotivă și să ieșim din impulsivitatea momentului care ne împinge să ne facem rău sau să facem rău altcuiva. |