| De
ce oamenii nu fac niciodată mai mult
Imediat
ce ai venit pe lume, ai fost foarte categoric cu privire la ceea ce îți doreai
în viață și refuzai să lași pe oricine sau orice să stea în calea împlinirii
dorințelor tale. Dacă îți era foame, țipai cât de tare puteai până erai hrănit.
Când ai putut merge de-a bușilea, ai pornit-o spre ușă, spre vreo jucărie sau
vreun animăluț de casă pe care îl doreai și nimeni nu te putea întoarce din
drum. Când ai putut vorbi, ți-ai bătut părinții la cap cu ceea ce-ți doreai
până când fie ți se împlineau dorințele, fie își luau părinții lumea în cap. În
general, râdeai de cele mai multe lucruri care ți se întâmplau și nu te luai
prea mult în serios. Prin urmare, ce s-a întâmplat între copilărie și
maturitate? Ei bine, când suntem mici, SRA
este continuu bombardat cu expresii precum:
Comportă-te conform vârstei
tale: maturizează-te!
Ar trebui să-ți fie rușine!
Ești egoist!
Acceptă ceea ce ți se dă!
Cine te crezi?
Nu, nu crezi asta...
Mănâncă tot din farfurie!
Aș vrea să semeni mai mult
cu...
Ești un copil rău!
Nu spune asta!
Pentru că sunt mama ta, de
asta!
Dacă toată lumea se aruncă de
pe un pod, faci și tu la fel?
Pentru că așa spun eu!
Am să te învăț eu
semnificația cuvântului „Nu"!
Fă ceea ce spun, nu ceea ce
fac!
Ești la fel de inutil ca mama
ta / tatăl tău!
Banii nu cresc în copaci!
Nu face figura asta, că vei
rămâi așa!
Poartă lenjerie curată în caz
că o să ai un accident!
Nu mai plânge sau îți dau eu
motive să plângi!
Fii recunoscător pentru ceea
ce ai și nu dori mai mult!
Sunt copii care mor de foame
în Africa...
Asta mă va durea pe mine mai
mult decât te va durea pe tine.
Ca
rezultat al acestei condiționări a SRA,
cei mai mulți dintre oameni ajung la pubertate adaptându-se cerințelor altora. Spontaneitatea
și visurile pe care le-au avut când erau copii au fost suprimate ori s-au
pierdut pe drum. Până la sfârșitul adolescenței, ei fac ceea ce adulții
așteaptă de la ei să facă, indiferent dacă asta se întâmplă în mod conștient
sau nu, sunt condiționați să facă alegeri precum căsătoria cu persoana
„potrivită" mai curând decât cu cea pe care o iubesc, urmează cursurile
universitare dorite de părinții lor sau își aleg un loc de muncă sigur în loc
să înceapă o viață captivantă. Ei urmează calea sigură și rațională și mulți
pornesc în viață în vârful picioarelor, îndreptându-se spre pensie și moarte
timpurie.
O POVESTE ADEVÃRATÃ — ROBERT
Tatăl
lui Robert i-a spus mereu fiului său: „Fă ceea ce trebuie și nu te mai gândi
doar la tine". Ca adolescent care a trăit în Europa, Robert visa să devină
artist și dorea o carieră de asistent social, pentru a-i ajuta pe cei mai puțin
favorizați de soartă. Însă tatăl său i-a spus că ar fi o pierdere de timp și că
dacă va face asta nu va reuși niciodată să întrețină o familie. |
Adevăr Divin
