Filozofia osteopatiei

Pentru un osteopat, principiile osteopatiei reprezintă schița și specificația perfectă de construcție a unei case, a unui motor, a unui om, a unei lumi sau a oricărui obiect destinat unui scop. Pentru a înțelege acest motor al vieții (sau om), care este atât de complex, și toate posibilitățile pentru care a fost construit, este necesar să păstrați constant în minte schița și specificația complete, astfel încât să nu lipsească nicio informație cu privire la amplasarea și la funcțiile fiecărei părți. După studierea profundă și completă a tuturor părților lui componente, forma, mărimea și amplasarea lor ar trebui să vă fie fixate în memorie atât de bine încât să nu existe nicio îndoială cu privire la ceea ce a intenționat constructorul în privința funcționalității și rolului părților mari și mici ale motorului, precum și a rolului lor în cadrul funcționării generale a mecanismului. Când această parte a specificației tehnice este învățată în detaliu din manualul inginerului (sau anatomie), studentul la osteopatie va studia apoi capitolul despre separarea puterilor, prin care acest motor funcționează și își îndeplinește rolul pentru care a fost creat. În acest capitol, mintea se va îndrepta spre creier, pentru a obține informațiile despre acest organ din care pleacă forța, pentru a afla mai multe despre circuitul său, despre roata de transmisie, axul scurt sau oricare altă parte componentă a întregului mecanism. După ce a aflat de unde e obținută forța și cum este transmisă ea din loc în loc de-a lungul întregului corp, osteopatul devine foarte pregătit și îi crește interesul. Ajunge să vadă diversele părți ale acestui mare sistem al vieții atunci când pregătește fluidul cunoscut sub numele de sânge să treacă printr-un set de tuburi – atât mari, cât și mici, iar unele dintre ele atât de mici încât necesită ajutorul unui microscop puternic pentru a le vedea formele minuscule –, prin care sunt conduse sângele și alte fluide, de către inimă și prin forța creierului, pentru a construi organe, mușchi, membrane și toate acele lucruri necesare vieții și mișcării, pentru rolurile separate și combinate.

Still. Omul și epoca. Studiu introductiv ... 7
Prefață ... 17

Capitolul I: Observații preliminare ... 19 Capitolul II: Explorări osteopatice ... 32 Capitolul III: Capul ... 42
Capitolul IV: Ceara din ureche și rostul ei ... 49 Capitolul V: Bolile pieptului ... 59 Capitolul VI: Sistemul limfatic ... 82 Capitolul VII: Diafragma ... 89
Capitolul VIII: Ficatul, intestinele și rinichii ... 104 Capitolul IX: Sângele ... 112
Capitolul X: Fascia ... 121
Capitolul XI: Febra ... 130
Capitolul XII Scarlatina și variola ... 140 Capitolul XIII: Minuni și câteva întrebări valoroase ... 143
Capitolul XIV: A degenerat ființa umană? ... 150 Capitolul XV: Tratamentul osteopatic ... 157 Capitolul XVI: Teste de raționament ... 163 Capitolul XVII: Obstetrică ... 169
Capitolul XVIII: Convulsii ... 178
Capitolul XIX: Concluzii finale ... 183 Capitolul XX: Ganglionul cervical superior ... 186

Corp, mișcare și minte

În primul rând, există corpul material; în al doilea rând, ființa spirituală; iar în al treilea rând, o ființă dotată cu minte, care este, de departe, superioară tuturor formelor materiale și mișcărilor esențiale – o ființă a cărei datorie este aceea de a conduce cu înțelepciune acest mare mecanism al vieții. Acest principiu măreț cunoscut sub numele de minte trebuie să depindă – din tot ce am văzut – de cele cinci simțuri, iar dacă sunt fondate pe mărturia lor, toate concluziile mentale sunt false și toate ordinele de la această curte de instanță mentală sunt emise pentru a-l îndrepta pe om spre un anume punct sau pentru a-l opri într-un anume loc. Prin urmare, pentru a obține rezultate bune, trebuie să ne armonizăm cu adevărurile naturii și să călătorim în concordanță cu ele. Când această mare mașinărie numită om încetează să își mai miște părțile - fenomen pe care îl numim moarte -, bisturiul exploratorului nu descoperă nici mintea, nici mișcarea. Descoperă numai o materie formată, fără motorul care să o pună în mișcare și fără mintea care să o conducă. Exploratorul poate urma canalele prin care au circulat fluidele, poate descoperi relația dintre o parte a corpului și o alta; de fapt, cu ajutorul bisturiului, el poate expune întreaga mașinărie care a fost cândva animată cu înțelepciune. Să presupunem că exploratorul poate adăuga acel principiu al mișcării și, imediat după aceea, să vedem omul mișcându-se. Ar fi însă o mișcare confuză. Totuși, nu acesta este omul care se dorește a fi realizat - mai există încă un element de adăugat, indispensabil pentru a controla activitatea corpului (sau mașinăriei), iar acesta este mintea. Prin adăugarea acestui element, întreaga mașinărie va funcționa ca ființă umană. Aceste trei elemente, când sunt reunite într-o activitate completă, sunt capabile să manifeste lucrul dorit – omul complet.

Rolul osteopatiei în vindecarea bolilor

Osteopatul caută mai întâi perfecțiunea fiziologică a formei, ajustând cadrul osos la forma normală, pentru ca toate arterele să poată transporta sângele care să alimenteze și să construiască toate părțile corpului; pentru ca venele să poată îndepărta toate impuritățile rezultate în urma renovării; și, de asemenea, pentru ca nervii de toate tipurile să fie liberi și neobstrucționați în timp ce aplică forțele vieții și mișcării în toate diviziunile și în întregul sistem al laboratorului naturii.
O rezervă completă de sânge arterial trebuie să fie generată și trimisă tuturor părților corpului, tuturor organelor și glandelor, prin canale numite artere. Iar după ce sângele și-a făcut treaba, atunci venele, fără întârziere, trebuie să-l întoarcă la inimă și la plămâni, pentru a-l reînnoi. Trebuie să știm că, dacă există o anumită întârziere a lichidelor, natura își începe activitatea de reînnoire a sângelui mărind acțiunea electricității chiar până în punctul în care devine febră, datorită căreia substanțele apoase se evaporă, eliberând sistemul limfatic de secrețiile apoase stagnante. Astfel, febra este un remediu natural și eficient.

Osteopatul ar trebui să găsească sănătatea

Obiectivul doctorului ar trebui să fie găsirea sănătății. Oricine poate găsi boala. Doctorul ar trebui să facă rondul printre santinele și să verifice dacă dorm, dacă au murit sau dacă au dezertat din post, dându-i astfel voie inamicului să intre în tabără. Ar trebui să verifice toate posturile. Înainte de a ieși să facă rondul, ar trebui să știe unde sunt posturile, ce misiune au, să afle dacă au fost ținta împușcăturilor, atacurilor cu bombă, asalturilor, armelor, spionajului - sau orice altă informație valoroasă pentru companie sau divizie.

Inima

Cu cuțitul rațiunii în mână și cu microscopul minții (cea mai mare putere cunoscută) ajustat corespunzător, tăiem și deschidem pieptul omului. Aici ne cufundăm pe termen nelimitat. Inima este motorul vieții, mașinăria autopropulsată care a construit tot ce e necesar pentru confortul și comoditatea proprie. A adus și și-a depozitat hrana grație arterelor coronare, a căror îndatorire este aceea de a construi și mări inima în funcție de nevoi. Amplasat longitudinal față de coloana vertebrală, vedem trunchiul principal de aprovizionare, destinat construirii unei fabrici de nutrienți. Trecem de la inimă mai în sus, cu aproximativ 30 cm., și aici descoperim existența unei baterii puternice și impresionante, construită pentru a da toată energia necesară continuării construcției omului deplin. În acea baterie, sau creier, se găsesc toate elementele motorii și senzoriale ale vieții, nervii care transmit toate forțele și principiile nervoase ce există în corpul uman. În toată constituția corpului omenesc nu există nici măcar un singur atom cunoscut care să nu fi fost propulsat de inimă, prin canalele prevăzute în acest scop. Fiecare mușchi, os, fir de păr și fiecare altă parte a corpului, fără excepție, a călătorit prin acest sistem de artere până la destinațiile finale. Toate îi datorează inimii dimensiunea lor materială și proprietățile de mișcare și viață ce susțin principiile corpului omenesc.
În cazul în care artera carotidă ar obosi și nu ar mai fi capabilă să-și îndeplinească îndatoririle, creierul ar obosi și el și ar înceta să mai funcționeze. Dacă aorta ar ajunge să se oprească, din orice motiv, toate părțile corpului ce depind de acest vas ar fi lipsite total de aprovizionarea cu sânge. Este valabil pentru orice arteră principală a unui membru sau a corpului, toate conducând la un eșec proporțional cu aprovizionarea întreruptă. Părțile și principiile corpului omenesc care depind de inimă sunt foarte numeroase - incalculabile chiar. Fiecare contracție a inimii expulzează și aruncă în linia întâi, armați și echipați pentru îndatorire, mii și milioane de operatori, ale căror îndatoriri sunt cele de a inspecta, de a repara rănile și de a construi noi celule, în funcție de nevoi, și asta din creștetul capului până în tălpile picioarelor. Chiar dacă am privi în pieptul omului, acolo unde este inima, cu cel mai bun ochi al rațiunii, tot nu am distinge decât în mică măsură minunea omului și secretul vieții. Am dat aceste descrieri voluminoase ale pădurii și oceanului pentru a pregăti mintea omului în vederea începerii inspecției mașinăriei care a construit corpul în care locuiește el. Dacă nu putem înghiți tot acest volum, măcar putem gusta.

De la gât la inimă

Inimile tuturor animalelor ar trebui să atragă cea mai mare atenție din partea studentului naturii. Aici se află primul act al vieții; inima distribuie toate rolurile (sau datorită ei sunt jucate toate rolurile) corpului, iar studentul află curând că în inimă găsește prima dovadă a puterii vieții de a da o formă utilă materiei și de a o întreține. Prima sa lucrare este aceea de a se finaliza pe ea în formă materială, cu toate camerele necesare pentru a păstra sângele și cu canale prin care să-l transporte în toate locurile necesare. Studentul vede vase de sânge care pleacă din inimă pentru a forma creierul, plămânii, ficatul, trunchiul și membrele și cu fiecare dintre ele poate discerne nervii motori, senzitivi, de nutriție, voluntar și involuntar, toți lucrând în perfectă armonie, mulțumiți să își joace rolul în economia vieții. Fără această armonie în acțiune, va apărea o confuzie, sub forma unei anomalii cunoscute sub numele de boală. De activitatea inimii depind toți nervii pentru a-și lua puterea și energia de a construi și reînnoi corpul, cu toate oasele, mușchii și nervii; prin urmare, toate canalele care merg la inimă și care pleacă de la inimă trebuie să fie curățate de orice obstrucții. Niciun nerv nu își poate juca rolul dacă nu e bine alimentat. Dacă nu e bine alimentat, nu își va putea îndeplini funcția, din lipsă de energie, căci el controlează mișcarea întregului sânge. Acești nervi se găsesc în plexuri în toate părțile corpului; sunt numeroși în piele, fascie, mușchi, vase limfatice și în toate organele, mari și mici. Osteopatul trebuie să știe și să învețe că nu poate fi admisă nicio încălcare, nicăieri. Somațiile naturii sunt absolute și trebuie plătite până la ultimul ban.
Acum, pentru început, vom examina gâtul. Aici avem micul și marele occipital și tot grupul cervical, toate primind de la creier și alimentând părțile subiacente. Prin urmare, trebuie să ne oprim la gât, să citim lecțiile despre ce se poate găsi aici și să le învățăm bine; în caz contrar, vom constata că nu vom putea să ne luptăm cu bolile, deoarece vom fi învinși.