Mindfulness urban

Pe mine, fiind psiholog și psihoterapeut, oamenii mă vizitează când le este greu, când viața le scoate în cale obstacole dificile, când se simt neputincioși în fața problemelor, când nu mai găsesc nicio modalitate de a-și gestiona suferința, mai exact, când se simt pierduți și dezorientați în ținuturile necunoscute ale furtunilor psihologice și relaționale. Adevărul este că viața unui om este bogată în paradoxuri și în situații imprevizibile, în momente de bucurie autentică și de durere inimaginabilă, în episoade de reușite deosebi-te și de eșecuri crunte.

Jon Kabat-Zinn, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință ai psihologiei moderne și promotor activ al stării de prezență conștientă, cunoscută sub denumirea de mindfulness, descrie majoritatea provocărilor noastre ca fiind parte din firescul vieții unui om. Adevărata problemă este faptul că, în astfel de momente, se produce o deconectare față de noi înșine și față de resursele de care dispunem, ceea ce ne produce un puternic sentiment de pierdere. Prin urmare, când trăim o astfel de experiență grea, suntem de nerecunoscut — se activează în noi starea de pilot automat și acționăm ca și cum ne-am fi pierdut mințile. Spunem sau acționăm într-o manieră care nu ne definește și care reprezintă un mod instinctiv de funcționare.

Introducere ... 8

Partea I

1 Curajul de a trăi din plin ... 21 2 CurajuL de a te bucura de Lucrurile simple ... 37 3 Curajul de a rămâne uman ... 49
4 Curajul de a reveni acasă ... 63
5 Curajul de a fi vulnerabil ... 75 6 Curajul de a nu crede tot ce gândești ... 89 7 Curajul de a nu face nimic ... 99 8 Curajul de a privi în universul interior ... 111 9 Ce nu este mindfulness ... 119

Partea a ll-a

10 Compasiunea în cuplu ... 125 11 Compasiunea față de nevoile corpului ... 139 12 Compasiunea față de copiii vizibili și cei invizibili ... 153
13 Compasiunea față de vulnerabilitățile personale ... 171 14 Compasiunea față de sufletele pe care le modelezi ... 185

Partea a lll-a

15 Conectarea cu partea bună din tine ... 195
16 Conectarea lipsită de orice urmă de control ... 207 17 Conectarea cu ceea ce se află dincolo de frică ... 219 18 Conectarea cu ceea ce este dincolo de nefericire ... 229
19 Reconectarea cu sine ... 241

Mulțumiri ... 260

CUVÂNTUL MAGIC ESTE FLEXIBILITATEA, ECHILIBRUL ESTE DOAR O ILUZIE, LA FEL CA PERFECȚIUNEA

Când constați că îți pierzi din flexibilitate și te apropii cu pași repezi de capătul răbdării, riscând să devii, din nou, un robot rigid sau complet dezorganizat și haotic, cel mai uman lucru este să te oprești și să fii cu adevărat prezent. Poți face asta dacă înlocuiești judecata critică (ideile care resping realitatea) cu o receptivitate ghidată de curiozitate și de acceptare necondiționată.
Nu poți să nu fii furios dacă ești deja așa.
Nu poți să nu spui ceea ce deja ai zis. Dar poți să accepți emoția, gândul sau situația și să încerci să te comporți ca și cum chiar îți pasă de relația cu persoana cu care te afli în conflict — care este în exemplul anterior partenerul, însă poate fi un copil, un părinte, un vecin sau un coleg —, alegând curajul de a rămâne bun și uman.
A te opri și a fi prezent este ultimul lucru la care s-ar gândi mintea ta în astfel de momente. Pot să ți-o garantez, bazându-mă pe tot ceea ce am văzut la părinții mei, am trăit în relațiile adulte sau am aflat de la clienții din terapie. Iar știința spune, fără urme de îndoială, că uneori a fi este mai util și mai benefic decât a face. Nu trebuie să țipi, să intri în defensivă, să-ți alarmezi întreaga familie sau să suni La 112; deși sunt și acestea variante de acțiune. Însă, înainte de a le testa, îți poate fi cu adevărat de ajutor observarea cu atenție a prezentului, fără a încerca să-l schimbi în vreun fel.
Observarea ghidată de curiozitate și o atenție îndreptată asupra momentului prezent înseamnă să fii aici și acum, interesat de găsirea de răspunsuri la următoarele întrebări: „Ce se petrece în viața mea acum?" și „Ce simt? Ce văd? Ce aud?"
Nu trebuie să judecăm dacă realitatea este sau nu pe placul minții noastre. De cele mai multe ori, din lipsa unor informații esențiale, mintea completează golurile cu fabulații și cu neadevăruri, iar noi avem falsa convingere că percepem adevărata realitate. Dar, cel mai probabil, ne înșelăm amarnic și ne implicăm în comportamente automate, care s-ar putea să ne coste cam mult.
Adesea, am auzit oameni spunând: „Păi, ce, sunt prost, să stau să fiu atacat de nebunul din fața mea? Să mă creadă mai fraier?" Părerea mea este că doar oamenii cu adevărat inteligenți — din punct de vedere cognitiv, emoțional și relațional — se pot opri în asemenea momente, întrerupând astfel tiparele de pilot automat, și pot redeveni, în scurt timp, ei înșiși. S-ar putea să nu ne placă ceea ce vedem, auzim, simțim sau gândim, dar nu despre asta este vorba; este vorba despre a înlocui reacțiile imature și ineficiente cu răspunsuri care să oglindească bunele noastre intenții și dovezile de omenie.
Este simplu să te lași pradă furtunilor emoționale sau să crezi în poveștile toxice, născocite de propria minte: dar este nevoie de intenție, de practică și de autodisciplină ca să rămâi în momentul prezent și să acționezi ghidat de curaj, de compasiune și de dorința de conectare autentică.