Infidelitatea

Trădarea este secretul care stă în spatele oricărei relații ce eșuează. Și se află acolo, chiar dacă partenerii nu sunt conștienți de prezența ei. Dacă un soț își pune mereu cariera mai presus de relația de cuplu, asta se cheamă „trădare". Când o soție își încalcă în mod repetat promisiunea de a avea grijă de familia ei, tot despre „trădare" e vorba. Răceala, egoismul, minciuna, ridicate la rang de obicei, precum și alte purtări distructive sunt, de asemenea, dovezi de necredință și pot genera consecințe la fel de distructive ca adulterul.
Dar, în ciuda faptului că e atât de periculoasă și de răspândită, eu le spun cuplurilor că există speranță! Analizând anatomia acestei toxine, am găsit o cale de a o anihila. Și am înțeles că există un principiu fundamental pentru a face o relație să funcționeze. Acest principiu servește ca antidot pentru lipsa de loialitate dintre soți. E vorba de „încredere". Încă o dată spun: poate, vi se pare că trâmbițez evidența. Dar cuplurile fericite îmi spun tot timpul că încrederea reciprocă este cea care le permite să se simtă în siguranță alături de partenerul de viață și să-și adâncească iubirea; tot încrederea e cea care face ca prietenia și intimitatea sexuală să înflorească. Iar partenerii nefericiți se plâng că din relația lor lipsește exact acest ingredient. Oricum ar sta lucrurile, toate cuplurile par să considere încrederea ca fiind un element intangibil, ce poate fi definit și evaluat într-o manieră concretă. De fapt, în prezent a devenit posibil să calculezi matematic nivelurile de încredere și de trădare dintre parteneri, supunându-le unor mă-surători științifice. Această nouă abordare analitică mi-a permis să identific atuurile și slăbiciunile unui cuplu și apoi să elaborez niște strategii capabile să salveze relațiile nefericite din Motelul Iadului, după care să le țină departe această destinație absolut indezirabilă.

Mulțumiri ... 11
Introducere ... 15

Capitolul 1
Cum se evaluează nivelul de încredere ... 23
Capitolul 2
Cele trei categorii de cupluri ... 41
Capitolul 3
„N-am vrut să se întâmple asta!" ... 59
Capitolul 4
Bărbații, pornografia și imboldurile sexuale ... 74
Capitolul 5
Zece căi de a-ți trăda perechea ... 80
Capitolul 6
Încrederea și originile armoniei ... 95
Capitolul 7
Armonizarea, pe înțelesul tuturor: arta conversațiilor de suflet ... 101
Capitolul 8
Răspunde-i cu bunăvoință perechii tale! ... 109
Capitolul 9
Curățând mizeria (mică sau mare) ... 117
Capitolul 10
Cum să re(în)vii, după o infidelitate ... 150
Capitolul 11
Sex până în adâncul sufletului ... 174
Capitolul 12
Când e timpul să renunți ... 199
Capitolul 13
Învață cum e să ai încredere din nou: o abilitate care-ți salvează viața ... 222
Capitolul 14
Cum arată iubirea adevărată? ... 232

Anexa 1
O mână de ajutor, pentru a vă șlefui cele patru abilități necesare conversațiilor intime. ... 241
Anexa 2
Sugestii privind kitul de mentenanță pentru a vindeca rănile vechi și inima suferindă ... 247
Anexa 3
De ce unele cupluri încetează să mai facă sex: o analiză fundamentată pe Teoria Jocurilor ... 255

Așadar, iată adevărul despre cutia ce poartă eticheta „Agreabil". Continuă să existe chiar și pe durata unui conflict, deși e cam alunecoasă și, prin urmare, greu de prins. Dacă în cuplul vostru există un nivel înalt de încredere, veți avea acces în zona agreabilă și pe parcursul unei neînțelegeri, mai exact în momentele critice (chiar dacă vor fi scurte). Asta vă va permite să aduceți reparațiile de rigoare și să îndreptați discuția într-o direcție constructivă (sau măcar într-una mai puțin distructivă). Nu e nevoie să vă lipiți pe față o mască imitând un surâs fericit, pentru ca relația voastră să prospere. (Oricum, n-ar avea niciun sens să faceți asta, fiindcă este imposibil să te prefaci pe termen lung.) Dar dacă sunteți capabili să micșorați focul ca să preveniți incendiul, acesta e un semn că aveți un indice al încrederii foarte robust. Și invers, șlefuindu-vă abilitatea de a aduce reparații morale, puteți mări nivelul de încredere existent între voi.

Plictisitoarea zonă neutră

Dacă simțiți tentația de a sări peste secțiunea aceasta, pe motiv că „neutru" sună banal, înseamnă că sunteți pe cale să faceți aceeași greșeală pe care au mai făcut-o înaintea voastră nenumărate cupluri și mulți terapeuți. Fiindcă, pe durata unui conflict, zona „Neutră" nu e chiar de neglijat. Ca să fiu mai specific, descoperirile mele privind neutralitatea se numără printre cele mai incitante din tot studiul meu pe tema încrederii.
Haideți să ne imaginăm că lucrați în televiziune ca regizor de platou și le dați indicații actorilor despre cum să joace următoarea scenă:
Un cuplu căsătorit sade pe o bancă.
Brianna: I-am spus mamei că ne ducem în vizită pe la ea mâine.
Lew: Noi?
Brianna: I-am promis.
Lew: Mâine se joacă finala campionatului. Ar fi trebuit să mă întrebi mai întâi.
Brianna: N-am mai fost pe la ea de mult.
Lew: Tu te-ai dus și săptămâna trecută.
Brianna: Însă tu n-ai mers. Se simte singură. De ce nu poți veni?

Acum, aveți următoarele variante: ați putea să-i ghidați pe actori să-și scuipe replicile în timp ce el trântește ușa, iar ea închide laptopul cu zgomot saaaau... ați putea să le sugerați o mică giugiuleală, în timp ce-și vorbesc. Singura abordare pe care n-o puteți adopta (dacă vă pasă de audiențe) este cea în care ei își rostesc replicile ca și cum ar discuta despre faptul că trebuie să mai cumpere niște agrafe de hârtie - ar fi ceva teribil pentru orice televiziune.
Numai că, în laborator, eu nu rescriu niciun dialog și nici nu-i ghidez pe subiecți cum să-și interpreteze rolul din viața reală. Doar îi înregistrez și îi analizez. Așa, am descoperit că o seamă de cupluri rămân neutre în cea mai mare parte a unei discuții în contradictoriu. Nu se omoară cu reparațiile, dar nici nu par să aibă nevoie de ele. Semnalele fiziologice ne confirmă cât de imperturbabili rămân amândoi pe toată durata neînțelegerii. Nu există nicio creștere a pulsului sau a tensiunii. Iar limbajul trupului nu indică nimic - nici pozitiv, nici negativ. Și nu, astfel de parteneri nu sunt plictisiți unul de celălalt și nici nu sunt indiferenți în privința relației. Spre deosebire de cuplurile nefericite, cele neutre sunt implicate și reacționează. Cu toate acestea, cei doi rămân calmi în vreme ce-și ex¬primă dezacordul.
În studiul nostru privitor la cuplurile de 40 și, respectiv, 60 de ani, am constatat că partenerii fericiți își petreceau în zona neutră cam 65% din momentele când se contraziceau, în comparație cu 47%, cât petreceau acolo cuplurile nefericite. Iar 12 ani mai târziu, cuplurile fericite își petreceau 70% din timp în pașnica zonă neutră. Așadar, se poate spune că, pe măsură ce aniversările treceau, partenerii fericiți erau tot mai puțin nevoiți să-și aline reciproc suferința. Iar feedbackul dat de ei ulterior, când au urmărit înregistrarea propriei discuții, a evidențiat faptul că se simțeau tot mai satisfăcuți de postura neutră.
Dacă filmulețele respective ar fi fost postate pe internet, n-ar fi avut aproape nicio șansă să devină virale. Nimeni nu vrea să asiste la o discuție banală, chiar nesărată - aș putea spune. Popularitatea oricărui reality show sugerează că telespectatorii sunt mai interesați să vadă scene cu replici sforăitoare, personaje care și-au ieșit din minți, după care (desigur) lacrimogene momente de siropoasă reconciliere. Partenerii care intră în terapie nu sunt (nici ei) imuni la astfel de tendințe. Căci nimeni nu se dă în vânt după monotonie. Evident, partenerii vor să scape cât mai iute de agonia conflictului, ca să-și regăsească magia de la început. Terapeutul e foarte probabil să fie de acord cu scopul lor, gândind ceva de genul: „Am nevoie ca, în timpul ședințelor noastre, să examinez situația și să aflu de ce sunt oamenii aceștia așa de negativiști. După ce trecem de faza asta, relația lor se va întoarce cu 180 de grade, iar ei se vor îndepărta în mod natural de nesuferita zonă dezagreabilă și vor țopăi veseli pe tărâmul celor agreabili."

1. Devotamentul condiționat

Atitudinea predominantă în contextul acesta ar putea fi astfel formulată: „Sunt aici pentru tine... până când va apărea cineva mai de soi." Tyler și Abby, despre care am vorbit în Capitolul 3, reprezintă exemplul clasic în această speță. Astfel de parteneri flirtează, le fac ochi dulci străinilor sau trimit diferite semnale că sunt disponibili, chiar dacă nu merg până la capăt. Deoarece nu sunt total dedicați relației, orice incident neprevăzut (de la o ceartă sau o gripă, până la stresul datorat jobului) poate diminua intimitatea și sprijinul pe care celălalt îl primește. Și nu e deloc neobișnuit ca partenerul trădat să creadă că exact acești declanșatori constituie problema reală („Se teme că nu va obține promovarea aceea, la serviciu"), când, în realitate, superficialitatea devotamentului alimentează toate acele conflicte.
Cuplurile pot agrea să-și ia un angajament condiționat, atunci când unul dintre cei doi este presat de alții să se căsătorească, iluzionându-se că această mutare va adânci conexiunea dintre ei. Este aproape întotdeauna o greșeală să te căsătorești, când nu vrei să faci asta. E dificil ca un mariaj să reușească, dacă e doar o încercare de a crea o legătură mai puternică, în loc să fie rezultatul unei astfel de legături. Iar zădărnicia devine tot mai evidentă, pe măsură ce trece timpul.
Anna își amintea de prima ei căsnicie, care începuse să-și arate adevărata față încă de pe vremea când soțul ei ezita să-și întemeieze o familie. Inițial, ea crezuse că nehotărârea lui se referea la faptul că nu era pregătit să devină tată. Însă când au început terapia de cuplu, s-a văzut clar că reținerea lui avea de-a face cu lipsa de angajament față de ea. Până atunci, ea reacționase cu un fel de neputință amestecată cu disperare, agățându-se de el și mai tare, speriată de ideea că va pierde ceea ce avea. Până când a reușit să accepte că soțul ei niciodată nu fusese al ei cu adevărat. „Acum, că sunt recăsătorită și am copii, mi-e ușor să mă uit în urmă și să înțeleg că primul meu soț niciodată nu a fost acolo pentru mine. M-a trădat exact ca și cum ar fi dat curs tuturor flirturilor. Azi înțeleg ce înseamnă un angajament real din partea unui soț."
În unele cazuri de angajament condiționat, partenerul necredincios nu-și compară perechea cu altcineva, ci cu altceva. Deirdre și iubitul ei, având o veche legătură, s-au căsătorit pentru ca el să poată fi inclus în asigurarea ei de sănătate. Cu toate acestea, ea se considera implicată într-o relație „pentru totdeauna". Apoi, soțul ei a dezvoltat o pasiune arzătoare pentru cultura chineză. Citea în timpul liber despre China, a învățat dialectul mandarin, iar toate vacanțele și le-a petrecut călătorind de-a lungul și de-a latul Chinei. Când i s-a oferit un job care însemna o mare schimbare în carieră și impunea ca el să se mute acolo, Deirdre n-a vrut să plece cu el. Soțul ei s-a dus oricum și i-a trimit actele de divorț. Acest cuplu a avut parte de zbucium fiindcă sistemul lor comun de valori s-a descompus. Partenerii care au o relație intimă ar trebui să fie deschiși în legătură cu ce anume consideră ei că reprezintă scopul și semnificația vieții lor împreună. Când cuplurile ignoră sau evită să discute despre chestiunile importante, ei se aleg cu un angajament superficial. Pentru a preveni așa ceva, e necesar ca partenerii să-și ia timpul necesar discutării obiectivelor și visurilor fiecăruia, In loc să aștepte ca viața să le ofere prilejul de a face asta.

2. Aventura non-sexuală

Se întâmplă destul de frecvent ca între doi oameni să se formeze o prieteni platonică, atâta vreme cât se văd zi de zi. Unii se referă la asta ca fiind "camaraderia de la locul de muncă" și glumesc amintind de „soția/soțul de la serviciu", deși se pot clădi astfel de legături și la sala de fitness, în barul preferat sau la cafeneaua unde te oprești zilnic. De asemenea, te poți împrieteni cu cineva care are același hobby sau împreună cu care faci muncă Voluntară. Astfel de relații sunt, prin definiție, non-sexuale, însă camarazii pot ajunge să afle în felul acesta detalii intime despre viața celuilalt. Să ai prieteni în diverse zone ale vieții nu semnifică neapărat o trădare. Dar iată care e regula de aur după care ar trebui să vă ghidați: dacă credeți că partenerul s-ar simți incomod văzând interacțiunile voastre cu această persoană sau că s-ar supăra din cauza confidențelor pe care i le-ați făcut altcuiva, atunci apropierea voastră de respectiva persoană e periculoasă. Fiindcă deja inversați zidurile cu ferestrele, în casa voastră relațională, pentru a vă ascunde noua prietenie. Dacă partenerul ar descoperi un e-mail revelator de la „celălalt", rezultatul ar avea același efect devastator ca descoperirea unui parfum străin în așternuturile conjugale.
Margo a aflat de legătura non-sexuală a soțului ei atunci când au găzduit un picnic în curtea casei lor, la care au venit colegii lui (profesori la școala gimnazială în care lucra el). Ken niciodată nu povestise nimic despre Vicky, noua șefa a catedrei de matematică. Așadar, imaginați-vă surpriza lui Margo, când femeia cealaltă a venit în casa lor știind deja cum se numea câinele familiei și l-a mustrat pe acesta fiindcă îi rodea mereu lui Ken șosetele. Vicky părea să cunoască detalii intime despre viața privată a lui Ken. Ba chiar adusese prăjiturelele preferate ale copiilor.