Enigma siguranței și a aventurii
Ironia dureroasă a adulterelor constă în
faptul că oamenii se răzvrătesc exact împotriva valorilor pe care le apreciază
cel mai mult. Și totuși, este o situație frecventă, ce reflectă un conflict
existențial în propria persoană. Căutăm stabilitate și apartenență, calități
care ne împing spre relații stabile, însă ne dezvoltăm prin noutate și
diversitate. Tânjim după siguranță, dar și după aventură, iar aceste două nevoi
fundamentale se nasc din motive diferite și ne trag în direcții contrare de-a
lungul vieții – exprimate în tensiunile dintre separare și apropiere,
individualitate și intimitate, libertate și implicare.
Suntem sfâșiați între aceste două porniri opuse încă de la
naștere, pendulând între siguranța brațelor materne și riscurile pe care ni le
asumăm la locul de joacă. Ducem cu noi această dihotomie la vârsta adultă. O
mână se agață de cunoscut și de familiar; cealaltă se întinde către mister și
emoție. Căutăm conectarea, predictibilitatea și încrederea pentru a ne
înrădăcina profund. Avem nevoie însă și de schimbare, de neașteptat, de
transcendență. Grecii antici înțelegeau asta, motiv pentru care îl venerau atât
pe Apollo (întruchiparea rațiunii și autodisciplinei), cât și pe Dionysos
(reprezentantul spontaneității, al senzualității și al emoționalului).
Poveștile de dragoste moderne fac o promisiune nouă și
chinuitoare: că putem să ne satisfacem ambele nevoi într-o singură relație.
Persoana pe care o alegem poate fi simultan stânca stabilă, de încredere, dar
și omul care să ne înalțe deasupra vieții de zi cu zi. Îndrăgostiții de azi
caută să aducă sub același acoperiș dorințe care, dintotdeauna, au locuit
separat.
În faza de debut a unei relații, acest amestec al
contrariilor e perfect acceptabil. Rar se întâmplă ca siguranța și aventura să
pară, de la bun început, o propunere de genul ori/ori. Faza lunii de miere este
specială, căci aduce laolaltă liniștea iubirii reciproce și neliniștea unui
viitor care urmează să fie clădit. Însă nu pricepem întotdeauna că exuberanța
acestui început este alimentată de curentul opus, care implică nesiguranța.
Pornim la drum cu gândul să facem iubirea mai certă și mai solidă, dar, în
timpul procesului, în mod inevitabil, intensitatea lui scade. Pe calea
angajamentului, suntem bucuroși să dăm la schimb puțină pasiune pentru ceva mai
multă siguranță, puțină neliniște pentru un plus de stabilitate. Ceea ce nu
anticipăm este că prețul ascuns pe care trebuie să îl plătim este vitalitatea
erotică a propriilor relații.
După cum a arătat foarte inteligent psihanalistul Stephen
Mitchell, permanența și stabilitatea pe care le căutăm în legăturile noastre
intime pot înăbuși flacăra senzualității, conducând la „expresii ale sfidării
exuberante", cunoscute ca relații extraconjugale. Cei care sunt implicați
în astfel de relații simt nevoia de a se elibera din constrângerile siguranței
și ale convențiilor — exact siguranța pe care doriseră cu ardoare să o
clădească în relația de bază.
Danica nu se gândise niciodată că va ajunge într-o situație
atât de complicată. Un bărbat – ca Stefan, copii, un loc de muncă sigur,
sentimentul de securitate care se naște atunci când îți faci planuri pentru
anul următor – exact asta își dorise dintotdeauna. |
Adevăr Divin
