Atribuire
Oricât am fi de înțelegători și oricât de
mult am încerca să nu-i judecăm pe ceilalți, ceea ce simțim în legătură cu noi
înșine și cu cei din jurul nostru se bazează pe atitudinile noastre, care au
fost adoptate, în mare măsură, în copilărie. Ar fi minunat dacă toate
atitudinile și deciziile noastre ar fi logice, dar în realitate multe dintre
ele nu sunt așa. Avem tendința să facem atribuiri greșite. Atribuirea înseamnă
a considera că un lucru are o anumită cauză. Permite-mi să-ți explic.
Mulți oameni tind să pună lucrurile negative care li se
întâmplă altora pe seama gândurilor, comportamentelor sau intențiilor acestora,
și nu pe seama împrejurărilor exterioare, dar în ce îi privește pe ei înșiși,
au o cu totul altă părere, făcând atribuiri care le servesc propriile interese.
De pildă: „Am picat la examen fiindcă a fost nedrept", dar „A picat la
examen fiindcă n-a învățat destul". Succesul meu se datorează eforturilor
mele, dar eșecul meu este cauzat de împrejurări adverse. În ceea ce te privește
pe tine, lucrurile stau exact pe dos.
În schimb, oamenii predispuși la depresie au tendința de a
se subevalua, supraevaluându-i în schimb pe ceilalți. Linda, o mamă singură
care se luptă să-și întrețină cei trei copii mici, o dă drept exemplu pe una
dintre mamele de la școala copiilor ei, care lucrează, este implicată într-o
organizație de caritate și pe deasupra este întotdeauna drăguță și bine
îmbrăcată. Ea trece cu vederea că această femeie are o armată întreagă de
ajutoare atât la lucru, cât și acasă, iar asta îi permite să arate atât de
bine. Linda se consideră banală, neputincioasă și lipsită de orice talent, când
de fapt se descurcă de minune în îndeplinirea responsabilităților sale.
Majoritatea oamenilor tind să facă atribuiri care servesc
propriilor interese, însă cei la care această tendință este cel mai puțin
pronunțată, fără a se ajunge la autodenigrare (adică oamenii care sunt realiști
în ceea ce-i privește pe ei și pe ceilalți), au deseori succes, în timp ce
aceia la care tendința este extrem de pronunțată sunt oameni toxici.
Centrul controlului
Acest termen vizează dacă tu controlezi
mediul înconjurător sau dacă mediul te controlează pe tine. La dependenți,
inclusiv la alcoolici, acest centru al controlului este de obicei exterior până
la recuperarea completă. Prin urmare, dacă un pacient alcoolic nu mai bea de o
săptămână și nu urmează o altă terapie, l-aș putea întreba: „N-o să mai
bei?" În general, va răspunde ceva de genul: „Voi încerca, dar depinde de
soția mea. Dacă va continua să se poarte cu mine la fel ca până acum, probabil
va trebui să beau un pahar ca să fac față".
Controlul asupra propriului viitor depinde în întregime de
soție, cel puțin în mintea lui. Mai devreme sau mai târziu (probabil mai
devreme), se va reapuca de băut, deoarece în cazul lui centrul controlului se
află în exterior.
În schimb, cineva care a muncit din greu pentru a se
recupera, poate urmând o terapie și cu ajutor din partea organizației
Alcoolicilor Anonimi, va da următorul răspuns: „Va fi greu. Eu și soția mea nu
ne înțelegem întotdeauna, iar asta mă poate afecta.
Posesivitatea are mai multe nuanțe în afară de gelozia
patologică - și nu ești în pericol fizic din simplul motiv că partenera ta este
puțin nesigură pe ea. Dar puteți discuta rațional despre ce o frământă? Nu
susțin că Mary ar trebui să aibă mereu încredere în tine. Sunt de părere că
încrederea este adesea supraevaluată, precum în cazul soțului a cărui relație
extramaritală a fost descoperită și iertată și care îi spune soției: „Căsnicia
noastră va merge doar dacii ai încredere în mine". De ce? Încrederea
trebuie câștigată, iar odată pierdută, redobândirea ei necesită un timp
îndelungat. Până atunci, trebuie să se supună tuturor „controalelor" pe
care soția lui găsește de cuviință să le facă. Situația devine toxică atunci
când partenerul caută în permanență dovezi fictive ale infidelității în
lucrurile și evenimentele de zi cu zi, iar acest obicei ajunge să domine viața
celor doi.
Ezitanți si evitanti
William pare bărbatul ideal; este aproape
prea bun ca să fie adevărat. Arată bine, e inteligent, fermecător, relativ
înstărit și, în mod surprinzător, necăsătorit la 38 de ani. Cu siguranță nu e
homosexual, iar între voi începe să se înfiripe o frumoasă poveste de dragoste.
Deoarece, la 35 de ani, tocmai ai divorțat după opt ani de căsnicie nefericită,
te simți norocoasă că l-ai găsit.
William te urmărește cu o doză bună de romantism și
hotărâre. Are ceva de furcă deoarece, în mod explicabil, te-ai ars deja o dată
și nu te grăbești să lași garda jos. Dar William insistă și, în cele din urmă,
te îndrăgostești de el.
Într-o seară, îl întrebi încotro crede el că se îndreaptă
relația voastră și dacă v-ar putea vedea mutându-vă într-o zi împreună. În
momentul acela, pentru prima dată, simți că William devine tensionat. Începe să
fie evaziv, iar atmosfera din cameră se răcește brusc. În următoarele câteva
săptămâni, William nu-ți dă nici un telefon și devine tot mai greu să iei
legătura cu el. Până la urmă, te cuprinde nerăbdarea și îl întrebi dacă vrea să
încheie relația. Spune că nu și, pentru o vreme, totul revine la normal. Însă
chiar atunci când crezi că relația voastră este pe drumul cel bun, se întâmplă
același lucru, iar William dispare din nou. Te interesezi de el la niște
prieteni comuni și e limpede că nu se întâlnește cu altcineva, insă cel mai bun
prieten al lui îți spune că William a fost dintotdeauna așa. Se teme să-și ia
angajamente.
Bine, asta e, viața e prea scurtă. Îl suni pe William și-i
spui că s-a terminat. E șocat și surprinzător de supărat. Dacă relația voastră
era așa de importantă pentru el, spui tu, unde a dispărut? Te roagă să-i mai
dai o șansă și ești de acord, deși eziți. Pentru o vreme William este din nou
atent, dar ciclul se repetă și în curând dispare din nou.
Acum chiar s-a terminat și îi spui lui William să nu te mai
caute. Dar el te caută, chiar de mai multe ori pe zi. Primești flori și
bijuterii, încearcă să te convingă să mergi cu el într-o vacanță în Maldive,
iar când nici asta nu merge, dintr-odată, te cere în căsătorie.
Ai idee ce se va întâmpla dacă vei accepta cererea lui
William?
Ai ghicit. Va fi o relație singuratică și îndelungată, care
va dura până la moartea unuia dintre voi, dacă nu îl părăsești. |
Adevăr Divin
