Sybille
Fără dragoste, viața e tristă. De îndată
ce un bărbat îmi dădea târcoale, universul meu se colora, orizonturile se
deschideau și mă lăsam purtată la nesfârșit de visuri romantice și
sentimentale. Simțeam o dorință irezistibilă de a-l copleși cu cadouri. Eram
gata să renunț la tot într-un impuls de moment pentru a-l urma până la capătul
lumii. De altfel, am și făcut-o pentru primul meu soț. Tot ce conta pentru mine
era să-l fac fericit pe alesul inimii mele. Eram mereu dispusă să fac
sacrificii și concesii doar-doar aveam să văd un mic semn de mulțumire pe
chipul lui. Nimic nu-mi stătea în cale când era vorba despre fericirea lui.
Ruptă de realitate sau cufundată într-o profundă negare, sfârșeam prin a mă
amăgi singură. Această aventură s-a repetat de trei ori, aproape identic. O
străfulgerare de luciditate sau, ca să fiu sinceră, faptul că aveam doi copii
m-a împiedicat să-mi urmez ultimul soț, renunțând încă o dată la tot. Povestea
mea s-a încheiat de trei ori în același fel. Căsătorită de trei ori, divorțată
de trei ori am trei copii cu tați biologici diferiți, fiecare cu același profil
de manipulator. Niciunul dintre ei nu manifestă vreo grijă față de copilul lui
dornic de iubirea paternală, chiar și după depășirea vârstei de douăzeci de
ani.
Abia în cursul unei terapii, pe care o începusem pentru a
evita un nou naufragiu, am înțeles că generozitatea și disponibilitatea mea
fără margini ascundeau o imensă frică de a nu mai fi iubită și o cumplită lipsă
de încredere în atuurile mele personale. Anticipam dorințele celuilalt, uitând
total de mine. Acel mare dispreț pe care îl resimțeam față de propria mea
persoană își avea originea într-o copilărie marcată de traume parentale
profunde, trăite înainte de a fi împlinit cinci ani. În ciuda eșecurilor
suferite în dragoste, tot nu-mi învățam lecția, simțindu-mă atrasă de un
seducător toxic, de o gelozie bolnăvicioasă. Mereu avidă de complimente, în
fața unui nou asalt seducător, dădeam imediat uitării cele mai ferme decizii
luate cu câteva zile în urmă după o vorbă ofensatoare. Aveam o imensă nevoie de
a fi răsfățată peste măsură. El știa asta și își folosea perfidia la momentul
oportun. De trei ori m-am lăsat păcălită și mi-am promis că mă voi vindeca de
traumele care m-au făcut să-mi pierd respectul față de mine însămi, ajungând să
mă distrugă. Am înțeles că sunt singura care poate face ceva, că trebuie să
deschid ochii asupra realității și să ies din universul iluziilor mele care nu
este altceva decât un paravan de protecție, un analgezic în fața violenței
conjugale trăite. Avertismentele unor persoane binevoitoare nu au niciun efect
atâta vreme cât n-ai o minimă indulgență pentru tine, un minim respect față de
propria ta persoană.
Proverb: „Cine devine oaie e mâncat de lupi".
Neurodreptacii, personaje ale tuturor extremelor
Ești neurodreptaci. Creierul tău extrem
de sensibil analizează cel mai mărunt detaliu și interpretează fără încetare,
exagerând o remarcă banală nu întotdeauna ușor de îndurat în viața de zi cu zi.
Arborescența ta de gânduri este cea responsabilă de emoțiile tale oscilante
greu de prevăzut. Trecerea de la extaz la revoltă poate avea un impact asupra
relațiilor tale amoroase. Aceste emoții explozive sunt un adevărat carburant
pentru dragoste, dar ele se pot afla, de asemenea, la originea spulberării unei
relații de iubire.
Ești înzestrat adeseori cu un eu structurat în mod defectuos
sau adaptat necorespunzător. Ai nevoie în permanență de un sprijin exterior,
ceea ce te face să fii extrem de vulnerabil. Uneori, eul tău este însoțit de un
egocentrism nemăsurat și de un spirit puternic. Un spirit puternic este un
spirit rezilient, care știe să gestioneze cu pricepere evenimentele vieții.
Creierul tău slab adaptat te determină, în funcție de circumstanțe, să rămâi
încremenit atunci când vezi un tigru sau să încerci să-l mângâi pe bot în loc
să fugi. Această inadaptare la anumite situații re-zultă din traiul tău într-o
bulă a egoului, într-o închisoare interioară, la discreția multor temeri,
așteptări, ruminații care revin neîncetat. În interiorul acestei bule a
egoului, totul explodează de o manieră disproporționată la cel mai mic necaz al
vieții. De multe ori, vrei ca lumea să fie înțeleasă în același fel în care o
înțelegi tu. Poate de teama de a fi respins sau din cauza unui ego
supradimensionat. Îți inventezi tot felul de motive, chiar dacă te minți
singur, pentru a explica unele dintre comportamentele tale insolite. E posibil
să te auzi spunând: „Am luat cea mai bună decizie în funcție de toate
elementele raționale avute la dispoziție, și totuși încă mai am impresia că
ceva nu funcționează cum trebuie". Sau: „Am acționat ca atare pentru că
așa mi se părea că este bine, dar acum, când mă gândesc la asta, realizez că a
fost un act complet nebunesc, chiar suicidar". Iată câteva explicații
pentru suferința ta în cuplu.
Un eu prea timid
Evoluezi într-un climat de devotament,
mereu dispus să oferi ajutor și să faci oamenilor pe plac, refulându-ți
emoțiile ostile. Îți expui diverse fațete în funcție de circumstanțe și de
interlocutorul tău, fără a ezita să-ți strici armonia interioară. Te
îndepărtezi de drumul dorit. Foarte influențabil, ești vulnerabil la opiniile
celorlalți și te pliezi după voința acelora care te înconjoară. Poți să
acționezi în contradicție cu propriile valori și apoi să te simți multă vreme
foarte frustrat din cauza alegerilor tale greșite, atunci când le
conștientizezi. Răspunzi cu o încredere oarbă la toate dovezile de
atenție autentice sau false care ți se aduc.
Sfat. Înfruntă-ți zona de umbră și exigența de a fi absolut
ire¬proșabil. Afirmă-te, vei avea mai puțină nevoie de laude. |
Adevăr Divin
