În consecință, șeriful districtului Cape Girardeau,
Reuben R. Schade, l-a anunțat telefonic pe fratele său, Ben, care era agent de
achiziții la Institutul de Aeronautică din Sisketon, Missouri. Acest lucru ar
explica apariția personalului armatei la locul respectiv, imediat după ce
Huffman a sosit acolo. Ceea ce a văzut, totuși, nu era un avion obișnuit.
Era un disc argintiu-strălucitor avariat, care avea cu
mult peste 30 de metri, înconjurat de fragmente sparte care reflectau ultimele
momente ale unei explozii controlate, ce fusese stinsă de pompieri. Pastorul
s-a apropiat ceva mai mult. Dar nu a găsit propulsoare, lonjeroane, cabluri sau
părți de motor care să poată fi recunoscute, dar, printr-un spațiu deschis,
lumina pâlpâitoare a deflagrației i-a permis să vadă un interior destul de gol,
cu câteva cadrane cu diviziuni sau butoane, dispuse pe un fel de panou de
control, în fața căruia erau amplasate trei scaune de o mărime adecvată pentru
copii. Se părea că acestea fuseseră ocupate de un echipaj alcătuit din trei
„omuleți", iar cineva îi scosese din navă și îi așezase pe iarbă, la
câțiva metri distanță de accident.
Două dintre creaturi muriseră deja; cea de a treia, cumva așezată separat de
celelalte două, a mai respirat de câteva ori superficial, după care și-a dat
duhul. Toți omuleții erau la fel, nu mai mult de 1,3 metri în înălțime, cu o
piele gri, zbârcită; trunchiul și membrele subțiri, alungite; trei degete,
lipsite de unghii, și un deget mare lung, la fiecare mână; o pereche de puncte
în locul nărilor; o fantă orizontală în loc de gură; și doi ochi uriași negri,
în formă de picătură, pe fețele de altfel lipsite de trăsături ale unor cranii
supradimensionate, în formă de bulb. Toate acestea au avut loc cu un sfert de
secol înainte ca celebrul caz de răpire al lui Barney și Betty Hill să îi facă
pe extratereștrii cenușii cunoscuți pe plan internațional.
Un ziarist a așezat și fotografiat unul dintre cadavrele umanoide între doi
reporteri. Un grup de soldați din armata americană a sosit și a înconjurat cu
un cordon nava prăbușită ce încă mai fumega, confiscând toate filmele
fotografice, însemnările personale și suvenirurile. Înainte să fie evacuați de
la fața locului, cei aproape douăzeci de civili au fost obligați să jure ca, în
numele securității naționale, să păstreze secretul toată viața. Acest lucru s-a
petrecut într-un moment destul de diferit față de situația actuală, o perioadă
când autoritatea guvernamentală era respectată de toată lumea și cuvântul dat
de un american era o obligație. Soldații s-au întors la baza aeriană Sikeston
ducând cu ei discul distrus, rămășițele din jurul navei și cele trei cadavre;
în săptămâna care a urmat, toate rămășițele au fost transportate la Washington
D.C. și au fost închise într-o hală secretă de depozitare subterană, la
subsolul clădirii Capitoliului.
Câteva luni mai târziu, secretarul de stat Cordell Hull l-a escortat pe Turner
H. Holt în zona subterană de depozitare. Datorită influenței lui Hull, Holt
fusese numit într-o poziție importantă de consultanță din administrația
Roosevelt. Având în vedere promovarea recentă a prietenului său, plus reputația
lui Holt ca pastor al Bisericii lui Christos, Hull „dorea să-i evalueze reacția
[față de rămășițele din Missouri], din perspectiva sa de om religios sau spiritual". |