Mindsight

Clinician talentat și sensibil, dar și strălucită minte sintetizatoare a descoperirilor datorate cercetărilor neuroștiințelor și din domeniul dezvoltării copilului, dr. Siegel ne oferă o hartă ce ne arată drumul înainte. De-a lungul anilor, scrierile sale despre creier, psihoterapie și îngrijirea copiilor au fost inovatoare, iar seminariile sale sunt extrem de apreciate în rândul specialiștilor.
Creierul, ne reamintește el, este un organ social. Observarea minții este conceptul central în „neurobiologia interpersonală”, un domeniu pe care dr. Siegel l-a descoperit. Această abordare relațională a ceea ce se întâmplă în creier ne permite să înțelegem în ce fel interacțiunile zilnice ne afectează din punct de vedere neurologic, modelându-ne circuitele neuronale. [...]
Mindsight-ul joacă un rol integrator în triunghiul ce conectează relațiile, mintea și creierul. Pe măsură ce energia și informația traversează toate aceste elemente ale experienței umane, apar tipare care le modelează pe toate trei (iar aici creierul include și extensia sa, sistemul nervos din întregul corp). Această concepție este holistică în adevăratul sens al cuvântului, cuprinzând întreaga noastră ființă. Datorită mindsight-ului, putem cunoaște și gestiona mai bine acest flux vital al ființei.
Detaliile biografice ale doctorului Siegel sunt impresionante. A studiat la Harvard, iar în prezent este profesor de psihiatrie clinică la UCLA (Universitatea din California, Los Angeles) și codirector al Mindful Awareness Research Center, de la aceeași universitate. A fondat Institutul Mindsight, pe care îl și conduce. Dar și mai impresionantă este însăși persoana sa, o prezență atentă, sintonizată și hrănitoare. Dr. Siegel întruchipează exact ceea ce ne învață. (Daniel Goleman)

Introducere: Plonjon în oceanul interior 11

Partea I - Calea către starea de bine
Descoperirea mindsight-ului

1 Un creier afectat, un suflet pierdut 24
Să ținem cont de creier: Creierul în palma ta 39
2 Clătitele mâniei 51
Să ținem cont de creier: Neuroplasticitatea pe scurt 71
3 Ieșind din domul eteric 80
Să ținem cont de creier: Călătorind pe circuitele de rezonanță 98
4 Corul complexității 105

Partea a doua - Puterea de a schimba
Observarea minții în acțiune

5 Mintea roller-coaster: întărirea axului conștientizării 124
6 Jumătate de creier ascuns: Balansarea stângii cu dreapta 155
7 Tăiată de la gât în jos: Reconectarea minții cu corpul 179
8 Prizonierii trecutului: Memorie, traumă și recuperare 212
9 A da un sens vieților noastre: Atașamentul și creierul narator 240
10 Sinele nostru multiplu: Contactul cu șinele nostru central 271
11 Neurobiologia lui „noi": A fi avocatul celuilalt 298
12 Timp și maree: Confruntarea nesiguranței și a mortalității 327

Epilog 357
Lărgirea cercului: extinderea sinelui 357
Mulțumiri 366
Apendice 368
Note 373

Bineînțeles, avea dreptate. în timp ce patinam împreună, de-acum cu mintea calmă și cu regiunea prefrontală repusă în funcțiune, am început să reflectez la cele întâmplate. Acum puteam privi în mine însumi la emoțiile care erupseseră și puteam vedea problemele ce contribuiseră la ieșirea mea nervoasă.
Ce se întâmplase în timp ce patinaserăm cu rolele de am reușit să-mi recâștig mindsight-ul?

TREPIEDUL REFLECȚIEI: DESCHIDEREA, OBSERVAREA, OBIECTIVITATEA

Pentru a ne recâștiga controlul minții, după ce l-am pierdut, avem nevoie de puterea reflecției, care este fundamentul abilității de observare a minții. Mindsight-ul apare pe măsură ce comunicarea noastră - cu alții și cu noi înșine - ne ajută să reflectăm la ceea ce suntem cu adevărat și la ce se întâmplă în sinea noastră. Aici voi explora cele trei componente foarte specifice ale reflecției, care construiesc abilitățile noastre de observare a minții: deschiderea, observarea și obiectivitatea.
îmi place să mă gândesc la aceste trei componente fundamentale ca la cele trei picioare ale unui trepied ce stabilizează lentila observării minții. Fără trepied, mintea ne-ar fi vizibilă numai ca un roi cețos și agitat de activități, ale cărui detalii fine s-ar pierde în seriile de imagini mișcate și trăiri pasagere. Dar dacă lentila observării minții noastre este stabilizată, detaliile se clarifică. Vedem mai în profunzime și cu mai multă precizie. Din această stabilizare câștigăm darurile acuității: finețea, înțelegerea, percepția și, în sfârșit, înțelepciunea.
Deschiderea implică faptul că suntem receptivi la orice ajunge în conștiința noastră și că nu ne agățăm de idei preconcepute despre cum „ar trebui" să stea lucrurile. Renunțăm te așteptările noastre, primim lucrurile așa cum sunt și nu încercăm să le facem cum am vrea să fie. Deschiderea ne face capabili să vedem lucrurile cu claritate. Ne dă puterea de a recunoaște judecățile restrictive și ne eliberează mințile de Constrângerile acestora.
Observarea este abilitatea de a ne percepe pe noi înșine chiar în timpul unui eveniment. Ea ne așază într-un cadru de referință mai vast și ne lărgește perspectiva clipă de clipă. Altfel spus, observarea de sine ne permite să vedem întregul context în care trăim. Observarea ne oferă un mod viabil de a evita comportamentele automate și răspunsurile din obișnuință; putem simți rolul nostru în aceste tipare și putem începe să căutăm moduri de a le schimba.
Obiectivitatea ne permite să gândim sau să simțim, fără a fi absorbiți de gândul sau de emoția noastră. Ea aduce cu sine abilitatea minții de a fi conștientă că activitățile ei curente - gândurile, sentimentele, amintirile, opiniile și intențiile noastre - sunt temporare și, mai mult, că nu constituie totalitatea a ceea ce suntem noi. Ele nu sunt identitatea noastră. Obiectivitatea ne permite să ne dezvoltăm ceea ce se numește discernământ. Datorită discernământului, putem vedea că un gând ori un sentiment este doar o activitate mintală, nu realitatea absolută. Mai departe în această carte vom explora mai in detaliu această abilitate, dar, deocamdată, permiteți-mi să menționez că o parte a discernământului este abilitatea de a fi conștienți de felul în care suntem conștienți - spre deosebire de a ne pierde în obiectul care este ținta atenției noastre.