Adevăr Divin
Ce vor femeile? Ce vor bărbații?
Femeia, această zeiță care mă ține de mână. Bărbatul acesta este doar de iubit. Copilul, acest înger minunat
| Femeia în fața bărbatului să fie și gingășia unei flori, și delicatețea unei mătăsi, și arderea unui foc, și tăcerea munților, și înțelepciunea pădurilor, cât și liniștea mării. Bărbatul scoate la suprafață toate aceste daruri ale femeii prin elevarea lui, prin eroismul lui, prin supremația, forța și prezența însăși. |
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității, în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00, deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Detalii:
„Bărbatul este Templul, Femeia este sanctuarul. În fața templului ne descoperim, în fata sanctuarului îngenunchem." Pornind de la aceste afirmații, ne desprindem de metafore și lăsăm să curgă profunzimea semnificațiilor: femeia se înclină în fața bărbatului ca apoi bărbatul să se încline în fața femeii, fiecare dăruiește pentru că celălalt este totul pentru el, este Divinul însuși care merită venerat într-o formă a întregului slăvit de părți, căci fără acest întreg, nici părțile nu ar exista, la fel cum părțile nu ar fi de sine stătătoare în deplină armonie dacă nu ar ști că au pornit dintr-un întreg, la care, la un anumit nivel, ne întoarcem la un moment dat. (Întoarcerea la Sursa Supremă: Dumnezeu!). Femeia în fața bărbatului să fie și gingășia unei flori, și delicatețea unei mătăsi, și arderea unui foc, și tăcerea munților, și înțelepciunea pădurilor, cât și liniștea mării. Bărbatul scoate la suprafață toate aceste daruri ale femeii prin elevarea lui, prin eroismul lui, prin supremația, forța și prezența însăși. Femeia își dorește siguranță, apreciere, Iubire, bărbatul se hrănește cu acceptare, atingere, Iubire și apoi și le dăruiesc reciproc la infinit pentru a nu le mai pierde și nici a le mai căuta vreodată, căci o dată ce le conțin amândoi, știu că a le dărui înseamnă a Iubi! Intuiția femeii îl poate ghida pe bărbat către avântul suprem, iar când femeia este toată Iubire în manifestare, fără a mai elibera vreun gând de separare de Divin, când se unește deplin cu sacrul ce sălășluiește în ea încă de la nașterea Creației prin acceptare, creează ca un magnet către bărbat o atracție totală, fără urmă de îndoială, fără nevoia de justificare sau de insistență, nimic nu mai este prea mult sau prea puțin, nimic nu are nevoie de ajustare, căci Iubirea Pur Divină rămâne doar să-și trăiască desăvârșirea prin ea însăși. |
Cuprins:
Bărbatul și femeia ... 5 Postfață ... 524
|
Fragment:
Când ai învinuit, a și început procesul de destrămare a familiei și a câmpurilor celor dragi. Și o să vezi în scurt timp, cum fug de tine sau se îmbolnăvesc, ori te atacă, și nu te mai înțelegi cu nimeni și nu știi de ce. Nu i te opune, pentru că în spatele lui este divinul. Pe el îl reglează Dumnezeu, dar ție ți se va opune pentru că atacul femeii arată că vrea să omoare viața. Oricâtă dreptate ar avea, Domnul nu va fi cu ea, pentru că El apără viața. Când femeia își atacă soțul, Îl atacă pe Dumnezeu din spatele lui. Înțelege asta. Și când a apărut atacul, a pornit și distrugerea structurilor fine de câmp, de la toți, și de la tine. Când lovești în soțul tău, este ca și când i-ai dori moartea copilului tău și părinților tăi. Atât de grav este. Femeia nu are voie să ridice tonul împotriva bărbatului în niciun mod, că se ceartă cu divinul din El, și asta va atrage consecințe. Nu are voie să aibă nemulțumiri, pentru că nu e nimeni vinovat pentru orgoliul din ea. Egoul ei întâi atacă și apoi, din față, îi vine ceea ce este ea. Nimeni, niciodată, din afară, nu este de vină cu nimic. Toate pornesc din noi și apoi ne întâlnim cu gândurile noastre venind din față. Ne întâlnim cu noi în fața noastră, mereu. Dar nu vrea să vadă și îl acuză pe celălalt pentru ceea ce este ea. Nu e absurd? Dar dacă nu îl lovește în față, femeia îl atacă pe interior, pentru că la o discuție aprinsă între ei o femeie are atât de multă ură în ascuns de poate să-l ucidă energetic imediat. De aceea el fuge de ea, fuge și își caută Iubirea vieții lui, așa cum o visează el. Fug și copiii de ea. Mai bine vă întâlniți la o cafea o dată pe săptămână și vă spuneți nemulțumirile reciproce și cădeți de acord. Negociați. Dar Dragostea trebuie să rămână puternică. De fapt neînțelegerile pornesc când gesturile de Iubire scad, când nu îi mai spui și nu îi mai arăți că îl iubești. Și bărbatul ce să facă ca să nu moară? Pleacă, sau bea, sau ca să nu se îmbolnăvească o înșală, o minte. Înțelegi? Minciuna este o reacție de apărare la un atac al femeii. Ea iese din condiția sa, din locul său doi de pe pământ și vrea să-i ia locul bărbatului. Păi este imposibil, și dacă totuși faci asta, vei suferi.Femeia nu îi dă voie personalității omului de lângă ea sau copilului să se dezvolte, și îl dirijează, vrea să-l conducă, să îi controleze, să fie cum vrea ea, că ea știe cel mai bine ce îi trebuie celuilalt, și atunci îi va ataca pe toți. De unde să știe ce plan are Domnul cu fiecare? De unde? Atâta timp cât iubești posesiv, nu vei avea parte de Iubirea adevărată și de liniște și armonie. Numai orgoliul ei nemăsurat îi dă aceste pretenții și gânduri. Nu trebuie să arătăm că suntem perfecți și puternici, că asta este diabolizare. E o nebunie. Orgoliul distruge viețile. Și numai pe el îl vor oamenii. Bunăstarea, belșugul, savoarea, stabilitatea și siguranța vieții înseamnă orgoliu, eu mai presus de toate: adevărul meu, binele meu. Tot ce vrea omul mai mult din lumea aceasta îi face cel mai mare rău posibil, până îl omoară. De ce ar vrea asta mereu? Când critici, vei suferi. Ființa sublimă din noi are puterea. Când învinuiești ești atacat înapoi prin oameni, imediat. Nu ești lăsat să-ți crească orgoliul. Egoul se distruge întotdeauna pe sine în mod perfect și astfel va atrage un alt ego asemănător, căruia îi dă puterea și victoria. Atâta timp pierdut degeaba și fără rost, pentru nimic. Egoul este nimic, te trage în lupte iraționale și absurde, toată viața pentru că el se hrănește cu durere. Iar ceea ce ai mai mult decât îți trebuie vei pierde. Și ce faci? Tu aduni ca să pierzi? Celălalt nu vrea să vadă performanțele tale și când simte că tu te mărești, imediat te atacă și te scade. Automat. Dacă cel de lângă tine te simte că ai o mândrie în sufletul tău, dă năvală peste tine și te lovește. Celălalt este Dumnezeu, și El te scade și te vindecă prin oameni. Suferința înseamnă opoziție la divin, conflicte emoționale. Rezistența la ceea ce vine spre tine de la Domnul, este suferință. Neacceptarea este necredință. Nu te lași în mâna Lui și zici că tu poți totul singur. Aiurea. Nu faci nimic fără ca El să facă. Noi criticăm pe unul, dar el este mâna lui Dumnezeu pentru altcineva, sau pentru tine. Nu ai pe cine să învinuiești. Peste tot este numai El. De fapt tu ca eu, doar te bagi în seama, dar în sine nici nu exiști. |