Rețeta longevității

Ceea ce mâncăm poate determina durata și calitatea vieții noastre? Răspunsul e un „Da” dovedit clinic. Aproape treizeci de ani de cercetări despre legătura dintre nutriție, gene, îmbătrânire și boli i-au permis profesorului Valter Longo să elaboreze o strategie unică pentru o îmbătrânire sănătoasă. Cum putem îmbătrâni sănătos? Adoptând rețeta longevității creată de autor și practicând de trei până la patru ori pe an Dieta care Imită Postul (DIP). În felul acesta puteți profita de toate beneficiile postului fără a suferi de pe urma inconvenientelor (foamea, lipsa de energie, tulburările de somn etc).
Formulată în urma unor decenii de cercetare, DIP activează producția de celule stern, regenerează și întinerește celulele și organele, limitând apariția bolilor (cardiovasculare, neurodegenerative, inflamatorii, autoimune) și reducând, printre altele, riscul de cancer sau diabet.

1. Fântâna lui Caruso 17
2. Îbătrânire, longevitate programată și „juventologie" 29
3. Cei cinci piloni ai longevității 44
4. Regimul longevității 53
5. Activitatea fizică și longevitatea 84
6. Dieta care Imită Postul (DIP), controlul greutății și longevitatea sănătoasă 91
7. Alimentația și Dieta care Imită Postul în prevenirea și tratarea cancerului 108
8. Alimentația și Dieta care Imită Postul în prevenirea și tratarea diabetului de tip 2 125
9. Alimentație și Dieta care Imită Postul în prevenirea și tratarea bolilor cardiovasculare 143
10. Alimentația și Dieta care Imită Postul în prevenirea și tratarea maladiei Alzheimer și a altor boli neurodegenerative 157
11. Alimentația și Dieta care Imită Postul în prevenirea și tratarea bolilor inflamatorii și autoimune 171
12. Concluzie 186

Program nutrițional de două săptămâni 193
Alimente surse de vitamine, minerale și alte microsubstanțe nutritive 227
Mulțumiri 243
Credite foto 247

Eu cred că e cu putință să îmbunătățim aceste sisteme sau să le permitem să funcționeze un timp cât mai îndelungat. Prin urmare, corpul ar începe să sufere un declin vădit nu la 40-50 de ani, ci, să spunem, la 60-70 de ani. Aceasta e „longevitatea programată", o strategie biologică evoluată care poate influența longevitatea și sănătatea prin metode de protecție și regenerare.
În ultimii zece ani s-au purtat numeroase discuții despre acest subiect, în care eu m-am situat de fiecare dată de partea îmbătrânirii și longevității programate, opunându-mă altor specialiști care susțineau teoriile evoluționiste mai tradiționale, în special cea a „corpului consumabil". La sfârșitul a două dintre aceste dezbateri, în Texas și în California, publicului i s-a cerut să aleagă ipoteza cea mai convingătoare. în ambele cazuri am pierdut, deși reușisem să conving aproape jumătate din auditoriu, probabil pentru că teoriile evoluționiste curente sunt văzute ca un fel de dogme, și majoritatea oamenilor de știință refuză să ia în considerare alte posibilități.

LONGEVITATE PROGRAMATÃ ȘI „JUVENTOLOGIE”

Discuțiile acestea despre îmbătrânire îi pasionează pe cercetători, dar cum ne ajută ele să trăim mult și sănătos? În acest punct devine esențială teoria mea asupra longevității programate, afirmând că a înțelege cum și de ce îmbătrânim este mai puțin important decât să înțelegem cum să rămânem tineri. Pentru aceasta am creat termenul „juventologie" (din latinescul juventa, „tinerețe"), pentru a desemna studiul tinereții.
Poate vă veți întreba „Și care e deosebirea?" Mare deosebire, vă spun. Când încercăm să înțelegem de ce o mașină se învechește, putem să-i examinăm motorul și să tragem concluzia că se oxidează odată cu trecerea timpului și că trebuie să adăugăm un aditiv antioxidant în carburant sau în uleiul de motor pentru a dura mai mult timp. Este, în esență, ceea ce promovează teoria radicalilor liberi pentru a crește longevitatea sănătoasă și una dintre metodele care au cea mai mare susținere din partea lumii științifice.
Dar, dacă scopul vostru este ca un motor să funcționeze bine un timp mult mai îndelungat, ați putea să-l proiectați în așa fel încât să se uzeze mai încet, dar și să știe să elimine componentele deteriorate, sau ca anumite piese să poată fi înlocuite periodic. Motorul „îmbătrânește" în ambele cazuri, dar, dacă este programat să dureze un timp mai îndelungat, va pune în funcțiune mecanisme de protecție, reparare și înlocuire pentru a rămâne viguros și funcțional. În asta rezidă diferența dintre abordarea actuală gerontologică și cea pe care eu o consider mai eficace, fondată pe „juventologie", știința care studiază mecanismele care ne permit să rămânem tineri. În capitolul acesta și în următoarele voi prezenta strategiile, alimentare în cea mai mare parte, care pot să declanșeze aceste efecte de protecție, regenerare și reîntinerire. Voi pune accentul mai ales pe descoperirea legăturilor dintre substanțele nutritive (pe care le luăm din mâncare) și genele a căror expresie influențează longevitatea, și pe metodele care permit reprogramarea organismului nostru.

DESCOPERIREA GENELOR ȘI A REȚELELOR DE GENE IMPLICATE ÎN PROCESUL ÎMBÃTRÂNIRII

Dacă nu se cunosc mecanismele moleculare ale longevității, devine aproape imposibil să reprogramăm un organism în așa fel încât el să trăiască mai mult timp. Pe cât de imposibil e să interveniți asupra eficacității unui soft din computerul vostru fără să fiți informaticieni dotați cu o bună cunoaștere a limbajului de programare. Așa am intrat în 1992 la Universitatea din California-Los Angeles (UCLA), patria cercetării asupra longevității, gata să renunț la cariera mea de chitarist rock pentru a mă dedica geneticii și biochimiei longevității (chiar dacă am continuat să cânt la chitară de-a lungul coastei de vest timp de trei ani). Probabil influențate de dorința tinereții veșnice a starurilor de la Hollywood, cele două universități rivale din „cetatea îngerilor" chemaseră la ele adevărate somități în domeniul îmbătrânirii: cunoscutul patolog Roy Walford, (UCLA) și neurobiologul Caleb Finch (USC). Pentru doctoratul meu l-am ales pe Walford.