Cum acționează liderii cu mentalitate rigidă
Iacocca: „Sunt un erou1.“
Warren Bennis, un guru în materie de leadership, i-a studiat pe
cei mai mari lideri corporatiști. Acești mari lideri considerau că nu au pornit
la drum cu ideea de a deveni lideri. Nu aveau niciun interes în a-și demonstra
capacitățile. Făceau doar ceea ce le plăcea – cu extrem de multă implicare și
entuziasm –, și asta i-a dus unde au ajuns.
Iacocca nu era așa. Da, îi plăcea domeniul auto, dar mai mult
decât orice, tânjea să devină mare șefia Ford. Râvnea după aprobarea lui Henry
Ford II și însemnele regale ale postului. Acestea erau lucrurile cu care se
putea măsura, care ar fi demonstrat că e cineva. Folosesc termenul "regal"
cu un scop precis. Iacocca spune că sediul general al Ford, clădirea de sticlă,
era un palat, iar Henry Ford, regele. Mai mult: "Dacă Henry era regele, eu
eram prințul moștenitor. Eram protejatul special al Maiestății Sale. Cu
toții... trăiam bine la curtea regală. Eram parte a ceva mult peste prima clasă
– clasa regală... Chelneri cu haine albe erau de serviciu toată ziua, iar noi
luam prânzul în sala de mese a directorilor... Limba-de-mare era adusă zilnic
cu avionul din Anglia."
Iacocca a realizat lucruri mari la Ford, cum ar fi susținerea și
promovarea modelului Ford Mustang, și visa să-l urmeze pe Henry Ford ca CEO al
companiei. Dar Henry Ford avea alte idei și, spre marea uimire și furie a lui
Iacocca, în final l-a forțat pe acesta să plece. Interesant este faptul că
Iacocca a fost foarte șocat și a nutrit o furie de nestăvilit, tot restul
vieții, împotriva lui Henry Ford. în definitiv, îl văzuse pe acesta concediind
oameni din vârf. Iar el, Iacocca, folosise aproape literal securea împotriva
altora. Cunoștea jocul corporatist. Și totuși, mentalitatea sa rigidă i-a
întunecat vederea: "Mă agățasem de ideea că eram diferit. Că, într-un
anume fel, eram mai deștept sau mai norocos decât ceilalți. Nu mă gândeam că mi
s-ar putea întâmpla și mie la fel la un moment dat."
încrederea lui în inerenta sa superioritate l-a orbit. Iar apoi a
ieșit la iveală cealaltă parte a mentalității rigide. Iacocca se întreba dacă
Henry Ford16 descoperise vreun cusur la el. Poate că, în definitiv, nu era
superior. Și de aceea nu se putea detașa de întregul subiect. Mulți ani mai
târziu, a doua sa soție i-a sugerat să treacă peste această problemă: "Nu
înțelegi ce favoare ți-a făcut Henry Ford?" Faptul că ai fost concediat de
la Ford te-a ajutat să devii măreț. Ești mai bogat, mai faimos și mai influent
tocmai datorită lui Henry Ford!" La scurt timp după aceasta, a divorțat de
ea.
Așadar, regele care îl definise ca un om competent și merituos,
acum îl respinsese, deoarece era plin de defecte. Cu o energie feroce, Iacocca
și-a impus sarcina monumentală de a-și salva onoarea și, mai mult, și compania
Chrysler Motors. Chrysler, cândva un rival prosper al lui Ford, era pe punctul
de a falimenta, dar Iacocca a acționat rapid prin a angaja oamenii potriviți, a
scoate noi modele și a interveni pe lângă guvern pentru a-i aproba împrumuturi.
La doar câțiva ani după plecarea umilitoare de la Ford, a reușit să scrie o
triumfătoare autobiografie în care declara: "Astăzi sunt un erou!"
Să ai mentalitate flexibilă înseamnă că toate
acestea pot fi dezvoltate. Toate – tu, partenerul tău și relația – sunt
capabile de evoluție și schimbare.
Pentru cei cu mentalitate rigidă, idealul constă în
compatibilitatea instantanee, perfectă. Un fel de sortire. Ca atunci când
prințul vine pe un cal alb. Un fel de "au trăit fericiți până la adânci
bătrâneți".
Mulți vor să simtă că relația lor este specială și nu doar la voia
sorții. Acest lucru pare să fie în regulă. Așadar, care este problema cu
mentalitatea rigidă? Sunt, de fapt, două.
I. Dacă trebuie să lucrezi la relație înseamnă că nu e să fie
O problemă este că oamenii cu mentalitate rigidă așteaptă ca
binele să se întâmple automat. Nu e necesar ca partenerii să se străduiască
să-și rezolve problemele sau să-și dezvolte abilitățile în cuplu. Este ca și
cum totul se petrece în mod magic datorită iubirii lor, așa cum i s-a întâmplat
Frumoasei din pădurea adormită, al cărei leșin a fost vindecat de sărutul
prințului. Sau Cenușăresei, a cărei viață nefericită a fost transformată brusc
de către prinț.
Prietenii lui Charlene i-au povestit acesteia de Max, noul
muzician din oraș. Venise să cânte la violoncel în cadrul orchestrei simfonice.
în seara următoare, Charlene și prietenii ei au mers să vadă concertul. După ce
au intrat în culise, Max a luat-o de mână pe Charlene și i-a spus: "Data
viitoare o să-ți cânt mai mult." Ea a fost cucerită de interesul lui, de
aerul romantic, iar el a fost cucerit de modul ei fermecător de a fi și de
aspectul exotic. După ce au început să se întâlnească mai des, sentimentele lor
s-au intensificat. Păreau să se înțeleagă foarte profund unul pe celălalt. Le
plăceau aceleași lucruri – mâncarea, să analizeze oamenii, să călătorească.
Amândoi gândeau: "Unde ai fost până acum?"
Cu timpul însă, Max s-a dovedit un tip cu toane. De fapt, așa era
el. Doar că nu s-a arătat la început. Când era în toane proaste, voia să fie
lăsat în pace. Charlene voia să vorbească despre ceea ce îl deranja, dar acest
lucru îl irita: "Lasă-mă în pace!", insista el, din ce în ce mai
vehement. Charlene, pe de altă parte, se simțea dată la o parte.
în plus, toanele lui erau uneori foarte inoportune. Apăreau când
cuplul avea planificată o ieșire. Sau o cină în doi. Alteori Max nu avea chef
de așa ceva ori ea trebuia să-i îndure tăcerea posacă pe toată durata serii.
Dacă încerca să deschidă o discuție, el era dezamăgit de ea: "Credeam că
mă înțelegi."
Prietenii, văzând cât de mult țineau cei doi unul la celălalt, îi
îndemnau să lucreze la această problemă. Dar amândoi simțeau, cu mare tristețe,
că dacă relația ar fi fost cea potrivită nu ar fi trebuit să muncească atât de
mult la ea. Dacă ar fi fost relația potrivită, și-ar fi înțeles și respectat
nevoile reciproc. Așa că s-au înstrăinat și, în final, s-au despărțit.
Cei cu mentalitatea flexibilă nu exclud acea flamă inițială
tulburătoare, dar nu așteaptă nici minuni. Ei consideră că o relație bună și
durabilă vine prin efort și prin înțelegerea diferențelor inevitabile.
Cei cu mentalitate rigidă însă nu cred așa ceva. îți mai amintești
ideea de bază a mentalității rigide: dacă ai abilitatea, nu ar trebui să
muncești atât de mult?
|
