Schimbarea paradigmei

De unde ar trebui să începem? Evident, din centrul ființei noastre. De acolo de unde se manifestă observatorul, de unde pleacă primele gânduri și primele intenții ale fiecărui individ ce trăiește pe pământ.

PREFAȚÃ ... 9
CUVÂNT ÎNAINTE ... 11

1. VECHEA PARADIGMÃ ... 13
1.1. Conflictul de fond ... 13
1.2. Modelul actual de organizare planetară ... 18
1.3. Situații periculoase pentru om și planetă ... 22
1.4. Tendințe în geopolitica internațională ... 30

2. TRANZIȚII ÎN SCHIMBAREA PARADIGMEI ... 39
2.1. Crizele ... 44
2.1.1. Criza de identitate (individuală, comunitară, națională, europeană, planetară) ... 44
2.1.2. Criza resurselor ... 59
2.1.3. Criza adaptării la mediu ... 68
2.2. Ieșirea din criză ... 73

3. REVOLUȚIONAREA SISTEMELOR ... 77
3.1. Filozofia - Arta gândirii ... 81
3.2. Spiritualitatea ... 104
3.3. Ecosistemul planetar ... 125
3.4. Învățământ / Instrucție / Școala viitorului ... 137
3.5. Sănătatea ... 152
3.6. Cercetarea științifică ... 187
3.7. Economia ... 224
3.8. Justiția ... 234
3.9. Politica ... 244
3.10. Comunicarea ... 248

NOTE SI COMENTARII ... 253
BIBLIOGRAFIE GENERALÃ ... 289

Avem suficiente date științifice la dispoziție pentru a înțelege că, sistemele artificiale construite de om, psihologia lui și stilul său de viață, duc la o criză fără precedent în relația om-planetă. Ne punem întrebarea: de ce este omul atât de diferit, față de celelalte zece milioane de specii de pe terra? Fiecare dintre acestea tinde să supraviețuiască, însă, fără a distruge propriul ambient. Dimpotrivă, consumă doar o parte din resurse, dând posibilitatea altor specii să supraviețuiască, într-o conviețuire pe care o numim „echilibrul trofic și circuitul energiei în natură".
Dacă mergem în savană vom observa că, din același pom, se hrănește gazela, girafa, elefantul și antropoidul. Cu toate acestea, fiecare din specii ia doar o parte minimă, dând posibilitatea pomului de a se regenera. Instinctiv, animalul va căuta o altă sursă de hrană, pentru că este dirijat de un instinct de supraviețuire, nu numai al individului sau a speciei, dar și al ecosistemului. Există o armonie între specii, care generează acest circuit al vieții pe Terra. Nici una din ele nu abuzează și nu tinde spre a le distruge complet pe celelalte. Omul în schimb, considerându-se stăpânul lumii, atentează zi de zi Ia integritatea biosferei, poluând în mod ireversibil litosfera, hidrosfera și atmosfera. Oare cât va mai dura această tendință a speciei umane, ce se înmulțește fără precedent, în detrimentul echilibrului general al celorlalte specii? Din momentul în care se extind orașele, cu întregul lor sistem artificial ce include utilizarea combustibilului fosil și a silicaților, ce se transformă în betoane, se reduce progresiv spațiul vital al pădurilor, iar arealul biologic își reduce suprafața. În macrosistem, speciile biologice au dificultate din ce m ce mai mare în a-și găsi hrana și a beneficia de condiții adecvate pentru a perpetua și conserva specia. Nu este de mirare că, din când în când, au loc confruntări între diferite specii de animale ce nu mai pot face față reducerii spațiului lor vital și omul civilizat. În Africa, elefanții tind să atace satele, iar leii și în general animalele de pradă, atacă, din ce în ce mai mult, cirezile de vite, pentru că ambientul lor vital a fost restrâns în mod excesiv, de către om. Același lucru se întâmplă și în Europa.
În cazul României, urșii intră în sate și caută hrană în tomberoane, pentru că omul a acaparat pădurile, iar vânatul s-a împuținat. Turismul a poluat ambientul, iar tăierile masive de pădure și extinderea suprafețelor agricole au dus la dispariția progresivă a animalelor de talie mare, printre care lupul și râsul.
În condițiile în care umanitatea se multiplică în mod excesiv, observând deja o creștere de 400% în 100 de ani, adică de la 2 miliarde la aproape 8 miliarde, la care trebuie să adăugăm poluarea generată și distrugerea progresivă a arealului biologic, este evident că viitorul devine sumbru. Ne punem întrebarea: când umanitatea va depășii 14-15 miliarde, adică peste circa o sută de ani... câte specii biologice vor mai rămâne pe Terra, dacă civilizația nu înțelege necesitatea schimbării propriei mentalității? Observăm însă, că din profunzimea ființei umane naște o preocupare față de cotidian și viitorul apropiat, preocupare generată de un impuls nou, trimis de Mama Pământ fiilor săi, oamenii. Ce este acest impuls, rolul lui și cum se manifestă?
După anii ”90, s-au născut copii care, crescând, au început să răspundă la întrebările de mai sus. O parte din ei, au fost definiți ca fiind, „copii indigo". Ei au venit să schimbe ceva, au început să determine o schimbare de paradigmă, au venit cu idei revoluționare asupra stilului de viață. Unii dintre ei și-au manifestat fățiș dezaprobarea față de stilul de viață conflictual al omului, față de războaie, poluare, ignoranță sau indiferența. Aceștia au venit cu proiecte de îmbunătățire a relației om-natură, s-au retras în mijlocul naturii și au creat progresiv comunități ecologice în tot mai multe țări și pe toate continentele. O parte din copiii indigo au analizat situația planetei, au devenit mari filozofi, antropologi sau sociologi, determinând o schimbare a mentalității culturale, spirituale și tehnologice la nivel planetar. Unii au devenit oameni de știință, au revoluționat sisteme și au dus înspre regăsirea unui echilibru ce a determinat apariția unei arte a vieții și a conviețuirii pe toate planurile numit Feng-Shui. Alți copii indigo, devenind adolescenți, au început să exploreze natura și să caute soluții pentru supraviețuirea speciilor.

Așa se formează exploratorul ce vede viața ca o zonă de explorare a unui potențial cosmic tinzând spre simplificarea tehnologiilor și trăirea momentului cu încredere, înțelepciune și echilibru psiho-somatic. înțelegând esențele vieții la care sunt reduse resursele vitale, omul viitorului propune o nouă economie. Ea pleacă din utilizarea resurselor regenerabile și duce la un transfer progresiv a necesitaților individului și a grupului. Ieșind din era consumerismului, omul viitorului este mai atent asupra impactului pe care îl are cu planeta, înțelegând că trebuie să lase după el generațiilor care vin, o lume mai bună, mai curată și mai frumoasă.

3.8. Justiția

Nu poate exista o lume mai bună fără să fie în același timp o lume dreaptă bazată pe conceptul de justiție (de iure). Aceasta descinde dintr-o stare de echilibru înțeles în sens fractalic. La toate nivelurile existenței e necesară starea de echilibru, ea manifestă unitatea în diversitate. Toate științele de graniță trebuie să înțeleagă și să aplice această lege. Ce este legea în sine? Ea reprezintă fundamentul existenței, la toate nivelurile realității înțelese sau neînțelese de actualul nivel evolutiv uman. Legea evocă starea lucrurilor. Suma tuturor legilor exprimă fondul existenței "primei realități" ce se identifică cu Dumnezeu sau Sursa primară. Această primă realitate ens subsistem poate fi definită ca primul legislator. Prima și cea mai importantă lege emanată de Divinitate este însăși emanația, ea evocă un act de voință întrucât inteligența cosmică pe care o numim Dumnezeu sau Sursă posedă voință. Există o legătură intrinsecă între voință și mișcare. Legea emanației sau prima lege evocă structurarea planurilor existențiale în cadrul unicei ființe existente, Dumnezeu. Ontologia sau știința ființei, folosind criterile gnoseologice de bază ale logicii umane precizează că nu pot să existe concomitent două infinituri, totul se reduce la unul. Dacă îl definim pe Dumnezeu ca fiind infinitul inteligent, legislatorul ce emană gândul primar, faptul în sine nu se poate petrece decât în interiorul acestei ființe. Consecința directă ne dă conceptul de existență prin excelență "există", iar tot ce există face parte din esența sa. Legea emanației ne vorbește despre primul prinicipiu al transformării stării de conștiință primară. Dumnezeu emană o idee despre Sine printr-un act de voință iar ideea despre Sine este o proiecție multidimensională de tip holografic. Dacă legea emanației în interpretarea ontologiei evocă prima lege, putem vorbi despre o structurare a minții primare sau a conștientizării primare ce generează stări de conștiință secundare. Din legea emanației ce mai poate fi numită legea manifestării ființei în propria ființă decurg toate celelalte legi ce se referă atât la întreg cât și la fracțiuni ale întregului. Ne vom ocupa mai întâi de legile legate de întreg. Prin legea emanației se manifestă legea întregului. Poate fi definită legea unității în diversitate și aceasta datorită faptului că Sursa sau Divinitatea reprezintă unitatea iar componentele manifestărilor interioare din propria sa ființă formează diversitatea. Diversitatea este o diversificare și o aparentă fracționare a unității. Se manifestă în mod fractalic și concretizează stări de conștiință diversificate pe care le mai numim planuri existențiale. Fiecare plan existențial în funcție de nivelul la care îl privim poate să apară ca structură unificată și unificantă în forma unei unde sau ca secvență și atunci vorbim despre particule ce generează un univers colapsat. El se manifestă ca ființe animate și obiecte așa cum au fost definite în vechea paradigmă. Știm însă că totul este viu pentru că este compus din undă iar unda este emanația Divinității. Din această aplicare a legii emanației unde apare diversitatea și diversificarea provin alte două legi fundamentale. Prima este legea echilibrului ce mai poate fi numită legea conservării aparente. Din această lege provin toate structurile energetice la nivel ondulatoriu și cele colapsate la nivelul Universului material sau al particulelor. Legea echilibrului manifestă structuri simetrice, ele duc la supersimetria cosmică interpretată prin fizica de ultimă generație.