Ș;i în istoria noastră, marginalizarea femeii s-a
practicat încă de pe vremea primilor cronicari, care doar pe alocuri aduc
aminte de mamele, soțiile, fiicele sau/și amantele domnitorilor români, în rest
personajul principal este bărbatul.
Puțini istorici și specialiști s-au aplecat asupra
cercetării „eternului feminin” din istoria noastră.
Sunt nenumărate cazuri în care „Doamnele" și-au
asumat efectiv conducerea Țărilor Românești în momentele tulburi ale istoriei.
Vom aminti aici doar pe Doamna Mara a lui Mircea cel Bătrân, Elena Brancoviè,
soția lui Petru Rareș, Chiajna-Mirceoaia, fiica lui Petru Rareș, soție a lui
Mircea Ciobanul, Ecaterina Salvaresso, soția lui Alexandru II Mircea și
Elisabeta Csomortany, soția lui Ieremia Movilă.
Veți descoperi destine tragice, precum cele ale
Teodorei (fiica lui Basarab cel Mare), soția lui Ioan Alexandru Asan, soțiile
lui Vlad Țepeș, Maria Asanina, soția lui Ștefan cel Mare, Olena Voloșanca,
fiica lui Ștefan cel Mare, Doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazul, Marica
Brâncoveanu, soția lui Constantin Brâncoveanu, Maria Cantemir, fiica lui
Dimitrie Cantemir, Ecaterina Cercheza, soția lui Vasile Lupu, Ruxandra, fiica
lui Vasile Lupu, Anastasia, soția lui Gheorghe Ducă, Safta Boul, soția lui
Gheorghe Ștefan sau Elena Cuza.
Citind această carte veți descoperi o fațetă mai
“feminină” a istoriei noastre, dar de multe ori cumplit de nedreaptă și
sângeroasă! |
Adevăr Divin
